Nicolae Negru: Voronin contraatacă

Declaraţia de vineri a liderului comunist Vladimir Voronin a fost interpretată greşit. Nu e vorba despre un compromis, cum au scris unii comentatori. Nu numai tonul declaraţiei, agresiv, jignitor la adresa liderilor AIE, dar şi a Consiliului Europei, ci şi conţinutul acesteia nu ne dau temei pentru o asemenea concluzie. PCRM nu face un pas în întâmpinarea AIE, ci contraatacă.

În primul rând, PCRM acuză Consiliul Europei că nu se conduce de standardele europene în cazul Republicii Moldova, considerând că, prin sprijinul acordat AIE, “Consiliul Europei a scutit PCRM de necesitatea de a se conforma unei teorii europene, de altfel deloc populare în societatea moldovenească”. Voronin nu a precizat la ce “teorie europeană” se referă şi de unde a luat că aceasta nu e populară în societatea moldovenească, găsind însă de cuviinţă să ameninţe că “şi democraţia moldovenească (alias PCRM – n.n.) pe viitor va căuta soluţionarea crizelor bazându-se pe propria experienţă şi pe voinţa poporului”. Să vorbeşti în numele democraţiei moldoveneşti, despre “propria experienţă”, după ce timp de opt ani ai sugrumat-o, metodic, perfid, trebuie să ai nişte idei fixe şi să te consideri buricul pământului.

În aparenţă, strânşi cu uşa, comuniştii acceptă alegerea preşedintelui RM prin vot direct, dar nu şi referendumul, propunând, din raţiuni financiare, spun ei, ca modificarea articolului 78 al Constituţiei să se facă în Parlament. Aceasta înseamnă că alegerile parlamentare anticipate nu vor putea avea loc decât la finele lunii decembrie, deoarece, conform Constituţiei, un proiect de lege constituţională nu poate fi examinat în Parlament decât după şase luni de la avizarea acestuia de către Curtea Constituţională. Proiectul de modificare a articolului 78, propus de AIE, a fost avizat la 4 mai 2010, prin urmare acesta va putea fi examinat în Parlament doar după 4 noiembrie 2010, şi, dacă va fi aprobat în aceeaşi zi, se poate anunţa data alegerilor anticipate, dar nu mai devreme de 45 de zile de la dizolvarea Parlamentului, adică nu mai devreme de 19 decembrie 2010. Alegeri de Crăciun nu organizează nici măcar ateiştii, de aceea, dacă AIE urmează scenariul propus de PCRM, alegerile parlamentare anticipate vor trebui organizate după Anul Nou. De ce ar dori comuniştii amânarea alegerilor dacă declară că acestea ar trebui să aibă loc cât mai curând? Să nu fie Voronin conştient de această contradicţie?

E şi mai ciudat faptul că PCRM nu încetează boicotarea şedinţelor Parlamentului, insistând asupra unor „garanţii ferme care vor confirma că Parlamentul va fi dizolvat şi va fi numită ziua alegerilor”. Voronin ştie prea bine că nu există niciun fel de garanţii în asemenea cazuri, decât legile în sine, care trebuie urmate cu stricteţe. Exprimându-şi astfel neîncrederea faţă de declaraţiile liderilor AIE, el anunţă de fapt că PCRM va continua să meargă pe calea confruntărilor, afişând steagul păcii.

Pe de altă parte, Voronin însuşi nu poate prezenta garanţii că deputaţii PCRM se vor ţine de cuvânt şi vor vota în Parlament modificarea articolului 78 în redacţia propusă de AIE. E în tradiţia PCRM să renunţe cu uşurinţă la propriile promisiuni. Liderii a trei partide AIE – Vlad Filat, Mihai Ghimpu, Serafim Urechean – au declarat că nu au încredere în promisiunea comuniştilor, şi doar Dumitru Diacov, preşedintele de onoare a PD, crede că declaraţia PCRM „este un pas în întâmpinarea deciziei Alianței pentru Integrare Europeană și este o temă de discuție” şi că „un compromis în interiorul Parlamentului poate este mai bine decât un referendum care poate să tensioneze situația din societate”. Reluarea „negocierilor” cu PCRM ar da, poate, bine imaginii PD şi AIE, dar nu rezolvă problema. Renunţarea la referendum este o cale foarte ademnitoare, dar şi foarte înşelătoare.

Există o neîncredere din ambele părţi (nu o neagă nici Diacov), care nu poate fi eliminată prin declaraţii sau „cuvinte de onoare”, cum propune, de exemplu, Eduard Muşuc. (Tocmai el s-a găsit să vorbească despre onoare.) Ceea ce înseamnă de fapt că nu poate fi eliminată defel. Căci pretexte de nerespectare a angajamentelor pot fi găsite oricând. Aşa că referendumul rămâne singura cale rapidă de ieşire din criză, de stopare a confruntării. Singurul argument pe care îl pot folosi comuniştii împotriva referendumului îşi pierde efectul în condiţiile în care UE promite să acorde asistenţă financiară în acest scop.

Liderii AIE, dacă şi-au anunţat decizia, trebuie să o respecte şi să-şi urmeze calea stabilită în comun. Renunţarea la referendum complică, nu simplifică ieşirea din criza constituţională şi politică. AIE se va pomeni astfel din nou descoperită în faţa loviturilor din partea comuniştilor, dependentă de hatârul acestora.

Cât priveşte posibilitatea ca Voronin să candideze la preşedinţie… Schimbarea modului de alegere a preşedintelui RM nu anulează prevederea Constituţiei, care spune că o persoană nu poate deţine postul respectiv decât două termene consecutive. Preşedinţia lui Mihai Ghimpu este temporară. El nu a fost ales preşedinte, ci a ocupat această funcţie „întâmplător”, fiindcă fusese ales preşedinte al Parlamentului. Tocmai faptul nealegerii preşedintelui RM a declanşat blocajul politic şi a atras dizolvarea Parlamentului. Prin urmare, mandatul lui Mihai Ghimpu nu poate fi considerat drept unul deplin. Depinde însă de Curtea Constituţională să stabilească dacă acest raţionament este valabil. Dacă Voronin nu va putea concura la postul de preşedinte, PCRM se pomeneşte în deficit de candidaţi, căci Iurie Muntean şi Igor Dodon, pe care îi are în prima linie, nu au atins vârsta de 40 de ani. Rămâne odioasa Zinaida Greceanâi, care a ameninţat că va trage în copii, şi care a suferit eşec ori de câte ori a reprezentat PCRM-ul.

Declaraţia de vineri a liderului comunist Vladimir Voronin a fost interpretată greşit. Nu e vorba despre un compromis, cum au scris unii comentatori. Nu numai tonul declaraţiei, agresiv, jignitor la adresa liderilor AIE, dar şi a Consiliului Europei, ci şi conţinutul acesteia nu ne dau temei pentru o asemenea concluzie. PCRM nu face un pas în întâmpinarea AIE, ci contraatacă.

În primul rând, PCRM acuză Consiliul Europei că nu se conduce de standardele europene în cazul Republicii Moldova, considerând că, prin sprijinul acordat AIE, “Consiliul Europei a scutit PCRM de necesitatea de a se conforma unei teorii europene, de altfel deloc populare în societatea moldovenească”. Voronin nu a precizat la ce “teorie europeană” se referă şi de unde a luat că aceasta nu e populară în societatea moldovenească, găsind însă de cuviinţă să ameninţe că “şi democraţia moldovenească (alias PCRM – n.n.) pe viitor va căuta soluţionarea crizelor bazându-se pe propria experienţă şi pe voinţa poporului”. Să vorbeşti în numele democraţiei moldoveneşti, despre “propria experienţă”, după ce timp de opt ani ai sugrumat-o, metodic, perfid, trebuie să ai nişte idei fixe şi să te consideri buricul pământului.

În aparenţă, strânşi cu uşa, comuniştii acceptă alegerea preşedintelui RM prin vot direct, dar nu şi referendumul, propunând, din raţiuni financiare, spun ei, ca modificarea articolului 78 al Constituţiei să se facă în Parlament. Aceasta înseamnă că alegerile parlamentare anticipate nu vor putea avea loc decât la finele lunii decembrie, deoarece, conform Constituţiei, un proiect de lege constituţională nu poate fi examinat în Parlament decât după şase luni de la avizarea acestuia de către Curtea Constituţională. Proiectul de modificare a articolului 78, propus de AIE, a fost avizat la 4 mai 2010, prin urmare acesta va putea fi examinat în Parlament doar după 4 noiembrie 2010, şi, dacă va fi aprobat în aceeaşi zi, se poate anunţa data alegerilor anticipate, dar nu mai devreme de 45 de zile de la dizolvarea Parlamentului, adică nu mai devreme de 19 decembrie 2010. Alegeri de Crăciun nu organizează nici măcar ateiştii, de aceea, dacă AIE urmează scenariul propus de PCRM, alegerile parlamentare anticipate vor trebui organizate după Anul Nou. De ce ar dori comuniştii amânarea alegerilor dacă declară că acestea ar trebui să aibă loc cât mai curând? Să nu fie Voronin conştient de această contradicţie?

E şi mai ciudat faptul că PCRM nu încetează boicotarea şedinţelor Parlamentului, insistând asupra unor „garanţii ferme care vor confirma că Parlamentul va fi dizolvat şi va fi numită ziua alegerilor”. Voronin ştie prea bine că nu există niciun fel de garanţii în asemenea cazuri, decât legile în sine, care trebuie urmate cu stricteţe. Exprimându-şi astfel neîncrederea faţă de declaraţiile liderilor AIE, el anunţă de fapt că PCRM va continua să meargă pe calea confruntărilor, afişând steagul păcii.

Pe de altă parte, Voronin însuşi nu poate prezenta garanţii că deputaţii PCRM se vor ţine de cuvânt şi vor vota în Parlament modificarea articolului 78 în redacţia propusă de AIE. E în tradiţia PCRM să renunţe cu uşurinţă la propriile promisiuni. Liderii a trei partide AIE – Vlad Filat, Mihai Ghimpu, Serafim Urechean – au declarat că nu au încredere în promisiunea comuniştilor, şi doar Dumitru Diacov, preşedintele de onoare a PD, crede că declaraţia PCRM „este un pas în întâmpinarea deciziei Alianței pentru Integrare Europeană și este o temă de discuție” şi că „un compromis în interiorul Parlamentului poate este mai bine decât un referendum care poate să tensioneze situația din societate”. Reluarea „negocierilor” cu PCRM ar da, poate, bine imaginii PD şi AIE, dar nu rezolvă problema. Renunţarea la referendum este o cale foarte ademnitoare, dar şi foarte înşelătoare.

Există o neîncredere din ambele părţi (nu o neagă nici Diacov), care nu poate fi eliminată prin declaraţii sau „cuvinte de onoare”, cum propune, de exemplu, Eduard Muşuc. (Tocmai el s-a găsit să vorbească despre onoare.) Ceea ce înseamnă de fapt că nu poate fi eliminată defel. Căci pretexte de nerespectare a angajamentelor pot fi găsite oricând. Aşa că referendumul rămâne singura cale rapidă de ieşire din criză, de stopare a confruntării. Singurul argument pe care îl pot folosi comuniştii împotriva referendumului îşi pierde efectul în condiţiile în care UE promite să acorde asistenţă financiară în acest scop.

Liderii AIE, dacă şi-au anunţat decizia, trebuie să o respecte şi să-şi urmeze calea stabilită în comun. Renunţarea la referendum complică, nu simplifică ieşirea din criza constituţională şi politică. AIE se va pomeni astfel din nou descoperită în faţa loviturilor din partea comuniştilor, dependentă de hatârul acestora.

Cât priveşte posibilitatea ca Voronin să candideze la preşedinţie… Schimbarea modului de alegere a preşedintelui RM nu anulează prevederea Constituţiei, care spune că o persoană nu poate deţine postul respectiv decât două termene consecutive. Preşedinţia lui Mihai Ghimpu este temporară. El nu a fost ales preşedinte, ci a ocupat această funcţie „întâmplător”, fiindcă fusese ales preşedinte al Parlamentului. Tocmai faptul nealegerii preşedintelui RM a declanşat blocajul politic şi a atras dizolvarea Parlamentului. Prin urmare, mandatul lui Mihai Ghimpu nu poate fi considerat drept unul deplin. Depinde însă de Curtea Constituţională să stabilească dacă acest raţionament este valabil. Dacă Voronin nu va putea concura la postul de preşedinte, PCRM se pomeneşte în deficit de candidaţi, căci Iurie Muntean şi Igor Dodon, pe care îi are în prima linie, nu au atins vârsta de 40 de ani. Rămâne odioasa Zinaida Greceanâi, care a ameninţat că va trage în copii, şi care a suferit eşec ori de câte ori a reprezentat PCRM-ul.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)