Nicolae Negru: Problema Ghimpu

După ce Comisia de la Veneţia, întrebată de Curtea Constituţională a RM, a răspuns că dizolvarea Parlamentului nu poate fi făcută mai devreme de 16 iunie, PCRM s-a pomenit într-o situaţie ridicolă. A devenit evident că boicotarea şedinţelor Parlamentului de către deputaţii PCRM este o mişcare proastă, fără sens. Comuniştii nu sunt în drept să pună condiţia dizolvării Parlamentului până nu se împlineşte un an de la dizolvarea precedentă. Cu atât mai mult nu are sens strângerea semnăturilor pentru exprimarea neîncrederii faţă de guvernarea AIE. La ce ar servi acestea, dacă, în corespundere cu Constituţia, demiterea unui guvern intră în competenţa exclusivă a Parlamentului?

Că să iasă cât de cât onorabil din groapa pe care o săpase pentru Alianţă, PCRM vine cu iniţiativa semnării unui pact, prin care s-ar angaja să participe la modificarea articolului 78 din Constituţie privind modalitatea de alegere a preşedintelui RM, cu condiţia că AIE stabileşte imediat data dizolvării parlamentului şi a organizării alegerilor anticipate. AIE nu este obligată să facă acest lucru acum şi nici nu trebuie să-l facă. Lasă comuniştii să revină la strângerea semnăturilor, dacă doresc tare. După cum spunea Ostap Bender, salvarea celor care se îneacă e în propriile lor mâini. Voronin, dacă vrea să revină la masa democraţiei, trebuie să-şi recunoască greşeala şi să-şi presare cenuşă pe cap. PCRM nu are altă ieşire decât să participe necondiţionat la modificarea articolului privind alegerea preşedintelui RM, dacă nu vrea să meargă în alegerile parlamentare anticipate ca partid care nu a dorit să contribuie la deblocarea situaţiei.

La rândul său, AIE se confruntă cu probleme nu mai puţin serioase, după ce s-a clarificat că ideea privind posibilitatea evitării alegerilor anticipate prin adoptarea unei noi Constituţii este contraproductivă, chiar dubioasă. Adoptarea unei noi Constituţii, s-a stabilit, nu legitimează evitarea alegerilor. Ghimpu a mizat pe cazuistică, pe ingeniozitate formală, în timp ce juriştii Comisiei de la Veneţia nu s-au lăsat impresionaţi de „trucuri” juridice, privind lucrurile în esenţă. Şi, după ce reprezentantul Uniunii Europene la Chişinău a anunţat în mod oficial că UE susţine recomandarea Comisiei de la Veneţia privind imposibilitatea adoptării unei noi Constituţii prin referendum, nu mai este nimic de făcut. A mai pedala pe această idee este de neînţeles.

Căci, dacă nu asigură evitarea alegerilor anticipate, reformarea Constituţiei mai poate aştepta, sunt alte lucruri mai urgente de făcut: pregătirea pentru alegeri anticipate. Nu poţi să insişti asupra unei intervenţii chirurgicale decât dacă ai făcut pregătirile necesare şi te-ai convins că pacientul va rezista, va supravieţui. În cazul nostru, nu ne putem avânta în discuţii îndelungate asupra unei noi Constituţii fără a pune mai întâi economia pe roate, fără a îndeplini promisiunile făcute în campania precedentă, fără a le demonstra cetăţenilor că AIE poate nu numai discuta curajos, ci şi guverna eficient. Starea de permanentă neînţelegere, de permanentă incertitudine, de permanentă dispută nu lasă impresie bună cetăţenilor. AIE trebuie să înceapă să vorbească cu o singură voce, să demonstreze coeziunea necesară înfăptuirii unui lucru în comun. Liderii AIE trebuie să înceteze să discute între ei prin intermediul presei, spre stupefacţia celor care i-au votat.

Acum, după ce toate partidele AIE, cu excepţia PL, s-au împăcat cu ideea că asul din mâneca lui Ghimpu e un as fals, dl Ghimpu nu se lasă înduplecat să cedeze, anunţând că mai are încă unul. Este evident că liderul PL are un „as” în cap, o obsesie, pe care, dacă nu şi-o scoate, va duce la pieire Alianţa.

Se pare că Petru Bogatu s-a pripit atunci când a scris că Ghimpu s-a schimbat. El e acelaşi, chiar dacă a devenit ceva mai iscusit, ceva mai abil în exprimare. Ca şi mai înainte, el se cramponează de o singură idee, confundă inflexibilitatea cu principialitatea şi patriotismul. Ghimpu ne aminteşte de Iurie Roşca în perioada ADR, la fel de „principial”, doar că Roşca era nesincer, juca teatru, după cum s-a dovedit mai apoi, iar Ghimpu îşi joacă propriul rol cu „dăruire de sine”. El se crede la modul serios singurul politician care „se gândeşte la popor”, un mesia basarabean, dorind să ne „salveze” cu orice preţ. De aceea, pericolul în cazul lui Ghimpu nu este mai mic, ci poate mai mare. ADR-ul a avut o viaţă mai lungă decât pare să-i ofere Ghimpu AIE.

Patriotul se transformă în patriotard, dacă încearcă să câştige, fie şi capital moral, din ideile sau sentimentele sale. Sinceritatea în politică poate deveni demagogie şi prostie, dacă nu se bazează pe posibilităţi reale, dacă nu ţine cont de circumstanţe, dacă se alimentează doar din idealuri şi ignoră „practica”. Să spunem franc: obsesia lui Ghimpu cu noua Constituţie, iluzia că deţine un as devin periculoase pentru coeziunea Alianţei şi interesul RM. Dacă nu dă înapoi, el le va face un serviciu comuniştilor. Deputaţilor PL le revine rolul de a-l trezi la realitate. Deputaţii PPCD, la timpul lor, se ştie, au ratat ocazia…

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)