Notiţe subiective // Respect continuu…

Oricine am fi noi sau am vrea să devenim, Profesorul, Preotul și Doctorul sunt cei trei piloni spirituali care ne marchează Calea. A-i respecta și a vorbi despre ei la sărbători e o datorie pe care trebuie să ne-o asumăm.

Mă gândesc cu recunoștință la învățătorii mei de la Vorniceni de la care am deprins primele lecții pe care le țin minte încă. Școala a însemnat pentru mine lecturi, multe lecturi, la îndemnul profesorilor Eugenia Căpățână, Eugenia Barbăroșie, Nina Olteanu, Varvara Mețgher…

La Facultate, rând pe rând, am cunoscut profesori cu stofă de intelectuali: Elena Ciornâi, Nicolae Corlăteanu, Ion Dumeniuk, Anatol Ciobanu, Sergiu Pavlicenco, Gheorghe Dodiță. De la ei am învățat o altă lecție – distanța dintre oameni se măsoară prin numărul de cărți citite…

Foarte firesc, a venit timpul să aflu că prin Chișinău au trecut mari profesori români și oameni de stat cu numele Nicolae Testemițeanu, Anatol Corobceanu, Sergiu Rădăuțanu, Vasile Coroban, Elena Vasilache, persecutati cu toții de autorutățile sovietice pentru „naționalism”. Am respirat același aer cu ei, dar eram încă departe de Ei… Le vizitez mormintele și regret că nu i-am cunoscut…

Au venit anii ’90 și am putut afla de Elena Alistar, distinsa profesoară și directoare a Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău, care educa și instruia tinerele din Chișinău după principiile Școlii de Vară a lui Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte. Am descoperit și alte modele legendare din învățământul românesc: Spiru Haret, Onisifor Ghibu și nemuritorul său studiu „Despre educație”; Ioan Doncev care a murit cărând prin sate, cu desaga, Abecedarul lui; Vasile Stroescu, cu gesturile lui largi în folosul școlii românești și al tinerilor bursieri pe care i-a susținut neîncetat.

Caravanele Societății „Limba Noastră cea Română” prin școlile și prin casele de cultură din satele noastre au însemnat enorm pentru românii basarabeni care își reveneau dintr-o lungă și grea uitare. Organizam lecții de cultivare a limbii și de descifrare a istoriei, pornind de la manualul prigonit al lui Valentin Mândâcanu, „Veșmântul firesc al ființei noastre”.

Caravane, la care s-au înhămat la propriu, din pur entuziasm, cei mai buni Învățători ai neamului românesc din Basarabia: profesorii universitari Anatol Ciobanu, Ion Dumeniuk, Nicolae Mătcaș, Pavel Parasca, Ion Conțescu, Gheorghe Palade, Ion Negrei, Valentina Hristov, Tamara Cristei, Nicanor Țurcanu, Viorica Bolocan, Maria Șleahtițchi, Anatol Moraru; Gheorghe Popa, dar și publiciști, scriitori și oameni de cultură: Alexandru Gromov, Anatol Eremia, Ion Holban,Valentin Mândâcanu, Iurie Colesnic, Andrei Cașencu, Alexei Palii, Pavel Balmuș, Argentina Cupcea-Josu, Eugenia Bejan, Albina Dumbrăveanu, Andrei Crijanovschi, Vladimir Beșleagă, Tamara Golenco, Valerian Dorogan…

Chiar începând cu anii 1990–1991, s-au înfiripat primele prietenii și colaborări de excepție cu distinși profesori din România: Dumitru Irimia și Mioara Avram, la conferințele anuale Iași-Chișinău „Limba Română – Azi”; Dumitru Acu, Ioan Seni, Sever Ursa, Ligia Dănilă, Mihaela Gărlea, Emilia Feier, Dumitru Borțan, Liviu Dârjan, activiști ai ASTREI și mari sufletiști. Un sprijin neprețuit au oferit și diplomații Ambasadei Române la Chișinău, Romeo Săndulescu, Victor Bârsan, Dumitru Cheregi, susținându-ne prin podurile de carte și lecțiile de literatură, istorie, geografie, dar și de demnitate…

Am mers în zeci de școli și am stat în fața sălilor arhipline cu copii răbdători și inteligenți, adesea îmbrăcați în paltoane și cu mânuși, dar dornici de noutate, de comunicare, și mai ales de carte, întâlniri care uneori se încheiau la lumina lumânărilor. Am găsit, de fiecare dată, bravi intelectuali care au știut să-și asume misiunea de învățător, de dascăl, de aducători de lumină: Ana Bejan (Soroca), Veronica și Isidor Roșca, Lidia Crețu, Larisa Caragea (Mereni), Nadia Pruteanu (Bravicea), regretata Ada Mihailovschi și Sergiu Cojocaru (Călărași), Ecaterina Odagiu, Maria Basarab, Maria Velicoglo (Borogani, Leova), Eleonora Cotlău (Brânzenii Vechi, Telenești), Grigore Șerban și Valentina Tonu (Hâncești), Vasile Țenu și Ștefan Melinte (Pogănești, Hâncești), Ludmila Gluh (Căușeni), Boris Dânga (Criuleni), Mircea Znagovan (Jevreni, Criuleni), Ion Chelaru (Ungheni), Maria Ciobanu și Tatiana Gheorghiev (Nisporeni), Tatiana Ocară (Marinici, Nisporeni), Maria Ciubotaru (Ciobruciu, Ștefan-Vodă), Boris Moraru (Telenești), Victoria Ghiaur (Tătărești).

Și în liceele din Chișinău suntem sprijiniți de profesorii și oamenii de cultură Victor Ambroci, Mariana Jitari, Sergiu Orehovschi, Natalia Roșca, Doina Lupu, Sergiu Andrieș, Diana Isac, Viorica Bolocan, Veronica Postolache, Silvia Strătilă…

Recent, am fost surprinsă să aflu că, în anii interbelici, învățătorii/profesorii depuneau Jurământ de credință. Chiar și vorbitorii de limba rusă depuneau Jurământul românește:

„Jur în numele lui Dumnezeu şi declar pe onoarea şi conştiinţa mea: Credinţă Maiestăţii Sale Ferdinand I, Regele României şi Constituţiei ţării mele.

De a împlini cu sfinţie datoriile ce-mi impune funcţia mea de învăţătoare, de a aplica legile şi de a mă conforma legilor întru toate şi pentru toţi. Fără ură, fără favoare, fără pasiune şi fără nici un interes direct sau indirect.

Aşa că să-mi ajute Dumnezeu.”

Toți Profesorii și Învățătorii despre care am reușit să-mi amintesc în aceste rânduri, inclusiv mulți alții pe care încă nu am reușit să-i cunosc, sunt și vor rămâne, în conștiința mea, dascăli care își respectă Jurământul de credință și care și-au asumat responsabilitatea de a sta în fruntea Neamului pentru a-l lumina.

Datoria noastră este să le arătăm un continuu respect…

Valentina BUTNARU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.