Nicolae Negru: Sărbătorile ce ne despart

„Câti zâli o sî şii sărbătorili lor?” – e o frântură din discuţia a două bătrâne, auzită în stradă, în zilele acestea. „Sărbătorile lor” înseamnă ale noastre.

Trebuie să recunoaştem că Ziua Independenţei şi, în mai mare măsură, Ziua Limbii Române sunt sărbători urâte şi ignorate de o parte a cetăţenilor noştri, care se autoizolează, se baricadează cu amintiri şi supărări sovietice. Există şi forţe politice care îi încurajează în această atitudine sfidătoare, resentimentară, de respingere a evenimentelor ce reflectă trezirea conştiinţei şi demnităţii românilor basarabeni după mai multe decenii de „somn al raţiunii”.

Rugina nostalgiei

Din punctul de vedere al unora dintre noi, acea trezire la viaţă a fost un „dezmăţ naţionalist”, „fascist” care a distrus „internaţionalismul”, „prietenia între popoare” şi „bunăstarea” tuturor. Uniunea Sovietică nu este pentru o parte din moldoveni un „imperiu al răului”, ci o „vacă sfântă” care nu putea fi atinsă. Şi, orice am face, oricât ne-am strădui să-i atragem în „hora de sărbătoare”, evenimentele din 1989-1991 nu le vor lumina amintirile, nu vor deveni sărbătorile lor. Dimpotrivă, încercările noastre îi vor irita şi mai mult, îi vor întări în supărarea şi nostalgia care îi macină ca o rugină. Să nu ne amăgim: ei nu vor sărbători independenţa şi limba română, pentru că aceste evenimente sunt legate în memoria lor de distrugeri, de nenorociri.

Ei nu pot şi nici nu vor să se pună în pielea celor care s-au simţit oprimaţi, ocupaţi de Uniunea Sovietică, care se sufocau şi tânjeau după libertate în regimul comunist. Oricâte eforturi s-ar depune, aniversarea a 20-a a statului nostru, şi cu atât mai mult, ziua limbii române nu poate fi azi „sărbătoarea fiecărui cetăţean, a fiecărei familii, a fiecărei comunităţi”, după cum doresc preşedintele interimar Marian Lupu şi premierul Vlad Filat.

Motive cvasiobiective

Aceste sărbători ne despart şi nu ne pot aduna nicidecum, din motive cvasiobiective. Nu se pot aşeza la aceeaşi masă de sărbătoare victimele şi călăii, învingătorii şi învinşii. Ei pot convieţui, dar nu pot sărbători împreună. Oricât i-am menaja în sentimentele lor rănite, oricâte concesii am face în faţa dreptăţii şi adevărului, ei nu se vor putea bucura împreună cu noi. Eforturile de acest fel sunt nu numai amendabile din punct de vedere moral, dar şi inutile, zadarnice.

Din acest unghi de vedere, discursurile festive ale liderilor AIE prezintă simptome de conformism gratuit. Doar liderul PL, Mihai Ghimpu, a fost suficient de principial şi explicit în atitudinea sa faţă de evenimentele pe care le-am marcat. Partea mai puţin convingătoare a discursului său a fost relaţionarea cu prezentul, ideea naivă că, spunând adevărul, rezolvăm toate problemele de azi, inclusiv neînţelegerile din cadrul alianţei. Nu e chiar aşa, dar asta e altă vorbă.

Ideea naţională

Premierul Vlad Filat a avut, ca de obicei, un discurs „pragmatic”, cu accent pe problemele zilei de azi, considerând că „avem nevoie ca după 20 de ani de independenţă să încetăm să mai antagonizăm oamenii, să încetăm a mai face din orice sărbătoare un motiv de dispută prin utilizarea emoţională a unor simboluri”, propunându-le moldovenilor drept „idee naţională” aderarea la UE. El nu a evitat sintagma limba română, dar a „ajustat” trecutul la viziunile moldoveniste, afirmând că „astăzi putem spune că demersul generaţiei anilor ’90 este unul realizat”. Ceea ce este un semiadevăr, adică neadevăr. Demersul generaţiei ’90 a fost unul unionist şi nu este realizat până la capăt. Suntem de acord că societatea are nevoie de „toleranţă şi echilibru”, dar nu trişând sau schimonosind trecutul obţinem aceasta. Au făcut-o guvernările precedente, fără niciun folos. Nici măcar „ideea naţională” propusă de Filat nu va rezona în sufletele acelor moldoveni care doresc unirea cu Rusia, deşi gestul e de salutat.

Capra şi varza

Marian Lupu a mers cel mai departe în încercarea de a împăca şi capra şi varza, vorbind zilele acestea despre „o ţară neutră şi frumoasă”, despre dreptul la autoidentificare al fiecăruia, în sensul că cei care doresc să se identifice drept moldoveni să o poată face nestingheriţi. De fapt este vorba despre altceva. Până acum dreptul la autoidentificare le-a fost interzis celor care se consideră români. Prin câştigul la CEDO obţinut de dl Mihai Ciubotaru, RM a fost obligată să-şi modifice legislaţia în acest sens. Dl Lupu ne sugerează în felul acesta să nu reacţionăm la încercările unora de a ne ţine în ţarcul „limbii moldoveneşti”, de a ne „hrăni” cu minciunile reciclate ale istoriografiei sovietice. Însă asta nu se mai numeşte toleranţă, ci altcumva. Pretenţiile „patriotice” ale moldoveniştilor, care nu acceptă „limba română”, sunt în mod vizibil în contradicţie cu adevărul. Nu se poate să asculţi fără să te cruceşti peroraţiile unora dintre ei.

După revoluţie

Să spunem lucrurilor pe nume: numai dacă nu e vorba despre ignoranţă crasă, nerecunoaşterea limbii române în RM justifică în mod automat sfâşierea Moldovei în 1812, ocupaţia din 1940 şi sârma ghimpată de pe Prut. Moldoveniştii de azi, dacă nu sunt nişte spirite provinciale, mărginite de la naştere, sunt instrumente conştiente ale imperialismului rusesc. Primii sunt „idioţi utili”, ultimii joacă acest rol, o fac pe „idioţii” din anumite motive, ştiute de ei.

Ca după orice revoluţie, va trebui să treacă timp până baricadele vor dispărea din capetele moldovenilor. Dar nu putem spune „limba moldovenească” în loc de limba română, nu ne putem dezice de „istoria românilor”, căci asta ar însemna să le dăm automat dreptate nostalgicilor şi să-i condamnăm pe cei care au îndrăznit să se ridice împotriva imperiului, după ocupaţia din 1940 şi 1944. Aceasta ar însemna să condamnăm generaţia anilor ’90. Nu suntem bolşevici, nu ne răzbunăm, principiul „cine nu e cu noi e împotriva noastră” ne este străin, dar nici să continuăm să ne automutilăm, să ne punem căluş în gură, să sacrificăm viitorul limbii şi culturii noastre de dragul „toleranţei” înţelese greşit nu avem dreptul. Măcar şi din respect pentru cei schingiuiţi, omorâţi în Gulagul pe care îl regretă unii concetăţeni de-ai noştri. Sărbătorile lor şi ale noastre ne vor despărţi inevitabil.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)