Nicolae Negru: Teoria convergenţei României şi RM

Băsescu are o strategie în privinţa Republicii Moldova. Vizita sa la Chişinău ne-a oferit un prilej să o auzim expusă în elementele ei principale.
E o strategie care nu presupune acţiuni ieşite din comun. Am putea-o numi strategia convergenţei României şi RM în noile condiţii geopolitice, bazată pe ceea ce avem în comun. Sensul ei este foarte simplu şi porneşte de la un adevăr pe cât de evident, pe atât de contestat de neprietenii României: un popor – două state. Lucrul acesta l-au mai spus şi alţi politicieni români, dar Băsescu îi conferă un rol de principiu, de ”postulat” al politicii interne şi externe. Nu e suficient să declari un adevăr, mai e nevoie de voinţă politică, răbdare, perseverenţă, demnitate şi fermitate în a-l apăra, şi în interior, şi în exterior, şi Băsescu pare să se deosebească în acest sens de alţi lideri.
E o strategie care a creat şi mai creează probleme în relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinău, dar şi dintre Bucureşti şi Bruxelles, care poate să pară ineficientă în unele momente, pe termen scurt, dar cu siguranţă, va da rezultate pe un termen mai îndelungat, dar nu prea îndelungat totuşi. Pe această cale, cu paşi mici, dar siguri, Bucureştiul vrea să reapropie ambele maluri ale Prutului, şi nu fără un oarecare succes, trebuie să spunem.
Insistenţa în a repeta că România şi RM sunt două state ale unui popor îi irita şi îi irită pe Voronin şi alţi tovarăşi care vor să construiască între Nistru şi Prut un satelit al Rusiei. Fiindcă în 50 de ani de ocupaţie sovietică nu s-a reuşit anihilarea totală a memoriei istorice, fiindcă intelectualitatea, în marea ei majoritate, a rezistat presiunilor şi tentaţiilor venite din partea lui Voronin, s-a încercat o nouă tactică, a ”tăcerii”, a tabuizării adevărului că suntem acelaşi popor, s-a mers pe direcţia impunerii unor noi reguli de joc, cu trimitere falsă la norme internaţionale. României i s-a cerut şi i se mai cere să trateze RM ca pe un stat oarecare şi orice manifestare sentimentală din partea ei a fost şi este taxată că lipsă de respect faţă de suveranitatea şi independenţa noului stat, ca intenţie imperialistă, şi chiar ca torpilare a procesului de reglementare transnistreană. Băsescu ignoră aceste stratageme ”şmechere”, râde de ele.
Şi are dreptate: atâta timp cât va fi rostit adevărul ”un popor – două state”, tentativele de separare a RM de România se vor afla sub imperiul temporalităţii, al zădărniciei, al falsului. Degeaba ni se aduce drept exemplu Austria şi fostele state iugoslave. ”Binevoitorii” ştiu prea bine că niciun caz nu e ca al nostru şi că orice făcătură de azi poate fi desfăcută mâine, dacă în conştiinţa moldovenilor vor rămâne urmele trecutului lor.
Voronin a încercat în diverse moduri să-l facă pe Băsescu să tacă, dar nu a reuşit. “Eu întotdeauna i-am spus preşedintelui Voronin că suntem două state independente, dar un singur popor. Iar acest lucru, doar dacă nu vrei să recunoşti realitatea istorică, nu-l recunoşti”, a declarat Băsescu, subliniind că nu pune la îndoială independenţa Republicii Moldova şi “frontierele lăsate moştenire de la fosta Uniune Sovietică”, dar nu are de gând să consfinţească prin semnătura sa hotarul trasat printr-o înţelegere criminală dintre Stalin şi Hitler. Asta îi scoate din sărite pe cei care stau în spatele lui Voronin.
Relaţia noastră cu Republica Moldova poate fi uneori mai bună din punct de vedere politic, alteori mai puţin bună, cum a fost în 2008-2009. Dar relaţia de suflet nu se poate schimba niciodată, nu o poate schimba niciun politician, iar românii au sentimentul că dincolo de Prut sunt fraţii lor”, insistă Traian Basescu. Şi, volens-nolens, Europa va trebui să ţină cont de aceasta, mai cu seamă dacă sentimentul e reciproc. De aceea se doreşte demonstrarea contrariului, acesta e scopul acţiunilor antiromâneşti ale lui Voronin, reluarea procesului de mancurtizare e singura lui şansă.
„Cinghiz Aitmatov descrie în romanul „O zi mai lungă decât veacul” „mancurtizarea” tânărului Jolaman, căzut prizonier. Pe capul ras i s-a îmbrăcat o bucată de piele de pe burta unei cămile proaspăt sacrificate. Lăsat în deşert pentru câteva zile, cu mâinile legate, gâtul prins cu un butuc, ca să nu poată să atingă capul de pământ, sub soarele pârjolitor, pielea de cămilă se contracta, strângându-i capul ca într-o menghină, părul creştea, pătrunzând în pielea de cămilă, concrescând cu aceasta, provocându-i dureri insuportabile. În asemenea cazuri, victima fie supravieţuia, fie îşi pierdea memoria şi devenea un rob ideal, supus orbeşte stăpânului. Când, după îndelungate căutări, mama lui Jolaman şi-a găsit fiul, el nu a recunoscut-o, omorând-o la porunca stăpânilor săi.
Pe oameni care şi-au pierdut memoria îşi construiesc strategia comuniştii. Strategia lui Băsescu e opusă acesteia.
The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)