Nicoleta, ucigaşa de mamă (1)

La bătrâneţe, a avut nenorocul să aibă sprijin doar în unica ei fiică, bolnavă psihic

Când au venit medicii de la urgenţă şi au văzut pacienta şi-au pus mâinile în cap. Nu avea femeia aceea un loc sănătos pe trupul ei, era toată doar vânătăi, zgârieturi, fire de păr ars. Abia de mai sufla.

„Cu cine a trăit femeia asta?”

N-au vrut s-o ia la spital înainte de a veni poliţia. A şi venit aceea la scurt timp şi din ce-au văzut şi-au dat seama că suferinţele bolnavei vin din bătăi şi chinuri. Au şi întrebat: „Cu cine a trăit femeia asta?”. „Cu mine”, le-a răspuns fiica pacientei, care, îmbrăcată ca o boschetară, îi privea liniştită şi pe unii, şi pe alţii de parcă aşa trebuia să fie. Maică-sa, cu nasul rupt şi cu părul total dezordonat, avea şuviţe de tăiate de diferite mărimi. Arăta ca o sperietoare. După ce i-au pus zeci de întrebări fiicei, după ce au obţinut tot atâtea răspunsuri neclare şi incoerente, cei de la urgenţă au urcat-o în maşină s-o ducă la spital.

Nu v-am spus un lucru. Femeia asta a fost ridicată de medici de pe pământul jilav din curte unde, zicea fiică-sa, zăcea de mai multe zile. Şi-au făcut cruce cei de la urgenţă, dar şi poliţia era mai nedumerită decât doctorii. Femeia care era la picioarele lor într-un hal fără de hal fusese o persoană publică cunoscută nu numai la noi în ţară, dar şi peste hotare. Avea titluri ştiinţifice, monografii, manuale pentru studenţi, un dicţionar de termeni medicali, într-un cuvânt a fost o femeie inteligentă şi profesionistă în domeniul ei.

A fost avertizată de doctori că ar putea avea un copil bolnav

Dar uite că, la bătrâneţe, a avut nenorocul să aibă sprijin doar în unica ei fiică, bolnavă psihic de foarte mulţi ani. N-o interna mama în spital decât atunci când avea crize foarte puternice şi devenea periculoasă pentru societate. O trata în special acasă ţinând-o ascunsă de ochii lumii, pentru că-i era ruşine şi se simţea, poate, şi responsabilă pentru faptul că a născut-o târziu şi poate că e şi vina ei că a născut-o aşa cum era.

În timpul sarcinii a fost preîntâmpinată nu o dată de obstetrician că ar putea avea un copil nu tocmai sănătos. Cu atât mai mult cu cât în familia lor au mai fost cazuri când sufereau de schizofrenie rude mai apropiate sau mai îndepărtate. Dar s-a măritat Eudochia la o vârstă înaintată, când și-a făcut carieră, iar cel pe care l-a luat de bărbat era şi el în post înalt într-un minister de la noi. Chiar dacă erau nu la prima tinereţe, îşi doreau un copil din tot sufletul. Locuiau într-o casă la curte, în partea de jos a oraşului. Au adus-o dintr-un sat de la nordul Moldovei şi pe mama nevestei ca să îngrijească de fetiţa nou-născută.

Părea un copil ca toţi ceilalţi

Era trecută de 60 de ani bătrâna şi bucuroasă peste poate că a ajuns să-şi cunoască nepoata. Nu mai spera să se căsătorească fiică-sa, aşa că bucuria bătrânei era nemăsurat de mare. Copilul părea sănătos, creştea ca oricare, s-a dus la şcoală când i-a venit timpul, a intrat la facultate pentru că era dotată. Părinţii fetei, ai Nicoletei adică, şi-o închipuiau deja realizată profesional, cel puţin tot atât de cunoscută ca şi ei.

Între timp, tatăl fetei moare dintr-o întâmplare. S-a dus la un dentist să-şi trateze o măsea şi iată-că moare acolo, chiar în scaunul din spital, în urma unui şoc anafilactic. Nimănui nu-i venea să creadă că poţi muri aşa, dintr-odată, să nu te doară nimic, să nu suferi de nimic, dintr-un medicament care să-ţi fie incompatibil. Fata, Nicoleta adică, tocmai era pe cale să termine facultatea şi maică-sa îi căuta cu înfrigurare un loc de muncă într-o instituţie cu salarii mai mari. Terminase facultatea de economie, destul de bine de altfel, apoi îşi făcuse doctoratul peste hotare şi chiar i se propusese să rămână acolo în serviciu, dar mama a tras-o acasă.

Apar semnele alienării

Spre nenorocirea ei şi spre nenorocirea bunicii sale, care era la o vârstă destul de înaintată şi ţintuită la pat în acel moment. Nu se ştie din ce motive, fata devenise irascibilă – nu suporta niciun fel de gălăgie în casă. Ajunsese să strige la maică-sa sau bunică-sa dacă vorbeau cu voce ridicată. Poate atunci mama ar fi trebuit să-şi dea seama că e cazul să o arate unui medic, dar, mă rog, n-a făcut-o.

Nicoleta făcuse cunoştinţă cu un bărbat pe care dorea să-l ia de soţ. Cumsecade om, dintr-o familie destul de reuşită. Avea apartament, aşa că tinerii urmau să treacă după nuntă cu traiul în altă parte. S-a sărbătorit şi nunta, dar iată că, a doua zi după petrecere, Nicoleta se întoarce acasă. Definitiv, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, de parcă n-ar fi fost nunta ei în ajun, de parcă n-are bărbat şi locuinţă în care să se simtă stăpână şi gospodină.

Nici maică-sa şi nici bunică-sa n-au scos dintr-însa niciun cuvânt despre ce s-a întâmplat în noaptea nunţii. Atâta vă pot spune că, la o lună şi jumătate, au divorţat la acelaşi oficiu de stare civilă în care îşi înregistraseră căsătoria. A aflat Eudochia, de la ginerele ei, că Nicoleta a vrut să-l omoare chiar în patul conjugal. Abia de a scăpat.

 

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână