Nicolae Negru: „Turcomania” ca politică de stat

Istoria cu Pavel Turcu ia o turnură deloc amuzantă. Nu ştiţi cine e Pavel Turcu? E un tânăr din Ungheni, care lucra şi poate mai lucrează paznic la un magazin zis „supermarket” şi care, în orele lungi de serviciu plictisitor, a compus un „cântecel” despre Eurovision. Bravo lui! Cineva l-a postat pe Internet şi, peste noapte, ca într-un film hollywoodian, Pavel Turcu a devenit celebru. Unele televiziuni au relatat despre el în buletinele de ştiri, iar unele ziare au scris despre el în prima pagină. Unii operatori de telefonie mobilă au încheiat cu el contracte pentru ca melodia lui să poată fi folosită ca sunet de telefon (ringtone).

Problema, în cazul dat (problema societăţii, nu a lui Turcu), e că, spre deosebire de istoriile hollywoodiene, în care e vorba despre persoane cu talent „nativ”, Pavel Turcu nu are talent muzical. Nu o spunem noi, o spun profesioniştii. Ca să nu mai vorbim despre textul cântecului, naiv, elementar. Aşa că toată publicitatea care i se face seamănă cu o cacealma, cu o prostire în masă a moldovenilor. E ca şi cum li s-ar propune tablete de slăbire sau alte medicamente ştiindu-se că acestea nu au efectul anunţat.

În mod legitim şi logic, juriul naţional a respins demersul lui Pavel Turcu de a reprezenta RM la Eurovizion. Se părea că „turcomania” s-a epuizat şi campania în favoarea lui Turcu nu mai are sens. Dar cei care au investit în el au considerat altfel. Se vede că ruşinea, bunul-simţ sunt noţiuni mai mult decât relative pentru ei.

Într-un mod care mai urmează a fi stabilit, ei au reuşit să convingă juriul să schimbe regulile de joc, propunând publicului să trimită SMS-uri în favoarea uneia dintre cele cinci melodii, printre care şi cea a lui Turcu. Vă daţi seama că anume melodia lui Turcu a fost câştigătoare a „concursului” suplimentar. Fiindcă nu s-a anunţat nici câte voturi a acumulat fiecare melodie, nici cine le-a numărat, avem tot temeiul să credem că e vorba despre o farsă, o fraudă de fapt. O fraudă înfăptuită sub egida unei instituţii publice, care se numeşte Compania Teleradio Moldova şi care, de ceva timp, are o conducere nouă.

Iată ce spune în legătură cu aceasta conducătorul artistic al mult apreciatei de către profesionişti formaţii „Millenium”. „Este o comedie și o mare prostie ceea ce se întâmplă la noi, ceea ce a făcut juriul de la noi și de această dată. Demult am spus că Republica Moldova este țara minunilor. Faptul că s-a permis trecerea în finală a acestei mediocrități este o mare rușine pentru țara noastră…. Consider că este mai mult un interes financiar la mijloc pentru cei care doresc să facă din Pavel Turcu un „fenomen”. … Am discutat cu mai mulți colegi despre cele întâmplate și toți s-au arătat indignați”, a declarat supărat Vlad Gorgos pentru magazinul „Apropo”.

Se poate spune, după această decizie arbitrară a juriului, că „turcomania” capătă conturul unei campanii de stat. Prin intermediul unei instituţii publice, unii doresc nu numai să se îmbogăţească, ci să impună nişte modele, pentru a-şi asigura noi surse de îmbogăţire pentru mulţi ani înainte.

Căci prostia este inepuizabilă şi la acest capitol noi am putea ocupa locul doi în lume. Să ne amintim cu acest prilej de „Caravela Culturii”, cu care Teleradio Moldova i-a „distrat” pe moldoveni timp de câţiva ani la rând. Ceea ce li se arăta avea o relaţie cu cultura ca şi transportul maritim modern cu caravelele. De altfel, ca cititorii să-şi facă o impresie despre nivelul autoarei „Caravelei”, Lenuţa Burghilă, amintim că săptămâna trecută ea a cerut guvernului Filat să-i sponsorizeze călătoria în Haiti, ca să le cânte haitienilor, după cutremurul devastator, doine moldoveneşti de jale în limba franceză. Vă imaginaţi: peste durerea şi disperarea unei ţări în ruine, cu 300 mii de morţi sub dărâmături, cade din ceruri, ca o ploaie de decibeli mărunţi, o doină moldovenească de jale în franceza Lenuţei Burghilă… Profitând de faptul că este naivă, Burghilă doreşte să călătorească în Haiti. Ei însă nu i-a dat prin cap să cânte doine de jale în timpul inundaţiilor din vara anului 2008 în RM, ea nu s-a dus la Criva şi Drepcăuţi să cânte în timp ce Nistrul inunda grădinile şi casele oamenilor. Poate că ar fi putut opri apele cu glasul ei…

Rugat să comenteze această iniţiativă de-a dreptul bizară a „caravelei culturii naţionale”, ministrul Culturii a răspuns că aşteaptă un proiect de la ea. Unul nou, căci „Caravela Culturii” tot MC a finanţat-o din banii destinaţi culturii. Şi dacă Teleradio Moldova acţionează după acelaşi tipar, de ce nu ar proceda similar şi MC? Ceea ce pare naiv, ridicol, bizar, instituţiile noastre publice iau în serios. Nu sunt singurele exemple de acest fel.

Suntem siguri că nici dl Focşa, nici dl Marin nu sunt fanii lui Turcu sau ai Lenuţei Burghilă. Dar îi promovează fiindcă aşa este înţeleasă, de la un timp, promovarea culturii în RM. Marginalizarea intelectualilor, a scriitorilor în special, miza pe prostie, pe mediocru, pe „gloată”, a devenit o politică de stat în RM odată cu venirea comuniştilor. Secera şi ciocanul sunt simbolurile ironice, batjocoritoare ale acestei atitudini dispreţuitoare, proletcultiste faţă de cultură, „implementate” de clanul noilor îmbogăţiţi, care se închină de fapt valutei internaţionale. Prin efortul lor insidios, democraţia moldovenească capătă trăsăturile unei „ohlocraţii”, care, se ştie, li se potriveşte ca o mănuşă tiranilor.

Iar Voronin şi-a demonstrat pe deplin aceste înclinaţii. Nu se ştie însă de ce noua guvernare ar fi interesată să continue cauza comuniştilor?

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)