Cealaltă Basarabie // „Noi, mexicanii, suntem binecuvântați”

Povestea basarabencei Lilia Criclivscaia, coproprietară a unei agenții imobiliare în Mexic

Datele oficiale arată că circa 800 de mii de cetățeni ai R. Moldova sunt plecați la muncă peste hotare, în timp ce conform celor neoficiale peste hotare ar locui cam un milion de moldoveni. Lilia Criclivscaia e una dintre ei. Stabilită de 16 ani în Mexic, basarabeanca a lucrat ani buni cot la cot cu soțul ei, Alejandro, de origine mexicană, pentru afacerea lor de familie, iar anul trecut, împreună cu o prietenă de-a sa, și-a deschis propriul business – o agenție imobiliară. Într-un interviu pentru JURNAL de Chișinău, femeia ne-a vorbit despre cum a ajuns să locuiască în cea mai nordică țară hispanică din America Latină, despre asemănările și deosebirile dintre R.Moldova și Mexic, dar despre regretul ei cel mai mare.

Fiecare dintre conaționalii noștri plecați în lume în căutarea unui trai mai bun are povestea sa. Dar majoritatea acestora încep cu „trăiam odată într-o țară săracă…”. Lilia Criclivscaia, protagonista acestui articol, a emigrat acum 16 ani și, deși statul în care locuiește acum nu e printre cele mai prospere din lume, e fericită și spune că „la ei, în Mexic, ca și în orice altă țară, te descurci dacă eşti cu capul pe umeri”.

S-a îndrăgostit de un mexican

În 2000, după ce a absolvit Academia de Studii Economice a Moldovei, Lilia Criclivscaia a încercat să-și găsească un loc de muncă în domeniul studiat acasă, dar fără succes – din cauza trecerii la economia de piaţă, întreprinderile aveau un buget prea mic ca să investească în departamente de marketing. Pentru a nu se întoarce în satul de baștină, la Podoima, r. Camenca, Lilia a acceptat să lucreze vânzătoare la Chișinău, iar paralel căuta modalități de a pleca peste hotare, căci visa să-și  găsească un job suficient de bine plătit ca să-i poată ajuta financiar și pe părinții săi: mama ei era profesoară de matematică, iar tatăl – șofer.

„Dar în acei ani nu era ușor să găsești o cale pentru a pleca peste hotare. Și atunci, ca multe alte fete, am decis să apelez la serviciile unei agenții matrimoniale, prin intermediul căreia l-am cunoscut pe Alejandro, mexicanul de care m-am îndrăgostit. În februarie 2002 ne-am căsătorit în Republica Moldova, iar peste o lună eram deja în Santiago de Queretaro, unul dintre cele mai dezvoltate oraşe din Mexic. Așteptam cu nerăbdare să ajung aici, căci înțelegeam că în Moldova nu am viitor. Speram că, plecând, voi avea o viaţă mai bună, iar eu voiam foarte mult să-i pot ajuta pe părinții mei, care după destrămarea URSS au pierdut mai toată agoniseala lor de-o viață”, îşi aminteşte Lilia Criclivscaia.

Recunoaște că atunci când a ajuns în Mexic nu era încântată deloc de ţara în care urma să locuiască, dar și-a schimbat părerea atunci când a început s-o cunoască mai bine: temperaturile sunt aproximativ constante pe tot parcursul anului, tarabele abundă de fructe și legume proaspete în orice anotimp, orașul în care locuieşte e foarte frumos, iar oamenii sunt ospitalieri. Unde mai pui că Mexicul are o cultură milenară și unele dintre cele mai frumoase plaje din lume. „Noi, mexicanii, suntem binecuvântați”, spune Lilia.

A învăţat spaniola în două luni

Ţine minte și azi cât de greu a decurs perioada de adaptare în Mexic: soțul ei, om de afaceri, era la serviciu toată ziua, iar ea rămânea singură acasă. Ca să treacă timpul mai repede, dar și ca să cunoască la perfecție limba țării, basarabeanca a decis să lectureze cărți în spaniolă și să se uite cât mai mult la televizor. „Când am ajuns aici vorbeam foarte puțin spaniola, dar stând în casă și ascultând tot timpul numai emisiuni în această limbă, am învățat-o în două luni. Acum sunt mândră că vorbesc cinci limbi: română, rusă, franceză, spaniolă și engleză”, adaugă ea.

Lilia spune că în Mexic nu și-a găsit un loc de muncă prea repede. De fapt, nici nu s-a grăbit să-l caute, căci ea își dorea un copil, iar apoi, după venirea pe lume a fetiței lor, Yana Ericka, acum în vârstă de 14 ani, soțul a insistat ca ea să stea acasă cu micuța până când aceasta va împlini vârsta de trei ani și va putea merge la grădiniță.

Primul loc de muncă pe care l-a avut basarabeanca în Mexic a fost în afacerea lor de familie, unde a lucrat cot la cot cu soțul ei. „Am deţinut funcţia de șefă a departamentului de import. Așa că nu sunt un emigrant care să fi fost nevoit să accepte orice job. Chiar dacă salariul meu nu era foarte atractiv, am acumulat experiența necesară în domeniul afacerilor şi am învățat să iau decizii, ceea ce m-a ajutat mai târziu să-mi schimb domeniul de activitate”, spune femeia care acum are propria afacere – acum un an, împreună cu o prietenă de-a sa, a deschis o agenție imobiliară în care basarabeanca deține funcția de manager pe vânzări. Afirmă că munca îi aduce o enormă satisfacție profesională, mai ales că prin intermediul agenției sale oamenii își îndeplinesc visul de a avea o locuință sau îşi procură terenul ideal pentru a-și construi casa la care visau.

„Gătitul e pasiunea mea”

Despre mexicani, Lilia ne spune că aceștia sunt curioși din fire și că le place să afle cât mai multe despre istoria și tradițiile noastre. „Tocmai de asta mi-a fost ușor să-mi fac prieteni aici. Și bucatele moldovenești le sunt pe plac, iau eu li le gătesc cu mare drag. De altfel, gătitul e pasiunea mea şi prima mea profesie. La 15 ani, am plecat de sub aripa protectoare a părinților ca să studiez la Colegiul Național de Comerț, unde mi-am luat Bacalaureatul și prima diplomă – cea de bucătar de categoria a V-a. Nu am absolvit cei cinci ani de colegiu, căci mămica a insistat să dau la facultate, dar regret și azi că nu am rămas să studiez acolo, îmi plăcea foarte mult profesia de bucătar. Acum soțul meu insistă să deschidem aici un restaurant cu specific moldovenesc, dar nu mă pot hotărî să accept, ar fi o muncă prea obositoare”, zice femeia.

Situaţia din Mexic, similară cu cea din R.Moldova

Deși familia ei o duce bine din punct de vedere financiar, Lilia afirmă că nici în Mexic viața nu e foarte ușoară, iar o mare parte a populației trăiește la limita sărăciei.

„Merg în Moldova în fiecare an, știu care e situația acolo: sate pustii, tineri care preferă să emigreze pentru că nu sunt create locuri de muncă atractive şi, ceea ce-mi pare mai trist, acei ce pleacă își iau și copiii cu ei. Avem și noi, în Mexic, o situație similară – mulţi pleacă în Statele Unite în căutarea visului american, iar acum suntem în pragul alegerilor prezidențiale și nu știm ce ne așteaptă pe viitor… În Mexic, salariul minim e de 89 peso pe zi, cam echivalentul a 89 lei moldoveneşti, iar cu banii ăștia nu poți cumpăra mare lucru: un litru de lapte costă 18 peso, un kilogram de roșii până la 30 de peso, iar un litru de ulei e 20 de peso. Ca să nu mai vorbim că pentru închirierea unui apartament mexicanii ajung să plătească şi 850 de dolari pe lună”, ne spune basarabeanca.

Totuși, spre deosebire de moldoveni, mexicanii ştiu să se bucure de viață, zâmbesc, sunt petrecăreți, dau chefuri cam în fiecare week-end, merg la bar ori la restaurant și cheltuiesc o bună parte din salariu pe distracții.

Lilia Criclivscaia a prins rădăcini în Mexic, dar nu exclude faptul că ar putea reveni într-o zi cu traiul la baștină. Căci, spune ea, viața e ca o ruletă rusească – nu știi unde se termină. „Și apoi, de dorul de casa n-ai cum să scapi. Când văd imagini sau ascult vreo melodie ce-mi amintește de Moldova, ochii mi se umplu cu lacrimi, pentru că mi-am lăsat părinții singuri. Mi-e milă în special de mama, căci toată viața a lucrat cu copiii altora, dar acum nu are posibilitate să petreacă mai mult timp lângă nepoțica dragă… Mă străduiesc să vin în Moldova an de an, dar știu că nu e suficient, pentru că vremea trece și părinții îmbătrânesc. Mi-e foarte greu mai ales atunci când trec printr-o situație mai dificilă și am nevoie de mângâierea mamei, iar mama e departe”.

Nina TOFAN

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)