Nicolae Negru: Strategiile lui Filat şi Lupu

Apele încep să se limpezească şi apar contururile a două posibile construcţii de guvernare. Care dintre ele se va consolida şi care se va risipi ca un castel de nisip, vom vedea în scurt timp. Dacă e să-l credem pe Marian Lupu, aceasta depinde în cea mai mare măsură de Vlad Filat care trebuie să se învingă pe sine însuşi. Noi credem că depinde şi de Marian Lupu care trebuie să facă la fel.

Cum s-a născut ADR

Ex-premierul Ion Sturza a povestit, la Jurnal TV, cum, în 1998, a purtat negocieri cu PCRM care obţinuse 40 de mandate în Parlament. Fără să asculte până la capăt punctul de vedere al viitorilor parteneri asupra guvernării comune, Voronin puse pe masă programul PCRM, spunând: „Acesta va fi programul nostru de guvernare”. Şi a ieşit. Sturza s-a văzut nevoit să plece să discute cu celelalte partide intrate în parlament. Aşa s-a născut faimoasa Alianţă pentru Democraţie şi Reforme care, în pofida vieţii sale scurte, a avut o contribuţie importantă la reformarea economiei RM. A ucis ADR-ul, fiindcă veni vorba, partenerul tainic, apoi deschis, al lui Voronin, Iurie Roşca. Atunci s-a crezut că el a trădat din motive egoiste, dar acum lucrurile se arată altfel, mult mai grav.

Lipsa de strategie

Este inexplicabilă întârzierea de care a dat dovadă PLDM după alegeri. Unii consideră că e vorba despre o ameţeală din cauza succesului electoral (relativ, totuşi), de aroganţa manifestată nu o singură dată de liderul PLDM în raport cu partenerii săi. Din punctul nostru de vedere, pe care l-am mai expus şi cu alte ocazii, Filat demonstrează că, pe lângă toate calităţile sale, are şi un neajuns serios: nu este un bun strateg, vede bine detaliile, dar îi scapă tabloul general. El încearcă mereu să demonstreze că este liderul PLDM, ca şi cum lumea nu ar şti lucrul acesta. Vrea să impună culoarea verde, când ar fi mai simplu să poarte culorile naţionale.

Linia dintre subiectiv şi obiectiv

Din cauza întârzierii, Filat era cât pe ce să piardă bătălia pentru guvernare, înainte de a o începe. Strategii nu îşi pot permite să „ameţească”, să desconsidere factorii aşa-zişi „subiectivi”. În politică mai cu seamă, linia dintre subiectiv şi obiectiv, personal şi general este deseori imposibil de tras. Fiindcă nu s-a învăţat minte în 1998, Voronin a pierdut puterea şi în 2009.

Rezultatul bun în sine nu garantează automat accesul la guvernare. Trebuie create anumite condiţii pentru aceasta. Întârzierea cu care s-a acţionat demonstrează că liberal-democraţii erau orbi din punct de vedere strategic. Ei nu s-au gândit nici pentru un minut la relaţiile cu partenerii de alianţă, crezând că simpla acumulare a unui număr mai mare de voturi îi scuteşte de obligaţia de a-i trata cu respect, de a ţine cont de interesele „subiective” ale acestora. Din păcate, incidentul de la final de mandat, cu asumarea răspunderii pentru suplimentarea asistenţei sociale pe perioada de iarnă, nu i-a învăţat minte.

Acum au ajuns în situaţia să vadă cum Ghimpu se solidarizează cu Lupu care, la rândul său, se aliază cu Voronin împotriva lui Filat. E adevărat, resentimentele lui Ghimpu şi Lupu conţin şi o mare doză de invidie, dar e la fel de adevărat că Filat nu s-a comportat ireproşabil în relaţiile cu partenerii săi. Şi nu de aceea că nu ar fi putut, ci de aceea că nu a considerat necesar. Şi a greşit. Nu Filat este vinovat de insuccesul electoral al PL şi al PD, aici Ghimpu şi Lupu ar trebui să se uite în oglindă, dar Filat a dat motive să i se reproşeze lucrul acesta.

Cu picioarele pe pământ

Dacă Filat va coborî din înaltul azuriu cu picioarele pe pământ şi dacă PD va pune în capul mesei interesul naţional şi nu interesul omului de afaceri de pe lista PD, Alianţa pentru Integrare Europeană va fi refăcută. Ideea ca Marian Lupu să fie ales mai întâi preşedinte de parlament, în cazul în care nu există certitudinea că cel puţin doi deputaţi comunişti îl vor vota la funcţia de preşedinte al RM, i-ar putea înlătura temerile că va rămâne, ca şi data trecută, fără niciun post şi fără pârghii de influenţă asupra guvernării.

Cu toţii împreună, PLDM, PD şi PL trebuie să elaboreze cât mai repede un mecanism viabil de guvernare în trei.

Tentaţia lui Lupu

Lupu, la rândul său, trebuie să reziste unei tentaţii imense, apărute după venirea lui Narîşkin la Chişinău. Acesta a urmărit un scop mult mai ambiţios decât s-a crezut. Moscova doreşte nu numai să salveze PCRM-ul, care depinde de starea sănătăţii lui Voronin, dar şi să-i lege pe democraţi de comunişti. În fapt, ea planifică refacerea PCRM-ului în graniţele electorale de până la plecarea lui Lupu şi, în acest scop, e gata să îl jertfească pe Voronin. Liderul PCRM a fost sfătuit să se dea la o parte şi să cedeze cârma lui Marian Lupu. După întâlnirea cu Narîşkin, Voronin a avut o criză şi a ajuns la spital.

Împreună, rezultatele PD şi PCRM însumează 52% din voturile alegătorilor. Crearea unei alianţe PD+PCRM ar permite şi o reinterpretare a rezultatelor alegerilor: 57 la 44 în folosul forţelor de stânga, a Rusiei. Astăzi se vorbeşte despre 59 la 42 în folosul Europei.

Dincolo de linie

Rezultatul electoral al comuniştilor a fost obţinut printr-o mobilizare fără precedent a electoratului rusofil, mobilizare care s-a făcut nu fără implicarea Moscovei, a mass-media ruseşti împotriva AIE. „Niciun vot partidelor Alianţei!”, aşa suna chemarea comuniştilor şi aşa s-a văzut că ruptura profundă ce împarte societatea noastră trece pe linia între PD şi PCRM. Acum PD este ademenit să treacă dincolo de această linie. Însă îmbrăţişarea cu PCRM i-ar putea fi fatală, cum i-a fost şi PPCD-ului. În afară de aceasta, oricare ar fi pretextul, trecerea PD în tabăra comuniştilor ar provoca un dezechilibru în raportul de forţe deja constituit pe scena politică, consolidând tabăra prorusă, dar şi generând resentimente şi proteste antiruse. Fiindcă fuziunea nu depinde de Narîşkin, alianţa dintre PD şi PCRM nu va stabiliza, ci, dimpotrivă, va destabiliza societatea moldovenească.

Aflat în agonie, Voronin poate să promită orice, inclusiv păstrarea cursului european, cum i-a promis, de altfel, multe lui Diacov, şi în 2005, pentru a fi ales preşedinte, dar cum poate fi el crezut?

Ar fi o naivitate să considerăm că o coaliţie mai largă ar „suda” ruptura geopolitică din societatea moldovenească. Lucrul acesta nu e posibil decât pe cale „naturală”, cu trecerea timpului. O tabără va creşte, alta va diminua, aşa cum dispare, conform sondajelor, în spaţiul CSI, sentimentele faţă de fosta URSS. O coaliţie cu partidul comuniştilor care este o formaţiune de tip sovietic ar prelungi agonia acestui partid, dar nu ar ajuta cu nimic RM.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)