Ninge lin pentru Dorina şi Tudor Cataragă

De când cu telefoanele astea mobile, trăim cu senzaţia că suntem însoţiţi pas cu pas de rude, prieteni, colegi, simple cunoştinţe. Vorbim din mers, ne ascultăm din fugă, ne alinăm durerile aflaţi la petreceri, suntem treziţi din somn ca să ni se spună noapte bună.

Dar important e că ne simţim mereu aproape, mereu împreună. Acum îmi dau seama că pentru mobilul meu vocea anului, în sensul obţinerii unor rezultate memorabile, şi nu de dragul pălăvrăgelii, a fost vocea sculptorului Tudor Cataragă. Puţin răguşit, semn că nu scăpa niciodată de praful stârnit în timpul dăltuitului şi şlefuirii pietrei, Tudor căuta să se exprime şi în cuvinte la fel de precis şi definitiv cum se exprima prin sculpturile sale. Avea obiceiul să tatoneze prin cuvinte rezistenţa viitoarelor idei turnate în bronz sau cioplite în piatră.

Dumnezeule, şi când îmi aduc aminte cu câtă însufleţire lucra la proiectul monumentului regretatului Grigore Vieru, cu câtă acurateţe căuta să justifice fiecare detaliu, planând cu tăişul instrumentelor sale între tragic, dorind să redea în acelaşi timp şi sfârşitul abrupt pe calea vieţii pământeşti a poetului, îmi dau seama că soarta lucra în acelaşi timp cu instrumentele ei sculptând destinul sculptorului însuşi. Ţinea foarte mult la maşinuţa lui roşie. Aşa îi zicea el, „maşinuţă”. Avea încredere în ea. Poate prea multă încredere. Am stat şi eu în salonul ei cu Tudor la volan. În legănatul amortizatoarelor ei am dus cu mare atenţie ultima, de bună seamă ultima, lucrare a lui Tudor Cataragă dezvelită în memoria unei personalităţi. E vorba de placa comemorativă dedicată scriitorului şi diplomatului Aurel Dragoş-Munteanu. Ideea lucrării i-a aparţinut în totalitate: un geam deschis, cu perdeaua suflată de curent, din care pleacă săgetând o pasăre. Acum peste acea fereastră deschisă, peste acea pasăre ninge lin, ninge şovăielnic. La dezvelirea acestei metafore în piatră, la sfârşit de august, în satul Buda, Călăraşi, alături de Tudor, emoţionat de parcă ar fi participat pentru prima dată la o asemenea ceremonie, stătea nu mai puţin emoţionată şi soţia Dorina.

Acum ninge acolo şi pentru ei. Ninge lin pentru Dorina şi Tudor. Iar eu strâng în pumn telefonul mobil care tace şi tace. Aş suna eu, dar nu vreau să mi se spună că Tudor s-ar afla „în afara ariei de acoperire!”. Tudor şi Dorina vor rămâne mereu în aria de acoperire a dragostei şi neuitării noastre. Dumnezeu să-i odihnească în pace.

Nicolae POPA

The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)