Nicolae Negru: Răspuns dlui Constantinescu și altor homosexuali

Dl Anton Constantinescu, stabilit, din câte am înțeles, în SUA, a publicat pe Curaj.net două comentarii de răspuns la articolul meu „Bigoții și homosexualii”. Domnia sa s-a referit în special la alineatul în care spuneam că „adepții sinceri ai adoptării legii antidiscriminării au așteptări prea mari”, că e o cale lungă până la punctul în care homosexualii din RM vor ajunge să nu se jeneze de „orientarea” lor, iar majoritatea moldovenilor să considere homosexualitatea la fel de „normală” ca heterosexualitatea.

Fac mai mult rău decât bine, fiind jenante în sine, manifestările de „mândrie”, aşa-zisele „pride”-uri ale homosexualilor, provocându-i nu numai pe bigoți, ci și pe cei care consideră că preferințele sexuale nu se afișează și nu pot fi un prilej de „paradă” sau „festival”. De ce s-ar mândri cineva cu modul în care își satisface nevoile sexuale? – mă întrebam.

Alt unghi de vedere

Dl Constantinescu, dar și alți cititori de-ai noștri, ne invită să privim lucrurile din unghiul de vedere al homosexualilor. Și ar fi trebuit să o facem demult, fiindcă nu cunoaștem mai nimic din viața lor, cum se simt în societatea noastră. Orice ar spune biserica, sunt frații și surorile noastre, și trebuie să ne pese de ei. “În general, lumea nu cunoaște chinurile prin care trece un copil care află (acesta e cuvantul potrivit!) la o anumită vârstă că este homosexual. Și de cele mai multe ori această suferință nu se rezolvă în restul vieții, nici când individul se maturizează și îmbătrânește”, scrie, cu emoție justificată, dl Constantinescu, explicând că ideea de “mandrie homosexuala” nu are “nici o legătură cu sexul”, fiind determinată ”tocmai de adâncimea opresiunii sociale”. Fiindcă ”i s-a băgat în cap că este o ființă inferioară”, homosexualul este îndemnat să depășească această stare și ”să se simtă mândru de ceea ce este”. ”Poate părea paradoxal, dar “gay pride” nu se referă deloc la sex, și nu este perceput ca o referire la sex decât de cei care nu cunosc deloc fenomenul. “Paradele gay” pe care le-am văzut eu (și am vazut 16 parade, 5 în New York și 11 în San Francisco) au fost toate pe aceeași temă: creșterea încrederii în sine a homosexualilor. Și ceea ce am văzut a fost nu numai exuberanță, dar și persoane deprimate care încercau să-și facă curaj să trăiască”, subliniază dl Anton Constantinescu.

Festivaluri mixte

Același punct de vedere îl exprimă și dl Gheorghe Lupușoru: ”Moldovenii sunt obișnuiți să asocieze agresivitatea doar cu loviturile de bâtă în cap. Dar nu știu că ironia continuă, repetată, provoacă numeroase sinucideri. Mai ales când e vorba de oameni cu statut vulnerabil în societățile de grotă, cum e și cea moldovenească.

Și ”pride” nu înseamnă mândrie în sensul de aroganță sau infatuare, ci de mândrie că ești constituit așa cum ești, de ”nerușine”. Sau voi ați vrea ca cineva să stea în colțul lui de casă toată viață, zdrobit de sentimentul rușinii?”.

Cunoscând cât de ”nemiloși”, în sens de ”răi de gură”, batjocoritori sunt mulți dintre moldoveni față de cei care nu se înscriu în tiparele lor, nu ne este greu să înțelegem calvarul prin care trece un homosexual. Dacă îți observă un ”defect”, omul nostru se abține cu greu să nu te fixeze cu privirea (”se holbează”, spune vorba populară), să nu te arate cu degetul sau să nu râdă de tine. Totuși, în cazul ”paradelor”, contează nu numai ceea ce cred organizatorii, dar și ceea ce se vede de la o parte. Or, de la o parte, diferența dintre homosexuali și heterosexuali apare în aceste manifestaţii nu ca una de ”constituire” a corpului, care e identică, ci de ”tehnică” a sexului. Prin urmare, înainte de a încerca desfășurarea acestora la Chișinău, ar fi bine ca oamenilor să li se explice despre ce este vorba. Astfel de acțiuni nu ar aprinde atât de mult spiritele dacă ar include nu numai homosexuali, ci și heterosexuali, așa cum ni le descrie dl Constantinescu pe cele de la New York.

Demografia și politica

Firește, suntem de acord că ”este normal ca nimeni sa nu se “jeneze” de orientarea sa sexuală”, care ”conform cunoştintelor actuale de psihologie, este un dat”. Nu e corect însă, e la fel de intolerant să-i învinuim pe oamenii de azi că nu se debarasează suficient de repede de niște prejudecăți sau ”tradiții” formate pe parcursul a sute de ani. Mentalitatea nu se schimbă într-o zi. Lucrul acesta nu s-a întâmplat nici în mult lăudata Americă.

Nu e corect să se simplifice lucrile, reducând rezolvarea problemei la adoptarea unei legi și interzicerea unor precepte religioase ”abrahamice”. Nu numai biserica e ”vinovată” de faptul că homosexualii sunt considerați ”anormali” în societatea moldovenească. ”Grota” are și suportul deloc neglijabil, poate chiar preponderent, al ”științei”, care ne-a format ideea că atât legile naturii, cât și cele sociale se manifestă prin ”mulțime”, prin”majoritate”, că ceea ce e puțin e ”deviere”, e ”alteritate”. Puterea sovietică, prin ideologia marxist-leninistă care consfințea ”dictatura” majorității a conlucrat cu biserica în acest sens, fără să explice cu claritate de ce. Puțin mai rămânea să stipuleze ca în Biblie că homosexualii trebuie uciși cu pietrele și ”sângele lor să cadă asupra lor”.

Cultul procreării

Mai există însă o latură, filosofică, a problemei. Ca fapt în sine, orientarea sau ”tehnica” sexului e o chestiune personală și nu ar trebui să conteze deloc pe plan social. Dar nu și într-o societate unde domină cultul procreării, unde procrearea este sinonimă cu supraviețuirea ”poporului”. Atâta timp cât procrearea, cât creșterea populației va fi considerată un progres, iar descreșterea un regres, homosexualii vor resimți lucrul acesta, direct sau indirect. Asta cu atât mai mult cu cât ei îi imită pe heterosexuali, cerând permisiunea de a putea înfia copii, ceea ce înseamnă că recunosc ei înșiși că au o problemă, se autodiscriminează, procedează în contradicție cu principiul că orientarea sexuală nu contează. Își taie de fapt creanga de sub picioare. Dacă e natural să fii homosexual, și e natural, atunci nu e natural să pretinzi să ai copii, să te asemeni din acest punct de vedere heterosexualilor. E cum ți-ai recunoaște o ”infirmitate”. E cum ți-ai dori ceea ce nu e în armonie cu ”natura” ta, pe care altă dată o invocai pentru a-ți dovedi ”normalitatea”. Rezultă că instinctul reproducerii în cazul dat nu are ”acoperire”, nu ”funcționează”. Într-o societate în care există cultul procreării, o asemenea persoană poate provoca, volens-nolens, milă, compasiune, dar nu de aceasta au nevoie homosexualii.

Nicio lege nu poate substitui filosofia vieții. Dar nu e deloc puțin faptul că aceasta creează premise pentru comunicare, pentru a încerca să ne înțelegem unii cu alții. Din punctul nostru de vedere, nu era cazul să fie retras din Parlament proiectul legii privind protecția minorităților. E un tribut plătit de alianța de guvernare mult prea pretențioaselor ”zeități” electorale. Oricum, discuția pe care o generează documentul respectiv era demult necesară.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)