Nicolae Popa: De ce se caţără bostanul în măr?

Intraţi în orice magazin alimentar din orice sat de la noi şi veţi avea ciudata senzaţie că vă aflaţi într-un hutor din Ucraina. Nu-ţi foloseşte la nimic nici faptul că preţurile sunt indicate în lei. Multicolorele vitrine te ademenesc ştrengăreşte ca pe un cetăţean dintr-un hutor, ca pe unul cu moţ pe creştet. Toate ingredientele – de la pătrunjel la busuioc; toate tomatele – de la sucuri la pasta roşie pentru înăcrit borşul, toate gemurile – de la cel de caise la cel de mere, se fălesc glamuros că se trag din pământ ucrainesc, încât pământului natal de peste geam i se face ruşine să te privească în ochi, simţindu-se inutil.

Situaţia devine şi mai jenantă când vezi că şi măslinele, şi frunza de dafin, şi piperul negru, cuişoarele, scorţişoarele, sucul de ananas şi de mango îşi spun povestea lor de dragoste în faţa portmoneului nostru exclusiv pe ucraineşte, pe mova lor. Câtă libertate şi câte avantaje are producătorul ucrainean, dar şi câte restricţii şi dezavantaje are al nostru, dacă roadele pământului ucrainean extind harta alimentară a Ucrainei până în lunca Prutului? Cu cât e mai lung morcovul ucrainean faţă de morcovul nostru, de reuşeşte să ne pătrundă cu atâta succes în raţia alimentară?

Dar să revenim la întrebarea din titlu. Aşadar, ce caută bostanul în măr? Întrebarea ţine de un fapt concret, vă jur. În una din zilele cu blânde coline ninse, prevestitoare de roadă bogată, ale acestui ianuarie, mă aflam în unul din cele mai dragi mie sate de la Codru şi, ieşind din magazinul alimentar, tocmai începusem a discuta cu cineva pe tema morcovului ucrainesc. Şi condrumeţul meu îmi spuse că acuş ajungem în dreptul grădinii lui cutare şi are să-mi arate ceva în calitate de material ilustrativ la tema dată. Şi chiar mi-a arătat. Mi-a arătat un falnic măr crescut lângă un gard, un măr cu crengile ninse, care ţinea, şi mai ţine, destul de confortabil între aceste crengi, cam aproape de vârf, un ditamai bostan galben, mare cât să nu-l poată duce un copil. Adevărat, mărul acela avea şi câteva mere rămase neculese, dar mândria lui părea să fie bostanul. Printre crengi mai atârnau rămăşiţe din lujerele de care se folosise bostanul ca să se caţăre pe gard, iar de pe gard – ţup în copac! Mi s-a spus că mai fuseseră câţiva bostani în copac, stăpânul culegându-i pe cei mai de pe poale, iar pentru cel rămas în vârf ar fi trebuit să aducă scara, ceea ce ar fi însemnat un efort în plus… Şi-apoi se merita?

În fine, tot meditând noi în mijlocul drumului cam de ce i-ar trebui unui bostan să se caţăre într-un copac, ne-am zis că o face, neîndoielnic, în semn de protest. Protestează în numele pământului natal. În numele acestui pământ al nostru pe care chiar şi plantele târâtoare ştiu cum să facă pentru a se înălţa, depăşindu-şi condiţia de târâtoare. Şi chiar le reuşeşte de minune.

The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)