NOTIŢE SUBIECTIVE // O plecăciune pentru dascăli

matcas1Nu pot să ofer decât o plecăciune de respect pentru cei care mai sunt azi la catedra societății și în memoria celor care și-au făcut datoria și s-au topit în veșnicie…

Fiecare dintre noi, în aceste zile, se gândește, poate, la dascălul său sau la un profesor drag care l-a marcat și trimite spre ei un gând bun… Din păcate, duminica trecută, sărbătoarea lor profesională a fost acaparată de o altă sărbătoare națională, cea a lui Bahus. Noi suntem, totuși, în drept să ne omagiem dascălii și profesorii întreaga săptămână, întreaga lună, chiar zilnic, așa cum ne-am omagia părinții, mamele. Îmi amintesc cu drag de majoritatea profesorilor mei de la școală și de cei câțiva de la facultate, care au știut să fie speciali și autentici, care au știut să ne transmită niște mesaje… Totuși, pe cei mai mulți învățători ai mei i-am cunoscut după absolvirea facultății. Sunt cei pe care mi i-am ales singură și de la care tot învăț, culeg spusele și gândurile lor, adunate cu trudă în ani de experiență și în cuvinte potrivite cu multă grijă.

Poate am învățat mai multe tocmai de la cei care nu mi-au fost profesori de școală, ci pe care i-am ascultat de la catedre, la cenacluri, la lansări de carte, le-am citit mărturisirile în reviste, i-am ascultat la Radio. Pe unii, i-am ascultat minute, ore în șir la telefon, când n-au mai putut ieși din casă… Le-am înghițit cu nesaț vorbele, pe care adesea le-am conspectat, atât de dulci mi se păreau poveștile și povețele lor. Am notat învățăminte de la Ion Dumeniuk, Alexandru Gromov, Valentin Mândâcanu, Aureliu Busuioc, Vasile Vasilache, Dumitru Irimia, Vasile Vâșcu, Nea Glebus…

Uneori, mi se face un dor mistuitor de vocea lui Dumeniuk, de vocea lui Gromov, de vocea lui Busuioc, de vocea doamnei Argentina cu ceva ani în urmă, ca de vocea mamei… Dor de o comunicare aparte, selectă, de care știu că nu voi mai avea parte, pentru că nimic din ce a trecut nu mai putem întoarce…

Notez în continuare ceea ce mi se pare semnificativ când vorbesc cu Eugen Holban, Nicolae Mătcaș, Anatol Ciobanu, Anatol Eremia, Vladimir Beșleagă, Ion Ungureanu, Radion Cucereanu, Argentina Cupcea, Mariana Melega, Rima Negrescu, Gheorghe Ghidirim, Alexandru Moșanu, Pavel Parasca, Andrei Eșanu, Alexandru Alici…
Orice aș face, mă întreb ce mi-ar spune ei, și le aud vocile:

Anatol Ciobanu: „Sunt membru al celui mai mare partid…Partidul meu se numește Limba Noastră cea Română.”;
Nicolae Mătcaș: „Poţi să mă faci orfan de chipul meu,
Dar niciodată nu – orfan de Ţară!”;
Eugen Holban: „Limba română este decoraţia supremă”;
Părintele Vlad Mihăilă: „Nimic nu-i întâmplător, toate sunt rânduieli;
Alexandru Gromov: „Dați-mi contextul! Dicționarul traduce cuvinte, eu traduc contexte”;
Dumitru Irimia: „Eu nu mai am timp. „Voi, basarabenii, mi-ați mâncat 13 ani din viață…” „Valentina, e tot foarte important să ne mai şi întâlnim. Ce spui?”
Ion Ungureanu: „Din păcate, bărbaţii nu înţeleg că tot ce obţin ei în viaţă, obţin sacrificându-şi soţiile. Fiecare bărbat îşi sacrifică soţia ca Manole pe Ana în zid, doar că după noi, ceilalţi, nu rămân mănăstiri”;
Gheorghe Ghidirim: „Am oferit mult în viaţa mea, dar mi s-au întors multe…Eu știu măsura…”
Argentina Cupcea: „Pentru o mamă, îndemânarea de a face trei lucruri odată este esențială!”

Spun cu toții parcă aceleași lucruri, dar diferit. Nu se contrazic, se completează și ascult acest cor răscolitor, zi de zi… Mă topesc când pot sta de vorbă cu domnul Radion Cucereanu, care, la cei 87 de ani ai săi, mi se pare un orator desăvârșit. Toate discursurile lui, dar și convorbirile telefonice, curg ca un scenariu bun, regizate perfect: au o intrare în subiect (adesea, cu digresiuni lirice), au un miez mustos și au concluzii. Să tot asculți! Cine mai vorbește astăzi așa?! „Învățătorul meu era un înger, un sfânt care a murit în Siberia. Vasile Andronic din Corjeuți. A fost mai mult decât un preot… A fost un mare susținător al științei și tehnicii moderne. Prima lecție de românism am primit-o de la el, când ne-a cântat în clasa I „Traiască Regele!”

… Nouă, la Societatea Limba Noastră cea Română, Alexandru Gromov ne cânta, la fiecare întâlnire, „Trăiască Regele!”…

Îmi amintesc, adesea, cu drag, de bucuria cu care am înghițit, cu orice ocazie, eleganta limbă română în care se exprimă, parcă anume pentru a-mi mângâia auzul, Andrei Crijanovschi, Vlad Pohilă, Valentin Guțu, Albina Dumbrăveanu, Ion Dumbrăveanu, Lidia Vieru, Tamara Cristei, Nicanor Țurcanu, Gheorghe Palade, Igor Șarov, Ana Bejan, Vlad Pohilă, Valentin Guțu, Maria Șleahtițchi, Mihai Șleahtițchi, Ion Hadârcă, Arcadie Suceveanu, Lucreția Bărlădeanu, Elena Vatamanu-Curecheru, Alexandrina Matcovshi, Maria Rotaru-Pilchin, Alex Cosmescu, părintele Pavel Borșevschi, Petre Neamțu, Vasile Iovu…

Mă gândesc cu bucurie, ce noroc au studenții de la Medicină să-și asculte profesorii în frumoasa limbă română a lui Testemițeanu: Grigore Bivol, Minodora Mazur, Ion Moldovanu, Viorel Prisăcaru…

Mă gândesc cu mândrie la copiii din școlile și liceele din Chișinău și din satele noastre, care au avut norocul să aibă asemenea dascăli ca Radion Cucereanu, Taisia Panfilov, Mircea Znagovanu, Isidor Roșca, Vasile Țenu, Ecaterina Jalbă, Veronica Roșca, Ecaterina Odagiu, Ion Sirețeanu, Nadia Pruteanu, Constantin Chetrean, Maria Ciobanu, Veronica Postolache, Mariana Jitari, Lidia Olărescu, Maria Basarab, Maria Velicoglo, Sofia Răileanu, Victor Ambroci, Vera Mahu, Victoria Tătaru, Diana Senic, Elena Gorea…

….Și mi se face dor de marii dascăli români Spiru Haret, Onisifor Ghibu, Nicolae Iorga, Ioan Doncev, Elena Alistar, Constantin Balaur, Vasile Coroban, Nicolae Testemițeanu, Eugen Coșeriu, Dumitru Irimia, Ion Dumeniuk, Nicolae Corlăteanu, Elena Vasilache, Boris Dânga, Valentina Hristov, Raisa Crijanovschi, Ada Mihailovschi, Ion Hrebenaru, Victor Banaru, care ar fi avut să ne învețe încă multe lecții…

Nu știu de ce, mi se face un dor de copilărie și de Vornicenii mei dragi… De Mama, de Tata, de părintele Gheorghe Gavriliță, preotul și dascălul de cândva al satului…

Nu pot să ofer decât o plecăciune de respect pentru cei care mai sunt azi la catedra societății și în memoria celor care și-au făcut datoria și s-au topit în veșnicie…

Valentina BUTNARU