Nicolae Negru: Un an fără comunişti

La un an de la alegerile din 29 iulie, perspectiva RM nu este încă suficient de clară. Nu se poate spune cu certitudine că etapa postsovietică, „nostalgică” a fost depăşită şi că societatea moldovenească este hotărâtă să dea uitării trecutul, conformându-se noilor realităţi.

PCRM nu se mai află la putere, ci în opoziţie, şi şansele partidelor democratice sunt mai mari decât acum un an, dar cât de mari sunt acestea? Cu excepţia AMN, care dădea semne de oboseală până la 29 iulie, celelalte trei partide – PLDM, PL, PD – par astăzi mai puternice, mai sigure de sine, dar nu îşi vor rata ele şansele, nu vor pierde prosteşte ca PCRM?

AIE a rezistat

În pofida unei crize economice şi financiare profunde, cu toate poticnelile şi neînţelegerile dintre partide, Alianţa pentru Integrare Europeană a rezistat şi a demonstrat că poate guverna.

Economia a început să dea semne de viaţă, creşterea preţurilor a încetinit, după ce guvernul a lăsat la o parte manierele liberale şi i-a atenţionat pe oamenii de afaceri să nu-şi facă de cap. Nivelul de trai a scăzut puţin, dar, cum au menţionat şi reprezentanţii FMI, nu atât de mult, cum se credea la începutul anului, şi cum „cobeau” liderii PCRM. Dezastrul, catastrofa cu care comuniştii îi speriau pe alegători nu s-au produs. Aşteptările sumbre ale unei mari părţi a populaţiei nu s-au adeverit. Ceea ce nu înseamnă că AIE se poate relaxa, orice handicap la acest capitol, în comparaţie cu guvernarea comunistă, poate avea repercusiuni de ordin electoral.

A produs mare dezamăgire raportul privind evenimentele din 7 aprilie, dar şi modul în care decurge anchetarea şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi de incendierea Parlamentului şi Preşedinţiei, de omorârea, torturarea şi maltratarea tinerilor participanţi la proteste. Rămân neîmplinite o serie de promisiuni privind demonopolizarea economiei, reforma justiţiei, a administraţiei publice, lupta cu corupţia.

Însă cel mai mare eşec vizibil al AIE este, din punctul nostru de vedere, cel legat de divizarea societăţii, moştenită de la guvernarea comunistă. Ruptura se adânceşte şi riscă să devină una etnică, o parte din vorbitorii de limba rusă care au votat cu AIE trecând în tabăra PCRM, din motive legate de relaţiile cu Rusia.

Entuziasm în Europa

Moldovenii nu pot însă să nu observe entuziasmul cu care a fost întâmpinată noua guvernare la Bruxelles şi la Washington, sumele impresionante de asistenţă care au fost anunţate şi încep să vină în RM, promisiunile privind circulaţia fără vize a moldovenilor în UE. Aprecierile Europei vor conta cu siguranţă pentru cei care au ajuns la concluzia că viitorul RM este în Europa.

Pe de altă parte, este la fel de evident că Moscova este supărată pe AIE şi că dl Onişcenko de la Rospotrebnadzor sonorizează periodic această supărare de natură geopolitică. Ar fi greşit să se creadă că e vorba doar despre atitudinea lui Mihai Ghimpu faţă de ziua de 9 mai şi 28 iunie. Orice guvern care va cere la modul serios retragerea trupelor ruse de pe teritoriul RM va avea un tratament similar. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că, din păcate, AIE, aflată sub imperiul interimatului, nu s-a condus de o strategie bine pusă la punct în relaţiile cu Rusia, improvizând din mers, sub presiunea conjuncturii. Lucrul acesta a sărit în ochi mai cu seamă în legătură cu evenimentele de la 9 mai.

Turta electorală

Întreaga construcţie a Alianţei şi guvernarea în consecinţă au avut de suferit din cauza divergenţelor, animozităţilor dintre partide şi a lipsei unui mecanism care să asigure elaborarea unei strategii comune. Fiecare partid a început la un moment dat să tragă la propria turtă electorală. Asta nu numai din motive subiective, dar şi obiective, legate de diferenţele de viziune şi bază electorală. Interesul partinic a predominat de multe ori asupra interesului general al Alianţei şi, prin urmare, al guvernării. Să sperăm că experienţa acestui an le va fi de folos viitoarelor guverne de alianţă, căci, în viitorul apropiat, nici un partid nu mai poate accede de sine stătător la guvernare, chiar dacă unii dintre liderii AIE par să aibă deja ameţeli de prea multe „realizări” şi „succese”. Că nu vor mai putea obţine majoritatea mandatelor în Parlament au înţeles şi liderii comunişti, care au declarat zilele trecute că sunt pregătiţi să se alieze cu unele partide din cadrul AIE. E şi aceasta una din consecinţele pozitive ale perioadei de după 29 iulie, când comuniştii au suferit în primul rând o înfrângere strategică, pentru că au gândit prost şi au pierdut simţul realităţii, nu au sesizat la timp schimbările care se produceau în sânul societăţii. Ei puteau să rămână la putere, dacă ar fi fost mai flexibili, dacă în PCRM n-ar fi existat Voronin, care este în acelaşi chip şi cimentul şi distrugătorul partidului.

Azi nu-i ca ieri

Pasiunile electorale nu s-au stins pentru nici o clipă pe parcursul acestui an şi au reizbucnit în ultimele săptămâni cu o nouă putere, încât par a fi o repetare a celor din anul trecut. Dar nu este aşa, deşi, în aparenţă, lupta decisivă se dă astăzi, ca şi ieri, între AIE şi PCRM. Între timp, s-a modificat radical nu numai conjunctura geopolitică regională şi europeană, dar şi cea internă, legată, în special, de apariţia unor lideri „cu perspectivă”, şi apunerea stelei lui Vladimir Voronin. A crescut şi potenţialul lui Mihai Ghimpu, rămas de unul singur pe flancul drept, aşa că riscăm să avem o confruntare electorală axată pe alegerea preşedintelui, lupta pentru mandatele parlamentare trecând pe planul doi. Aceasta însemnând şi subaprecierea PCRM, cu consecinţe imprevizibile.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)