Nicolae Negru: Rusia e vinovată de moartea lui Kaczynski

Îmi amintesc, acum câţiva ani, într-un restaurant din Varşovia, nişte tineri polonezi s-au amuzat auzind că am ales din meniu „raţă sălbatică”. După venirea fraţilor Kaczynski la putere, mi s-a explicat, în restaurante nu se mai comandă „raţă sălbatică”, deoarece, în poloneză, raţa sălbatică – „kaczka”, aminteşte de numele preşedintelui. Era o glumă, fireşte, care confirma că atitudinea polonezilor faţă de noul preşedinte conţinea şi multă ironie. Mulţi îl simpatizau, dar alţii mulţi nu, văzând în el un exponent al unor valori şi realităţi anacronice, neconforme cu cele din UE. I se mai reproşa că nu este suficient de flexibil şi pragmatic în relaţiile cu Rusia, creând probleme Bruxelles-ului. Astăzi Lech Kaczynski este pus alături de regii Poloniei şi eroii săi.

Moartea preşedintelui polon poartă pecetea felului său incomod, principial, îndârjit, curajos de a face politică. El nu a fost de acord cu modul în care Donald Tusk şi Vladimir Putin s-au înţeles să pună punct în istoria Katyn-ului şi nu a pregetat să se manifeste, să acţioneze.

Prin moartea sa, „iraţională”, stupidă chiar, Lech Kaczynski a reuşit ceea ce nu putea să obţină în calitatea sa de preşedinte viu: să spună lumii că tragedia de la Katyn a fost mai mult decât o tragedie şi că peste ea nu se poate trece ca peste un „fapt divers” al istoriei sovietice şi europene. Doliul anunţat în multe state europene pentru victimele accidentului aviatic reflectă probabil şi o atitudine revizuită faţă de Katyn. Volens-nolens, lumea îşi îndreaptă privirea spre ceea ce s-a întâmplat cu 70 de ani în urmă, în pădurea de lângă Smolensk, nu departe de locul unde a căzut avionul preşedintelui polonez, cu cei peste 90 de reprezentanţi de vârf ai Poloniei.

Votarea prin telefon

Nici chiar extraordinarul film al lui Andrzej Wajda, solicitat ca niciodată în aceste zile, nu spune totul despre Katyn. Un spectator nepregătit din punct de vedere istoric va observa doar partea vizibilă a aisbergului, va rămâne impresionat doar de ultimele cadre ce prezintă tehnologia, „conveierul” gândit de NKVD pentru omorârea ofiţerilor polonezi. În afara filmului a rămas pregătirea înfiorătorului masacru în cabinetele de la Kremlin şi elaborarea scenariului de către NKVD.

Nici până azi nu e clar de ce Stalin a dat ordin să fie împuşcaţi cei 15 mii de ofiţeri polonezi, luaţi prizonieri după ce, în septembrie 1939, armatele sovietică şi germană au ocupat Polonia. Se poate presupune de ce soldaţii au fost eliberaţi, iar ofiţerii, nu. Dar e de neînţeles raţionamentul prin care s-a ajuns la nimicirea celor care nu au tras în trupele sovietice. Mulţi dintre ei erau ofiţeri în rezervă, medici, ingineri, arhitecţi, artişti, pictori, profesori universitari. Numai la Katyn au fost masacraţi peste 100 de scriitori şi jurnalişti şi circa 200 de piloţi. Ei puteau să fie trimişi la închisoare, duşi în Gulag, unde şansele de supravieţuire nu erau cu mult mai mari, dar s-a indicat să fie ucişi în mod barbar. Decizia a fost luată la cel mai înalt nivel, de către Biroul Politic, în baza unui memoriu al lui Beria, semnat de Stalin, Molotov, Voroşilov, Mikoian. Kaganovici şi Kalinin au comunicat prin telefon că sunt „pentru”. Condamnarea la moarte a unui număr atât de mare de oameni, fără imitarea unui proces judiciar, fără prezentarea unor acuzaţii, în baza unei simple constatări că e vorba despre „duşmani înveteraţi”, era o practică nemaivăzută chiar şi pentru regimul comunist sovietic, care se pretindea „cel mai democratic din lume”.

„Evadaţi” în groapa comună

Cu trei zile înainte de împuşcarea ofiţerilor, familiile lor au fost deportate în Kazahstan. La scurt timp, autorităţile sovietice au avut nevoie de ofiţeri polonezi, după ce, în înţelegere cu guvernul polonez din exil, pe teritoriul URSS au fost formate unităţi poloneze care au luptat alături de armata sovietică. Explicaţia Moscovei a fost că ofiţerii ucişi, de a căror soartă se interesau polonezii de la Londra, „au evadat”. În total, NKVD a masacrat aproape jumătate din corpul ofiţeresc al Poloniei, inclusiv 14 generali. La scurt timp, călăii NKVD-işti au primit ordine şi medalii.

Putin a încercat să explice crima lui Stalin prin faptul că astfel el s-ar fi răzbunat pentru prizonierii armatei sovietice care s-au pierdut în prizonieratul polonez în anii 1919-1920. Polonezii spun că prizonierii au murit de tifos, şi nu există nicio dovadă că ar fi fost executaţi. Acţiunea lui Stalin pare cu atât mai iraţională cu cât s-a făcut totul să se creadă că ofiţerii polonezi şi alţi vreo 7 mii de deţinuţi au fost nimiciţi de nemţi. Ruşii au avut tupeul să-i acuze pe nemţi pentru masacrul de la Katyn la tribunalul de la Nurnberg. Acuzaţia a fost retrasă după ce martorii i-au făcut pe membrii tribunalului să se îndoiască în privinţa declaraţiilor citite de procurorii sovietici.

După cum se vede şi din filmul lui Andrzej Wajda, în Republica „Populară” Polonă era o crimă să spui că victimele de la Katyn au fost împuşcate în aprilie 1940, căci asta însemna să acuzi Uniunea Sovietică. Polonezii erau siliţi să accepte că masacrul a fost comis de trupele fasciste în toamna anului 1941, după ce au ocupat Smolenskul.

Două fiare

Nici până azi, Procuratura rusă nu doreşte să reabiliteze nominal victimele Katynului, sub pretextul că nu le poate identifica. Nici până azi nu sunt desecretizate toate documentele legate de această crimă în masă. Rusia, ca succesor de drept al URSS, refuză să-şi ceară scuze de la urmaşii victimelor nevinovate.

Polonezii au fost ucişi pentru că erau polonezi, asta e singura explicaţie posibilă şi asta nu vrea să accepte Rusia, căci acest fapt o pune în acelaşi rând cu Germania hitleristă. „Eliberatorul” Europei este de fapt o fiară, care a contribuit la doborârea altei fiare şi pentru acest fapt, probabil, lumea priveşte „printre degete” la ceea ce s-a întâmplat la masacrarea ofiţerilor şi civililor polonezi. La 9 mai, în prezenţa multor lideri europeni, la Moscova va fi celebrată a 65-a aniversare a „victoriei în marele război pentru apărarea patriei”, iniţiat nu fără complicitatea URSS. Portretele lui Stalin nu vor lipsi din Piaţa Roşie. 70 de ani împliniţi de la împuşcarea în masă a polonezilor nu au întrunit nici un şef de stat străin.

Mai rămâne de văzut care au fost cauzele accidentului aviatic de la Smolensk. Este evident însă că, dacă nu în mod direct, Rusia poartă vina pentru moartea lui Kaczynski.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)