Notiţe subiective // Învățătorul învățătorilor

news23_bigPreocupat în mod permanent și prin întreaga sa ființă, până la disperare uneori, de soarta spiritualității românești, a înseși ființei naționale a neamului din această parte, N. Mătcaș s-a adâncit în egală măsură, în plan științific și în plan didactic, într-o complementaritate perfectă, în studiul limbii române în sensul afirmării identității ei de limbă romanică și a unității ei. N.Mătcaș e o personalitate de mare prestigiu sub toate aspectele – științific, politic, etic – , intelectual de mare rafinament, patriot în sensul adevărat al termenului, cu o forță de dăruire exemplară, promoter prin tot ce-a făcut, alături de ceilalți intelectuali, pentru renașterea demnității și identității naționale în partea vitregă încă a României și românimii.” (Prof. univ.dr. Alexandru Andriescu, „Calvarul limbii române din Basarabia”, Casa Limbii Române „Nichita Stănescu”, Chișinău, 2011)

Românii au un talent deosebit să-și treacă cu vederea personalitățile, să facă abstracție de oamenii de valoare și să mediatizeze non-valori până nu se mai poate. Românii basarabeni fac același lucru și ei! Sf. anilor ’80 – înc. anilor ’90 au scos din anonimat personalități care au fost ținute la index în perioada sovietică. Între aceste nume – Nicolae Mătcaș și Ion Dumeniuk, un român și un ucrainean românizat, care și-au lăsat manuscrisele deoparte, nescrise, și cărțile de pe masă – necitite, și-au răsuflecat mânecile și s-au înhămat la cel mai ingrat plug – cel de alfabetizare a populației. Prezența lor în casele noastre, de pe micile ecrane, seară de seară, a trezit Basarabia din letargie și i-a determinat pe mulți să pună mâna pe carte!

Născut la 27 aprilie 1940, în comuna Crihana Veche, județul Cahul, Nicolae Mătcaș și-a trăit copilăria marcat de război și de consecințele lui. La numai 5 ani, pe când tata era pe front, i-a murit mama, și a rămas în grija fratelui mai mare, care era și el un copil, dar a știut cum să-l protejeze de toate vitregiile vieții. Ca să nu se sperie de moartea mamei, l-a luat cu „Colișor, hai să-ți arăt ce frumos doarme mama…”. Acest „Bădiță” minunat a renunțat la visele de a merge la carte doar ca să-l poată ajuta pe Colișor să se ridice și să-și continue studiile. Și n-a greșit.

După absolvirea Facultății de Litere și Istorie a USM (1962), Nicolae Mătcaș este lector la Catedra de limbă română a USM, iar în perioada 1964-1967 urmează studiile postuniversitare de doctorat, la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, sub conducerea reputatului romanist și specialist în lingvostatistică, profesorul Rajmund Piotrowski, nume notoriu la Chișinău pentru atitudinea sa față de limba română și adevărul istoric. Specializarea „Lingvistică matematică, structuralistă și aplicată” a fost o alegere demnă de mentorul său… În 1967, susține teza de doctor în filologie, „Lexicul și morfologia publicisticii moldovenești în comparație cu lexicul și morfologia celorlalte stiluri fucționale dacoromane”, prin cercetarea sa arătând că limba moldovenească și limba română sunt identice, act de mare curaj pentru acele timpuri!

După o îndelungată și cutremurătoare experiență de viață: de profesor, șef de catedră, ministru, om de stat, autor al Legii cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul R. Moldova, Nicolae Mătcaș este constrâns de împrejurări să se retragă la București și să accepte un post de funcționar la Ministerul Educației. Evident, postul era mult sub competențele și statutul Domniei Sale. Locul său era aici, la Chișinău, printre cei pe care i-a învățat să scrie, să gândească și să-și accepte identitatea românească… Și astăzi, locul Domniei Sale este aici, pentru că avem încă atât de multe de aflat și de învățat de la Profesorul Nicolae Mătcaș!… Pentru ex-ministrul Nicolae Mătcaș, continuă și azi epopeea luptei pentru limba de stat și grafia latină, pentru limba română și istoria românilor, pentru literatura româna de pe întreg arealul românesc, nu numai pentru cea de până la Milcov, pentru trezirea și încurajarea spiritelor românești adormite sau speriate, într-un cuvânt, pentru revenirea la românism în condițiile în care te expuneai încă la un risc enorm, dacă te pronunțai deschis”… Pentru Domnia Sa ziua de 31 August nu e un prilej de sărbătoare, pentru că limba română în Basarabia nu numai că nu e la ea acasă, ci nu poate să-și poarte deschis nici numele, iar cei care se declară români sunt priviți și astăzi de confrați cu suspiciune…”

Urmărește cu jind tot ce se întâmplă la noi, citește cu nesaț tot ce se publică la noi, se bucură dacă avem motive de bucurie și se întristează pentru tot ce se întâmplă pe la noi trist sau foarte trist. Pe lângă vechile pasiuni – limba română și lingvistica, și-a făcut loc și a treia – sonetele. A editat câteva cărți de sonete: “Roata de olar”, “Un drum minat, urcușul”, “101 sonete”, “101 sonete, vol. II”. Un alt volum, “101 sonete, volumul III”, stă în sertar și-și așteaptă rândul…

Când i-au plecat copiii în străinătate, luându-i și nepotul, a smuls din inimă un cutremurător poem, “Vei fi fiind”:

“La noi/ sărăcia se plimbă cu moartea de mână prin țară./ Statui pe la porți, părinții scrutează cu-orbitele seci depărtarea./ Vei fi fiind mare tu,/ bogată tu,/ prosperă tu, / Însă de ce ne-ai furat tu feciorii și fiicele noastre, America? // La noi/ carnavalul de Rio al mieilor umple toloaca./ Crezându-i copii, / mieluții se-ncing într-un iureş cu fluturii sozi./ Vei fi fiind verde tu, / imensă tu,/ frumoasă tu,/ Însă de ce ne-ai furat tu nepoții și zâmbetul nostru, America?// La noi/ cimitirul se-afundă-n pământ sub pădurea de cruci,/ Ca mâine, pe Styx,/ o pernă sub cap ne-o va pune cu grijă vreun castor./ Vei fi fiind dulce tu,/ duioasă tu, / tentantă tu,/ Însă de ce ne-ai furat tu speranța și visele noastre, America?// Iar noi,/ în durerea și-n dorul din piept, nici măcar te urâm./ Ba, poate, – ntr-o zi,/ cu capul lulea, vom ajunge și să te-ndrăgim./ Vei fi fiind mare tu,/ bogată tu,/ frumoasă tu,/Însă de ce ne-ai furat tu nepoții,/ feciorii și fiicele noastre, America?”

Face parte din Triumviratul celor trei miniștri democrați, români, inimile cărora au bătut la unison cu ale noastre și care ne-au exprimat trăirile: Ghidirim-Mătcaș-Ungureanu…

Maestrul Ungureanu selectează câte un sonet nou, care îl impresionează, și, când merge la București, i le recită…

De astă dată, va lua cu sine și urările noastre de „La mulți ani, dragă Domnule Profesor, Vă așteptăm acasă!”

Valentina BUTNARU

The following two tabs change content below.