Nicolae Negru: Un tratat dedicat Alianţei

Comuniştii nu au niciun motiv să fie nemulţumiţi de tratatul privind regimul frontierei de stat, semnat de premierul Filat la Bucureşti. Acesta conţine toate prevederile caracteristice unui tratat de frontieră şi este similar celui româno-ucrainean.

Fiind „eminamente tehnic”, conform spuselor ministrului de Externe al României, Teodor Baconschi, tratatul are o puternică încărcătură politică, făcând trimitere la „principiile fundamentale ale dreptului internaţional privind suveranitatea, integritatea teritorială, inviolabilitatea frontierelor de stat existente”, şi la „documentele relevante prin care a fost stabilit anterior traseul frontierei dintre cele două state (Tratatul privind regimul frontierei de stat din 27 februarie 1961, Protocolul privind traseul frontierei în sectorul nodului hidrotehnic Stânca – Costeşti, documentele de demarcare adoptate de Comisia mixtă şi Comisia specială mixtă româno-sovietică, documentele de demarcare, anexele şi completările la acestea care pot fi încheiate pe perioada de valabilitate a Tratatului)”.

Prezenţa lui Barroso, preşedintele Comisiei Europene, care a salutat cu entuziasm semnarea tratatului respectiv, este o confirmare că e vorba despre un document care corespunde standardelor europene. De acum înainte, nu se va mai putea spune că Bucureştiul împiedică rezolvarea conflictului transnistrean, prin refuzul de a încheia tratatul de frontieră cu RM, nutrind planuri expansioniste, speriindu-i pe
transnistreni.

Unirea nu se exclude

Rusia a fost cea care a vehiculat mereu necesitatea recunoaşterii de către România a inviolabilităţii frontierei cu RM, poate fiindcă se simţea cu musca pe căciulă. În 1994, Moscova şi Tbilisi semnaseră tratatul de bază ruso-georgian, însă Duma Rusă a refuzat să-l ratifice din considerentul că, recunoscând inviolabilitatea frontierelor georgiene, îşi dezavantajează „prietenii”. Era vorba, evident, despre Abhazia şi Osetia de Sud pe care le-a ocupat şi le-a „recunoscut” în 2008. Însă nici chiar recunoaşterea frontierelor nu a împiedicat-o vreodată să se extindă peste statul respectiv. Expansiunea acesteia poate fi descrisă ca o succesiune de tratate încheiate şi încălcate în momentul când armata acumula suficiente puteri pentru a se mişca înainte. Nici prin alte părţi tratatele de frontiere nu sunt puse la icoane. Dincolo de cel tehnic, rostul lor este pur simbolic, marcând nişte etape în relaţiile dintre ţări. Şi nimic mai mult.

Nu doar pentru a oferi un avantaj electoral actualei guvernări a RM în faţa comuniştilor, lipsindu-i de argumentul că ar fi singurii protectori ai statalităţii RM, a făcut Băsescu acest pas (care, fiindcă veni vorba, nu împiedică reunificarea României, după cum recunoaşterea graniţelor RDG şi semnarea, în 1975, a Acordului de la Helsinki privind inviolabilitatea frontierelor europene nu a împiedicat reunificarea Germaniei (Deutsche Wiedervereinigung) în 1990). Declaraţia preşedintelui României a fost precedată de vizita Angelei Merkel şi declaraţia lui Dmitri Medvedev care a vorbit, pentru prima dată, despre rolul României în reglementarea transnistreană. Ceva mult mai important decât o campanie electorală trebuie să fi intervenit în „jocul” transnistrean, convingându-l pe Băsescu să grăbească procesul semnării documentului pentru a trimite mingea pe terenul Rusiei.

Faptul că Moscova, care reacţionează de obicei foarte operativ la evenimentele legate de RM, păstrează în cazul dat tăcerea este o dovadă în plus că nu are pretenţii faţă de conţinutul tratatului.

Rolul Germaniei şi al Rusiei

Implicarea Germaniei în conflictul transnistrean este rezultanta unor procese legate de repoziţionarea ei geopolitică, în calitate de cea mai mare forţă economică a Europei şi de resetarea, după exemplul american, a relaţiilor cu Rusia, care pretinde să-şi recapete spaţiul de influenţă pierdut după prăbuşirea URSS. Şi Germania, şi Rusia au de trecut câte un test al „încrederii” în faţa Europei, mai ales a celei de Est, care se uită cu îngrijorare la semnele apropierii foştilor parteneri ai pactului de Molotov-Ribbentrop. În acest context, „o istorie de succes”, cum ar fi rezolvarea conflictului tranistrean, le-ar prinde bine şi lui Merkel, şi lui Medvedev, care mai trebuie să demonstreze că nu este un preşedinte de paie. S-ar putea întâmpla ca aşteptările pe care le-au generat implicarea Germaniei să se stingă la fel de repede precum au apărut, dacă Medvedev acţionează din propria iniţiativă. Ceea ce multă lume, atât în Occident, cât şi în Rusia, pune la îndoială.

Factorul intern

În mod paradoxal, rolul factorului intern creşte în condiţiile de azi. Rusia ar dori ca puterea să revină din nou PCRM şi altor forţe proruseşti, care ar accepta orice le-ar propune Moscova. Pe de altă parte, revenirea comuniştilor la putere ar tăia elanul Germaniei şi al Occidentului în general. E greu de crezut că atitudinea Germaniei faţă de RM va rămâne aceeaşi dacă la Chişinău se va reinstala un regim cvasisovietic, cu libertăţi şi drepturi trunchiate şi mimate, mass-media publice folosite ca instrument de propagandă, justiţie controlată de liderul unui partid etc. Ca să fie o istorie de succes, RM trebuie să fie guvernată democratic în continuare şi, din acest punct de vedere, orice s-ar spune, AIE are un avantaj imens în faţa comuniştilor. Datorită AIE, RM a intrat în calculele Germaniei, dar şi ale altor ţări europene. După cum spunea, la Bucureşti, ministrul austriac de Externe, Michael Spindelegger, RM nu este prima pe lista de aderare la UE, dar important este că se află pe această listă. Este important, vom adăuga noi, deoarece, până nu de mult, nu se afla.

Factorul electoral

Deşi nu este principal, factorul electoral nu trebuie ignorat în poziţia Bucureştiului, dar şi a UE în general, care a trimis numeroase mesaje către alegătorii moldoveni pentru ca aceştia să voteze AIE. Cu siguranţă, ratificarea tratatului de frontieră semnat luni va depinde de rezultatele scrutinului din 28 noiembrie. Putem spune că tratatul este dedicat Alianţei actuale. AIE este „nava” care ne poate duce în Europa şi ar fi o prostie să o scufundăm pentru că mai mişună şoareci pe puntea ei…

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)