Nicolae Negru: Un drum care nu duce nicăieri

Uneori, ruşii înşişi pun la îndoială modul lor de a se raporta la cel de-al Doilea Război Mondial şi la ziua de 9 mai. Cunoscutul economist din perioada perestroicii, Gavriil Haritonovici Popov, unul dintre liderii mişcării democratice din fosta URSS, autor al multor materiale despre necesitatea reformării profunde a societăţii sovietice, a publicat zilele trecute, în „Nezavisimaia Gazeta”, un articol privind necesitatea unei alte abordări a războiului şi a rolului lui Stalin în acea perioadă, renunţându-se la modelele din trecut.

Primul lucru care trebuie făcut, consideră Popov, e să se formuleze cine au fost părţile beligerante în cel de-al Doilea Război Mondial. Din punctul de vedere al lui Stalin, „imperialiştii au luptat între ei”. În realitate, e vorba despre „atacul socialismului mondial asupra societăţii vechi”, scrie Popov. A pornit bătălia cea mai agresivă fascismul, parte a socialismului mondial. La început, Iosif Stalin a fost plasat pe poziţii neutre, dar nu este exclus că el ar fi putut să se includă în război de partea celui care l-a declanşat. În acest sens, principala victorie a Occidentului e în faptul că a reuşit să spargă unitatea lui Stalin şi Hitler. E vorba despre anihilarea pactului pe care îl încheiaseră URSS şi Germania hitleristă.
Al doilea lucru care trebuie formulat cu precizie: când a avut loc războiul pentru apărarea Patriei. Formal, URSS a fost atacată în 1941.

În realitate, „noi am început de facto acest război, mult mai devreme, deoarece la început a fost încheiat un pact de neagresiune, apoi am luptat noi înşine cu Finlanda, am introdus trupele în Ţările Baltice, am ocupat Ucraina de Vest şi Belarusul de Vest (şi Basarabia – n.n.). Rezultă că noi am participat în acest război de la bun început”, conchide Popov.

A treia chestiune: ce fel de războaie au fost acestea? Până în vara anului 1941, URSS a luptat pentru victoria socialismului mondial. În acest sens, „am ocupat Ţările Baltice, am luptat cu Finlanda şi cu Hitler. Numai după ce am început să suferim înfrângere după înfrângere şi nemţii s-au apropiat de Smolensk, a apărut ideea că războiul îşi schimbă caracterul şi că singura cale de a învinge e să începem războiul pentru apărarea Patriei. Principala greşeală a lui Hitler e că ducea un război pentru nimicirea Rusiei şi a naţiunii în întregime, acesta era un război rasial”, scrie Popov.

Atunci a început războiul pentru apărarea Patriei. Pe care URSS l-a purtat în condiţii groaznice: fără armată, fără avioane, fără tancuri şi artilerie. S-a plătit cu sânge. Un milion jumătate s-a pierdut lângă Moscova, un milion jumătate –lângă Leningrad, un milion jumătate – la Stalingrad. URSS a pierdut atunci mai mult de jumătate din intelectualitate. Însă războiul a fost câştigat şi acesta este meritul incontestabil al întregului popor, scrie Popov.

Cei mai lucizi comandanţi militari, cum ar fi generalul Andrei Vlasov, au înţeles deja în 1942 că Hitler a pierdut războiul, că germanii nu vor putea cuceri Moscova. Generalii îl convingeau pe Vlasov şi pe adepţii săi să lase lupta împotriva lui Stalin pe mai târziu, după ce îl vor învinge pe Hitler. Vlasov le-a răspuns: „Voi nu îl cunoaşteţi pe Stalin. Dacă îl învingem pe Hitler, nu vom vedea nimic”. Şi a avut dreptate. Stalin l-a împuşcat apoi pe Vasili Gordov şi pe ceilalţi generali care intenţionau să desfăşoare după război reforme, să lupte împotriva lui Stalin ca pericol principal.

Războiul pentru apărarea Patriei s-a încheiat la graniţa Rusiei în 1944. După aceea, s-a purtat un alt război – pentru cucerirea Europei, pentru socialism. În Rusia ţaristă, la vremea respectivă, se făcea o distincţie clară: războiul pentru apărarea Patriei a avut loc în 1812, apoi, în 1813, era vorba despre expediţia de peste hotare a armatei ruse. În Rusia ţaristă nu se sărbătorea nici asediul Parisului, nici drapelul ridicat deasupra Parisului, nici victoria de la Leipzig, nici Waterloo, scrie Popov.

Şi societatea rusă de azi trebuie să sărbătorească doar victoria în războiul pentru apărarea Patriei, dacă se vrea aceasta. Însă, din punctul de vedere al lui Gavriil Popov, alta trebuie să fie atitudinea faţă de întregul război mondial, căci scopul URSS a fost diferit la diferite etape ale războiului.

Şi nouă, moldovenilor, nu ne-ar strica să facem o evaluare obiectivă a războiului, pe diverse etape, pentru a clarifica ce sărbătorim pe data de 9 mai: victoria armatei sovietice în războiul ruşilor pentru apărarea Patriei, victoria URSS sau a aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial, înfrângerea fasciştilor, ocupaţia sovietică…

Europa sărbătoreşte pe 9 mai Ziua Europei. După 1945, s-a tras o linie şi s-au pus bazele unei noi ordini continentale, care să le permită foştilor duşmani şi adversari de război să lucreze asupra unui proiect comun, pentru a elimina viitoarele conflicte şi războaie sângeroase. Acest proiect se numeşte astăzi Uniunea Europeană. Europenii nu au dat uitării trecutul, nu-i iartă pe criminali, francezii, belgienii etc. mai studiază în şcoli invazia Germaniei hitleriste, îşi cinstesc eroii Rezistenţei, însă educaţia, relaţiile sociale şi interstatale sunt organizate pe nişte principii care să asigure pacea, excluzând cultivarea resentimentelor, alimentarea spiritelor revanşarde, a superiorităţii unora asupra altora.
Şi pentru noi, moldovenii, împărţiţi în ziua de 9 mai în „învingători” şi „învinşi”, modul de abordare al europenilor ne poate oferi o cale spre conciliere, spre minima coeziune socială. Însă lucrul acesta nu se va întâmpla atâta timp cât societatea noastră va fi conectată nu la valorile şi realităţile europene, ci la cele din Rusia, care nu este încă pregătită să-şi revizuiască atitudinea faţă de această zi. Dimpotrivă, pe măsură ce Rusia prinde la puteri, „se ridică din genunchi”, autoglorificarea, autovictimizarea revin pe ordinea de zi ca în perioada sovietică. Reabilitarea şi glorificarea lui Stalin, chiar dacă nu la nivel oficial, sunt consecinţele vizibile ale unor tendinţe neoimperiale din societatea rusă. Societatea moldovenească continuă să fie una dintre victimele sentimentelor revanşarde, patriotarde ale ruşilor. Până când? Cu certitudine, modul actual de abordare a zilei de 9 mai nu duce nicăieri.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)