Nimeni nu e singur // OAMENI BUNI


La Tudora persoanele aflate în dificultate nu sunt lăsate de izbelişte

Bătrânii singuratici şi neputincioşi din s. Tudora, raionul Ştefan- Vodă nu mai sunt lăsaţi în voia sorţii. Toţi cei care au nevoie de ajutor pentru că nu se descurcă din motive de sănătate sau de bătrâneţe sunt găzduiţi la Centrul social Concordia „Casa Nadejda”. După doi ani de la deschiderea Centrului, o sută de persoane iau aici zilnic prânzul, iar pentru 18, majoritatea în etate, centrul a devenit o a doua casă.

Victoria Popa

Una din acestea este Alexandra Nirean, în vârstă de 52 de ani. În colţ, deasupra patului, stau câteva iconiţe, de care nu se desparte mai bine de doisprezece ani. Pe măsuţa de alături e o vază cu flori, înconjurată de lucruri croşetate de pensionară.

Bunicuţa de la azil

Ne întâmpină cu un zâmbet plin de tristeţe şi regret fiind imobilizată la pat. A fost lucrător medical timp de două decenii. De doi ani centrul a devenit pentru ea o a doua casă. De când e printre oamenii de aici, se simte mai tânără şi mai utilă, asemeni multor pensionari care astfel au scăpat de singurătate şi disperare. Croşetează, împleteşte, citeşte. Fiecare minut îl umple cu ceva ca să se simtă bine. Cu doisprezece ani în urmă a urcat într-un nuc, de unde a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa. De atunci este imobilizată la pat.

Primii trei ani, a ajutat-o familia, cei doi copii, apoi a încercat să se descurce singură. Din cauza pensiei mici care nu-i ajungea pentru medicamente şi a frustrărilor că ar putea fi o povară pentru copii, a intrat într-o depresie grea. Oferta de a fi găzduită la Centru a fost pentru ea ca un colac de salvare. „Acum aici este casa mea. Mă simt utilă. Sunt vizitată de copii, care nu-mi puteau oferi îngrijirea specializată de care am nevoie şi de care beneficiez aici, căci şi ei au familii, au griji”, mărturiseşte femeia. Croşetează inspirându-se dintr-o revistă. Cele mai multe obiecte confecţionate cu mâinile sale le face cadou în semn de recunoştinţă oamenilor din jur.

„Mult înseamnă în viaţa unui om credinţa care trebuie să fie adevărată. Oricât de adâncă ar fi groapa, dacă te rogi lui Dumnezeu, el te scapă de cădere”, afirmă cu ochi umezi de emoţii Alexandra.

„Am doi copii minunaţi. Nu le-am putut oferi multe din cauza accidentului. Soţul făcea totul cu ei împreună. A fost foarte greu. Multă lume din sat m-a susţinut. Au reuşit să facă ambii studii superioare. Sunt căsătoriţi, mă vizitează deseori împreună cu nepoţii”,  afirmă femeia cu mândrie şi cu o notă de dor în glas.

Copilăria Anei

Cea mai tânără printre cei ce păşesc zilnic pragul „Casei Nadejda” este Ana Cazoti în vârstă de 16 ani. Fetiţa este dintr-o familie numeroasă de zece copii. Deşi are 16 ani, arată ca un copil de clasa a treia, suferă de fibroză chistică de la naştere. Nu se prea duce la şcoală din cauza bolii, fiind internată în spital. După spusele ei, la centru se simte cel mai bine. Aici este hrănită, participă la diferite cercuri organizate zilnic unde dă dovadă de mare măiestrie, povesteşte directorul centrului.

Cu o voce stinsă, Ana spune că mama i-a arătat prima dată cum se croşetează. „Voia să am o ocupaţie, pentru că altceva n-am putere să fac. Lucrez din imaginaţie la diferite obiecte, dar mă inspir şi de pe Internet”, spune franc adolescenta. În fiecare zi trebuie să ia medicamente, altfel nu rezistă. Am întrebat-o cine-i cumpără medicamentele. „Părinţii. Nu lucrează, dar, de unde au – de unde n-au, îmi cumpără. Mai vând din când în când câte o lucrare”, mărturiseşte Ana.

Exemplul satului Tudora, raionul Ştefan-Vodă, ar trebui să-l urmeze şi alte sate din republică. „La noi toate activităţile se fac pe bază de voluntariat, iar angajaţii, majoritatea originari din sat, au un mic salariu”, ne spune şefa centrului, Veronica Mocan.

Dulapuri pline cu lucrări manuale, flori de cameră, perdeluţe croşetate alcătuiesc atmosfera caldă din sufrageria în care bătrânii iau masa. Din camera de alături răsună o piesă veche românească interpretată de beneficiarii centrului. Cel mai în vârstă dintre aceştia are 87 de ani.

„La zilele de naştere organizăm câte o mică sărbătoare pentru fiecare omagiat. Nimeni nu se simte singur aici”, spune Veronica Mocan. Bătrânii primesc în dar flori, o haină, încălţăminte. Bucătăresele fac şi un tort, pentru a da o mai mare importanţă evenimentului.

Bătrâneţe în păienjeniş

La unele activităţi conduse de pensionari participă şi copiii din sat. Luni, este cercul origami şi cel de tâmplărie. Copiii vin aici deoarece casa de cultură din sat este avariată. Uneori în curtea Centrului se adună 200-300 de oameni. Zilnic, o sută de persoane iau prânzul cald la centru, iar celor care nu se pot deplasa din motive de boală, acesta le este adus acasă de către unul din cei patru angajaţi. Şi cei care locuiesc în casele lor se bucură de ajutorul angajaţilor centrului.

„Mergem la domiciliu, uneori în grup, dacă este mult de lucru prin casă şi în jurul ei. Spălăm, prăşim, reparăm cosmetic încăperile. Facem pentru bătrâni tot ce ne stă în puteri, ca să nu se simtă uitaţi. Până la deschiderea centrului, bătrânii stăteau închişi în casă câte două-trei săptămâni şi asta o dovedea păienjenişul format în jurul întrerupătorului electric”, ne spune şefa centrului.

 

CASETĂ SUS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

„Casa Nadejda” din satul Tudora şi-a deschis oficial uşile la 1 mai 2010, fiind construit şi finanţat integral de Austria. Aici sunt găzduiţi bătrâni, invalizi, copii din familiile social vulnerabile din Tudora. Centrul este unul din cele 40 de acest tip ce activează în republică.