Nicolae Negru: Reabilitarea democraţiei prin majorarea pensiilor

Anunţând fără nicio întârziere, data alegerilor parlamentare, Alianţa a procedat corect. Tărăgănarea nu era justificată şi n-ar fi fost înţeleasă de nimeni. În felul acesta, declaraţiile comuniştilor privind uzurparea puterii se arată, post-factum, neîntemeiate. Cu „mintea de pe urmă”, unii cetăţeni ar putea pune la îndoială că partidele guvernante se ţin cu orice preţ de putere, după cum îi speriau liderii PCRM. Nu e clar, totuşi, de ce un asemenea anunţ nu putea fi făcut cu câteva zile înainte de referendum, după cum a propus ex-preşedintele Petru Lucinschi.

Oricum, deşi un pic diminuat, avantajul tactic este încă al PCRM. Şi liderii AIE trebuie să facă tot ce e posibil pentru a recupera terenul pierdut în urma acestei înfrângeri stupide.

Cu picioarele pe pământ

S-ar părea că eşecul referendumului ar trebui să aducă Alianţa cu picioarele pe pământ. Dar să nu ne grăbim cu concluziile. Nu ştim cât de „sus” se avântaseră capetele lor. Şi dacă stabilirea datei alegerilor este un semn pozitiv, alte semne nu sunt la fel de încurajatoare. E vorba în special de încercările unor lideri AIE de a da vina pentru eşec pe mass-media, în loc să se uite în oglindă. Premierul Filat ajunsese chiar să ameninţe presa. Vorbind, luni, la postul public de televiziune, el s-a arătat deranjat de comportamentul mass-media, spunând că Alianţa va adopta „unele reglementări, aşa încât cetățeanul să nu fie de dimineață până seara mințit de la televizor”. Peste o zi el a venit cu precizări, care însă nu schimbă prima impresie: că şi actualii lideri nu se pot controla uneori în reflexele lor autoritariste. Până la Filat, Mihai Ghimpu se declara nemulţumit de modul în care televiziunea publică Moldova 1 îi reflectă activitatea. A aruncat cu pietre în Moldova 1 şi Dumitru Diacov, preşedinte de onoare al PD, pentru că i se pare că la acest post imaginea liderilor PD este difuzată mai rar decât a altor lideri AIE. Diacov operează însă cu impresii, nu şi cu datele unor monitorizări, cum ar fi corect.

Sigur, legea presei este învechită, dar nu şi la capitolul protecţiei persoanelor publice şi private de informaţii defăimătoare. Dacă premierul consideră că un post transmite minciuni care îi lezează onoarea şi demnitatea, nu are decât să se adreseze în justiţia în care crede. Ameninţările, pe lângă faptul că le dau satisfacţie celor care inventează minciunile, nu sporesc prestigiul democraţiei moldoveneşti.

Prin viu grai

Îmbătându-se tare cu apă rece, până la referendum, nu putem fi siguri că duşul rece al înfrângerii le-a alungat toată ameţeala liderilor AIE. Ei interpretează greşit popularitatea pe care o asigură apariţiile la televizor cu încrederea care se câştigă prin fapte concrete şi comunicare cu cetăţenii. Faptul că sunt recunoscuţi în stradă de poliţie şi trecători, că lumea vine la întâlnirile pe care le organizează îi face să creadă că vor fi votaţi cu acelaşi entuziasm. Oamenii de la sate sunt dornici să comunice cu guvernanţii nu prin televizor, ci prin viu grai. De aceea se adună în număr mare şi ascultă cu atenţie ce le spun oaspeţii de la Chişinău. Asta i-o fi derutat cum se vede pe tinerii noştri politicieni, i-o fi ameţit aşa încât ei nu s-au mai gândit să-şi verifice impresiile, să afle starea reală de spirit a oamenilor, intenţiile lor, folosind instrumentele sociologice moderne. Să sperăm că o vor face de acum înainte.

Alianţa trebuie să facă o evaluare corectă a situaţiei în care ne aflăm şi să explice oamenilor încotro mergem. Deşi a trecut un an de guvernare, alegătorii nu ştiu ce face guvernul în plan economic, care sunt trăsăturile politicii economice ale noului guvern, ce a făcut acesta ca să stârpească monopolurile şi monopoliştii care parazitează şi adună averi nemeritate, cum stăm cu alte promisiuni din campania electorală precedentă. Alianţa trebuie să vină în faţa alegătorilor cu planuri concrete, atractive, pe care să le prezinte pe înţelesul oamenilor. Simpla invocare a relaţiilor bune cu UE pare să nu-şi mai aibă efectul după ce opt ani de zile moldovenii au avut parte de „integrare europeană” zilnică la Moldova 1.

Necesitatea majorării pensiilor

Există o categorie de alegători care trăieşte, nu din vina lor, doar cu ziua de azi. O cititoare din satul Gribova, Drochia, ne-a telefonat să ne spună că boicotarea referendumului nu şi-ar fi avut efectul dacă actuala guvernare ar fi majorat pensiile. În satul respectiv, din peste o mie de alegători, la referendum au participat doar ceva mai mult de 300, mulţi lăsându-se influenţaţi de comunişti deoarece i-a nemulţumit indexarea pensiei cu doar 4,3%. Opinii similare au exprimat şi unii cititori din alte localităţi. Nu cred că lucrul acesta nu l-ar cunoaşte guvernanţii.

Majorarea pensiilor (cu excepţia celor de lux, fireşte) nu ar trebui privită ca un act de caritate, ci ca o obligaţie stringentă a noii guvernări, ca pe o necestitate de a reabilita democraţia şi liberalismul în ochii unei părţi însemnate a populaţiei din RM. Lucrul acesta trebuia făcut la începutul anului, dar e mai bine mai târziu decât niciodată. Nu le mai putem cere să se sacrifice, pentru viitorul copiilor, persoanelor abandonate de propriii copii şi de societate. Guvernul poate şi trebuie să găsească bani pentru bătrânii cu pensii mai mici de 1000 de lei, chiar cu riscul de a alimenta un pic inflaţia. Exemplul PCRM demonstrează că eventualele acuzele de folosire a resurselor statului în scopuri electorale nu au efect asupra alegătorilor. Ar fi vorba de fapt despre eliminarea unei nedreptăţi.

Inerţia campaniei prezidenţiale

Inerţia campaniei prezidenţiale ar putea avantaja partidele AIE, în condiţiile în care PCRM nu şi-a desemnat viitorul lider. Voronin, care nu mai poate candida, nu va mai fi o „locomotivă” puternică pentru partidul său, iar desemnarea nereuşită a unui succesor se va reflecta negativ în rezultatele electorale. În câştig vor fi partidele cu lideri „prezidenţiabili”, dar şi cu echipe care s-au manifestat pe parcursul acestui an.

Chemările la crearea unui bloc AIE comun sunt pierdere de timp. Cu excepţia, de înţeles, a AMN, nici un partid nu acceptă acest lucru, care, de altfel, nici nu îşi are rostul, căci nu ar spori numărul total al alegătorilor care ar vota pentru Alianţă. Din motive subiective, este puţin probabilă, dar nu imposibilă, şi coalizarea partidelor extraparlamentare de dreapta. Prezenţa PL şi PLDM lasă acestora puţin spaţiu „vital”. Pe stânga, PCRM va remorca PSD-ul şi alte două formaţiuni minuscule. Între PD şi PCRM se vor sufoca PU, preluat de Pasat, şi MU preluat de Vladimir Ţurcan.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)