Nicolae Negru: Totul va bine

Tensiune, încordare ajunsă la paroxism, psihoză, insomnie în masă, defetism, depresie… Presa, isterică, alarmistă, pompieristică, ţese intrigi, unii jurnalişti cedează nervos, lansându-se în speculaţii de proastă calitate, în prognoze prăpăstioase, care uneori seamănă a elucubraţii… Nimeni nu mai e în stare să-i calmeze pe moldoveni, să-i asigure că preşedintele va fi ales. Chiar dacă ar declara fiecare deputat în parte, 61 la număr, că azi îl vor vota pe Timofti, tot ar exista îndoieli. Chiar şi după alegerea preşedintelui îndoiala va persista ca o ceaţă de primăvară… 

Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns cum reuşesc unele casandre locale să ne bage în sperieţi fără niciun efort. Eu sunt sigur, spunea zilele trecute un „lider de opinie”, că preşedintele nu va fi ales, că vor exista trădători din rândul deputaţilor AIE. Argumentele? Niciun argument, „fireşte”. De unde atunci siguranţa? De la convingerea că cineva din Alianţă nu doreşte alegerea preşedintelui… De unde această convingere? Fiindcă data trecută cineva a „stricat” un buletin….

Sadomasochism naţional

Din păcate, acest fel de comentarii, superficiale, improvizate, cât mai catastrofiste, cu politicieni cât mai ticăloşi, mai perfizi şi mai lacomi, sunt cele mai gustate de cititori. Nu poţi să spui, aşa, prin deducţie, intuitiv, că totul va fi bine, că lucrurile se vor aşeza la locul lor, nu vei fi crezut şi nici citit. Puţini sunt cei curioşi să citească ceva cu un final fericit. Sadomasochismul pare să fie o trăsătură naţională, dincoace şi dincolo de Prut. Vrem alegerea preşedintelui, dar… ne place să ni se spună că nicidecum nu va fi ales.

Preşedintele nu mai contează

Aşadar, preşedintele… De fapt, nici nu contează, dacă va fi sau nu va fi ales, căci suntem demult pregătiţi pentru alegeri anticipate. Ni s-a vorbit zilnic despre ele. Şi Alianţa are conştiinţa împăcată: a făcut tot posibilul pentru a le evita. E adevărat, cam târziu, unora dintre liderii AIE le-a luat prea mult timp ca să se împace cu realitatea, ca din două soluţii rele să o aleagă pe cea mai puţin rea din punctul de vedere al interesului naţional, şi, de aceea, poziţiile ocupate de fiecare partid pe linia „frontului electoral” diferă. Această întârziere ar putea fi sancţionată de alegători, în cazul unui eşec pe data de 16 martie. Însă eventuala nereuşită a alegerii preşedintelui va justifica neîncrederea şi refuzul PL şi PD de a merge pe calea alegerii unui candidat din afara AIE. Aşa că nu partidele AIE, ci grupul Dodon va fi ţapul ispăşitor, dacă, până la urmă, nu îl va vota pe Timofti.

„Salvatorii” RM

La fel şi comuniştii pot sabota şi merge cu sufletul împăcat la noi alegeri. Un eventual refuz din partea celor trei socialişti de a participa la alegerile din 16 martie va îndreptăţi indirect şi comportamentul PCRM. Nu s-a putut coopera cu AIE, vor spune ei.

Cât de repede se schimbă configuraţiile câştigătoare! La ieşirea grupului Dodon din PCRM situaţia era cu totul alta. El putea să fie atunci câştigătorul, iar PCRM perdantul unor alegeri anticipate. În doar patru luni şi ceva şansele sale s-au evaporat, din cauza… prestaţiei jalnice a Alianţei. Acum Dodon câştigă numai dacă votează preşedintele. Ba mai mult, dacă votează, devine ceea ce şi-a dorit: „salvatorul” RM. Alegerile anticipate îi pot fi fatale.

O lecţie pentru comunişti

Cel puţin până acum, Dodon pare conştient de situaţia sa. Prea lungile, două, discuţii cu candidatul AIE, amânarea deciziei până în ultima zi, convocarea consiliului partidului, pe de o parte trădează un scenariu bine gândit de a atrage atenţia publicului, de a demonstra cine joacă rolul decisiv în procesul alegerii preşedintelui. Ieşiţi din PCRM pentru că acesta nu dorea să contribuie la deblocarea crizei politice, cei trei deputaţi vor să le dea comuniştilor o lecţie, să prezinte un alt exemplu de comportament politic. Scrisoarea deschisă către liderul partidului părăsit, întâlnirea cu Voronin sunt acţiuni inedite pe scena politică moldovenească. Cu un tupeu nemaivăzut, Dodon nu numai că refuză să se recunoască „trădător”, el încearcă să-l convingă pe Voronin că a avut motive să iasă din PCRM. Şi reuşeşte, deocamdată.

Godea, aliatul comuniştilor

E interesant să comparăm acţiunile lui Dodon şi ale lui Godea, un alt transfug, din PLDM. Ultimul seamănă cu un dansator care vrea să ne uimească cu nişte paşi „sofisticaţi”, dar cade jos, împiedicându-se. Deşi se află în aceeaşi situaţie disperată, el a ales iniţial să nu participe la votarea preşedintelui, pentru a pedepsi… Alianţa, care, în opinia sa, „nu ia în serios situaţia în care s-a pomenit ţara”. El pedepseşte „ţara” pentru păcatele Alianţei. E ca şi cum un medic ar refuza să acorde ajutor medical pentru că nu-i place cum se comportă rudele pacientului. Întrebarea e de ce s-a întâlnit cu candidatul AIE, de ce nu a făcut declaraţia respectivă mai înainte? S-o fi crezând el mare strateg, dar mişcarea sa este ilogică, ridicolă şi trădătoare. Gestul său e steril din punct de vedere tactic, şi e sinucidere curată din punct de vedere politic. Dacă nu se va răzgândi, îl pot salva doar socialiştii, în speranţa ca peste trei ani alegătorii să uite fapta sa ticăloasă. El nu avea dreptul să spună că nu-l va vota pe candidatul AIE. Nici măcar în glumă. Volens-nolens, PAD se compromite, devine aliatul comuniştilor. Volens-nolens, apar suspiciuni în legătură cu natura acestui proiect.

Poate da, poate nu

16 martie poate să fie o dată importantă, dar poate să nu fie. După toate probabilităţile, Dodon i-a spus lui Voronin că îl va vota pe Timofti. Şi acesta s-a alarmat şi a… coborât tonul. Până atunci liderii comunişti speriau lumea, promiţând pe 16 martie tot felul de „surprize”. Alegerea preşedintelui nu are cum să nu-i sperie. Votând preşedintele, grupul Dodon salvează Alianţa, se salvează pe sine şi salvează RM. Godea? El s-a autoexclus din destinul RM, nu mai contează.

 

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)