Nicolae Negru: Politicienii ca literatori şi saxofonişti

Telespectatorii care au privit vineri, în direct, şedinţa în plen a parlamentului au rămas contrariaţi de comportamentul excentric, grotesc al deputatului comunist, Alexandru Petcov. Profitând de discutarea programului de guvernare al AIE 2, proaspătul parlamentar a ieşit la microfon pentru a repeta acuzaţiile bizare, absurde, pe marginea inundaţiilor din vara trecută, vorbind despre „genocidul în număr de doi persoane” şi caracterul premeditat şi „organizat” de către guvernul Filat al acestei catastrofe. Limbajul, tonalitatea, gesturile lui Petcov îi trădau în mod evident intenţia de a-l jigni, de a-l provoca pe premier, de a declanşa un scandal.

Program ca o grenadă

Să spunem lucrurilor pe nume: trebuie să fii bolnav mintal ca să crezi într-un asemenea scenariu, ceea ce, până nu demult, nu părea să fie situaţia lui Alexandru Petcov, director al unei agenţii de presă care a „investigat” cauza inundaţiilor în perioada campaniei electorale. Fiindcă nu mai suntem în campanie, era de aşteptat să se renunţe la această idee stupidă, monstruoasă, care loveşte ca un bumerang în autorul ei. De ce dl Petcov insistă să repete aceste prostii? Din exces de zel, dorind să-l impresioneze pe Voronin, să se facă remarcat de opinia publică drept un adversar „dur” al AIE 2? Nu excludem că o anumită parte a electoratului comunist crede că guvernul Filat a aruncat digul de pe Prut pentru a salva Galaţiul din susul Dunării, dar marea majoritate, care judecă logic, nu are cum crede aceasta. Şi atunci care e rostul demersului lui Petcov? A căpiat de bucurie că s-a văzut în Parlament?

Orice ar fi la mijloc, el a făcut un deserviciu PCRM, gestul său îi discreditează pe deputaţii comunişti ca fiind lipsiţi de simţul măsurii, fantezişti, needucaţi. Aceeaşi impresie a lăsat-o, de altfel, şi discursul lui Iurie Muntean care a vorbit în numele fracţiunii, comparând programul de guvernare cu o „grenadă cu inelul tras”. O fi vrut să ne sperie, dar nu a reuşit: programul de guvernare ca o grenadă… nu e prea sperios. De l-ar fi comparat cu o bombă atomică, era altceva… Nu i-o fi ajuns imaginaţie, capacităţi literare, ca lui Petcov?

Acest gen de atitudine superficială, tendenţioasă, această permanentă terfelire a AIE compromite instituţia opoziţiei în general. „Dezvăluirile” de acest fel produc lehamite, transformă şedinţele parlamentului într-o „comedie” .

„Caseta lui Plahotniuc”

Zilele trecute, copleşit de impresiile formării guvernului AIE 2, Sergiu Mocanu l-a înscris în „caseta lui Plahotniuc” pe Mihai Ghimpu. După aceasta, puţin mai rămâne să fie trecut la mafie şi Filat şi toţi ceilalţi care nu procedează cum le spune Mocanu. Ipotezelor sale conspirative, excelente din punct de vedere „literar”, le lipsesc minimele dovezi, rigoarea morală. Vrând, probabil, să sensibilizeze opinia publică el o dezgustă, terfeleşte idealul pentru care luptă. Uneori pare că în spatele „dezvăluirilor” sale se ascunde intenţia de a-l provoca pe Plahotniuc să procedeze într-un fel sau altul. Şi acesta, orgolios, muşcă nada.

Pe de altă parte, luat de valul justiţiar, supărat pe poporul şi jurnaliştii care nu l-au apreciat după merit, dar şi pe partenerii de coaliţie mai norocoşi din punct de vedere electoral.

Ghimpu vine, la rândul său, cu nişte avertismente trăsnet care consună cu mesajele catastrofiste ale lui Mocanu: Aţi vrut alianţă? Mâncaţi alianţă! Eu n-am trădat! N-am vândut în toţi cei 20 de ani de activitate! Eu tot timpul am cedat ca să meargă lucrurile înainte. Şi acum fac acelaşi lucru…. Şi tot rău sunt! Alţii stau ca boierii, cumpăraţi de cineva, dirijaţi cu banul… Şi ei sunt ‘patrioţi’. Oamenii nu mai cred în nimic. O să vină ziua când o să ne ducem ca în Sicilia, când oamenii se duceau după dreptate la capul mafiei, la ‘Naşu’, în loc să meargă la poliţie… Asta vreţi dumneavoastră? Eu nu vreau aceasta! Eu atâtea am învăţat anul acesta… Şi atâtea am întâlnit, cât nu am văzut în toţi cei 20 de ani de activitate politică. Nici pe timpul URSS, în anii 1980-1989, nu am întâlnit problemele pe care le-am întâlnit în perioada aceasta. Eu, preşedinte în două funcţii, şi sunt deputat şi vreau această dreptate – păi ce să mai spunem de oamenii simpli, dacă eu nu am simţit această dreptate?

Fiindcă veni vorba, pe timpul URSS, dl Ghimpu era un simplu jurist, şi problemele cu care se confrunta erau de nivelul respectiv. Ca „literatură”, un asemenea text e admirabil, dar din punct de vedere logic, are nişte carenţe. Cine l-a forţat pe ex-preşedintele interimar să formeze alianţa? Să înţelegem că el personal nu a dorit-o? Cine sunt cei care „stau ca boerii, cumpăraţi de cineva, dirijaţi cu banul”? Filat sau Lupu, sau ambii? În acest caz, cine e Ghimpu. Un complice? În loc să-i denunţe pe cei „dirijaţi cu banul”, el promite să rămână în alianţă: În cazul în care nu se va mai putea – noi o să spunem că nu se mai poate, că suntem în această alianţă doar ca lăturaşi. Ori noi facem ceea ce ne asumăm, ori ‘Bonjour maman!’. Nu ies din alianţă, dar o să cânt la saxofon. (citat după Deutsche Welle)

În condiţii de transparenţă

Programul de guvernare prevede anumite acţiuni de întărire a statului de drept, de luptă împotriva corupţiei. Reformarea sistemului judecătoresc, a procuraturii, Curţii de Conturi, a declaraţiilor de avere, a achiziţiilor publice etc. ne va permite, dacă va fi înfăptuită, să facem paşii necesari în direcţie corectă, să consolidăm instituţiile care trebuie să lupte cu mafia. În condiţii de transparenţă, care, de altfel, nu exista în regimul comunist, spaţiul de manevră al „oligarhilor” se va reduce considerabil.

Dezrădăcinarea corupţiei însă va necesita investigaţii serioase şi va lua timp, mult mai mult decât o campanie electorală. Pentru aceasta însă, liderii AIE 2 trebuie să-şi facă datoria de politicieni, nu de „literatori” sau „saxofonişti”.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)