„Noi nu suntem ceceni”

Generalul Djohar Dudaev în amintirile generalului Ion Costaş

–       Stimate dle general, relataţi-ne pe scurt etapele carierei dvs. militare.

N-am făcut parte din conducerea Ministerului Apărării al URSS, dar am avut o responsabilitate mare pentru apărarea, securitatea şi pregătirea de luptă a forţelor militare ale URSS. De meserie sunt pilot inginer, am absolvit Şcoala Superioară Militară de Aviaţie din Harkov (1962–1967).

Datorită eforturilor pe care le-am depus, am parcurs toate treptele ierarhiei militare: de la locotenent la general. Gradele pe care le-am primit au fost în conformitate cu funcţiile pe care le-am deţinut. Funcţia de comandant de echipaj, de escadrilă, adjunct al comandantului de regiment în Republica Democrată Germană (RDG), comandant de regiment, tot în RDG.

–       Cât de uşor a fost pentru un moldovean să parcurgă toate treptele ierarhiei militare sovietice? 

Cu o mare greutate, în 1976, am absolvit Academia de Aviaţie Militară „Gagarin”, cu menţiune, ceea ce mi-a permis să aleg locul de lucru. Am ales RDG, a urmat Transbaikalia. Alţii, după Germania, nu plecau mai departe de Volga, dar eu am ajuns comandant de divizie în Transbaikalia, lângă Mongolia. Timp de câteva ore de zbor nu vedeam nicio casă, numai taiga. Am muncit foarte mult ca să realizez ceea ce mi-am propus. Când am devenit comandant de divizie, participam la adunările comandanţilor unităţilor mari ale Armatei sovietice. În cadrul acestor adunări, îl întâlneam foarte des pe Dudaev.

Trebuie să vă spun că am avut o soţie foarte devotată. A fost foarte greu. Aveam trei regimente de MIG 23, MIG 25, MIG 29, distanţa dintre acestea era de circa 600–700 km. Condiţiile de trai erau foarte dure. În septembrie erau deja minus 20 de grade.

–       Existau anumite criterii în funcţie de care erau promovaţi ofiţerii în Armata sovietică sau n-a fost nicio discriminare?

Evident că erau favorizaţi cei de origine slavă: ruşii, ucrainenii, belaruşii. 93% din generali erau de origine slavă. M-am ciocnit de acest fenomen atunci când am preluat comandamentul diviziei din Transbaikalia, era o divizie vai de capul ei. Nu era disciplină, organizare. Piloţii nu erau pregătiţi de luptă. Printre ei circula o asemenea vorbă: „Dalşe ne poşliut, hudşe de zdelaiut” (Mai rău n-au ce-mi face). Unităţile erau formate numai din ofiţeri şi subofiţeri, desigur, îi trimiteau încolo ca pedeapsă.

Am muncit foarte mult ca să fac ordine în cadrul acestei unităţi. I-am făcut o imagine bună, ocupam funcţia de general. Şi când am ajuns în momentul în care trebuia să primesc gradul de general, mi-au refuzat…

Ulterior, am aflat de la colegii mei că existau legi nescrise, supravegheate de Biroul Politic al Partidului Comunist al URSS, că cei de altă origine decât cea slavă trebuia să constituie doar 7% din corpul de generali. Indiferent de faptul că erau militari buni sau proşti, ruşii erau promovaţi. Reprezentanţilor celorlalte naţionalităţi le era foarte greu să obţină gradul de general.

–       Şi acum despre Dudaev…

L-am cunoscut în timpul studiilor la Academia Militară de Aviaţie „Gagarin”, el a absolvit-o cu un an înaintea mea (1974). Atunci am aflat că provine dintr-o familie de deportaţi şi că suntem născuţi în acelaşi an, 1944. Trebuie să vă spun că şi el a obţinut gradul de general abia în 1987, după serviciul său în războiul din Afganistan. Până atunci, în 1982 a fost şeful statului-major al Diviziei 30 Bombardiere grele, din 1985, a fost şeful statului-major al Diviziei 13 Bombardiere grele (Poltava). Din 1986, a fost responsabil de elaborarea planului de acţiune a aviaţiei strategice în Afganistan. A aplicat aici bombardamentul-covor. A fost decorat cu Ordinul Steaua Roşie. A organizat retragerea forţelor militare aeriene din Afganistan, pentru asta a fost decorat cu Ordinul Drapelul Roşu.

–       El însă nega că ar fi aplicat bombardamentul-covor în Afganistan…

A aplicat cu certitudine această metodă. A negat acest lucru mult mai târziu pentru că lupta pentru islam…

–       După misiunea pe care a avut-o în Afganistan, între 1987 şi 1991, a deţinut funcţia de comandant al Diviziei 326 Ternopol a Armatei 46 Aviaţie Strategică şi de şef de garnizoană la Tartu, Estonia. Oraşul Tartu a avut o influenţă enormă asupra multor înaintaşi  basarabeni, bănuiesc că aflarea sa în Estonia a jucat un anumit rol în conştientizarea originilor sale. Se spune că a învăţat estona. Or, până atunci a fost un ofiţer disciplinat, ca orice ofiţer sovietic, a avut în cadrul unităţilor pe care le-a condus şi nişte funcţii politice…

Familia sa a fost deportată în 1944 în Kazahstan, de altfel, ca şi familia mea, numai că pe noi sovieticii ne-au deportat în 1949 în Siberia. Credeţi că lucrurile astea se uită?… Trebuie să subliniez aici că, fiind şeful garnizoanei, a manifestat o mare toleranţă pentru naţionalismul local, în special atunci când a ignorat ordinul de a închide televiziunea şi de a aresta militanţii naţionali şi parlamentul estonian. Şi totuşi n-a fost pedepsit pentru asta… Anume în Estonia a fost convins de cercurile islamice să se retragă în rezervă, pentru activitatea sa politică, ceea ce a şi făcut.

–       După ce a fost omorât, au apărut locuri ce poartă numele „Martirului Djohar Dudaev” la Varşovia,Tartu, Vilnius, Riga, Lvov , Istanbul, Ankara. Aţi fi de acord ca în Chişinău să existe o stradă Djohar Dudaev?

Eu cred că ar fi bine… Îl cunosc ca pe un bărbat al neamului său. Totodată, trebuie să vă spun că noi nu suntem ceceni şi nu vom fi niciodată…

–       Mai păstraţi relaţii cu foştii camarazi?…

Evident, chiar şi cu Graciov… Acesta, fiind ministrul Apărării al Federaţiei Ruse, în 1994, când a început Primul Război Cecen, i-a spus lui Elţin că Cecenia poate fi cucerită timp de două ore. Au durat şase ani de zile. Lui Dudaev îi era greu să intre în contact cu Elţin, care l-a călcat în picioare pe Gorbaciov. Elţin nu-l recunoştea pe Dudaev, nici nu voia să discute cu el.

–       Credeţi în versiunea lansată de Şevardnadze că l-ar fi văzut în 2005?…

 

Minciuni… În 2007, Ala Dudaeva mi-a confirmat că este mort. Numai copiii săi ştiu unde e înmormântat.

Interviu realizat de Ilie Gulca

 

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca