Nicolae Negru: PCRM demoralizat

Partidele politice par să profite de scandalul Plahotniuc pentru a nu acorda prea mare atenţie evenimentului din 5 septembrie. Şi cele care sunt pentru, şi, în mod paradoxal, cele care sunt împotrivă sau cheamă la boicot (cu excepţia poate a PSD, care depune un efort evident peste puterile sale), abia îşi desfăşoară potenţialul propagandistic, abia se pregătesc să înceapă campania pentru referendum. Impresia e că până la referendum au rămas nu trei săptămâni, ci trei luni.

Să zicem că partidele proreferendum mizează pe faptul că dorinţa moldovenilor de a-şi alege preşedintele se va dovedi mai puternică decât propaganda adversă, dar pe ce mizează comuniştii? Altădată agresiv şi energic, PCRM pare toropit de căldură, leneş, indecis, confuz. Reprezentanţii PCRM din teritoriu, convocaţi sâmbăta trecută la Chişinău, au constatat că era vorba mai mult de o acţiune formală, decât practică. Organizatorii nu s-au obosit nici măcar să înnoiască textul care motivează acţiunea de boicotare a referendumului. Aceasta se ţine deocamdată pe afirmaţia că AIE organizează referendumul pentru a nu dizolva parlamentul, dar dacă liderii AIE vor lua în calcul ideea lui Lucinschi şi vor anunţa, înainte de 5 septembrie, data alegerilor parlamentare anticipate, motivaţia de bază a PCRM va dispărea.

După toate semnalmentele, PCRM s-a împăcat cu înfrângerea în referendum şi va boicota referendumul formal, ca să se deosebească de AIE, recunoscând „în forul interior” că referendumul este singura soluţie de ieşire din criză în condiţiile actuale. Comuniştii înşişi nu cred în „uzurparea puterii” despre care le vorbesc simpatizanţilor. Un fost coleg de şcoală, fost secretar al organizaţiei PCRM din sat, îmi spunea că el şi colegii săi de partid au fost derutaţi de decizia de boicotare a referendumului. Aceasta nu poate fi argumentată decât prin presupuneri, ipoteze, care pot să nu se adeverească şi le iau drept adevăr doar naivii. Comuniştii rezonabili nu pot să nu înţeleagă că se află în situaţia unei armate care luptă pentru o cauză falsă. Adevăratul motiv care îi mână la boicot este faptul că o prezenţă masivă la referendum îi va demoraliza şi mai tare pe simpatizanţii PCRM şi va crea o premisă nefavorabilă pentru alegerile ce vor urma.

În pofida bravadei afişate de liderul PCRM Vladimir Voronin, şi decizia Curţii Constituţionale a lovit serios în moralul PCRM, căci lipsa unui candidat pe potrivă va submina şansele electorale ale comuniştilor în competiţia cu PD, condus de Marian Lupu. A fost reuşită din punct de vedere tactic iniţiativa consultării Curţii Constituţionale în chestiunea respectivă. Cunoaşterea acestui „detaliu” în perioada campaniei pentru referendum este importantă şi poate fi speculată de partidele AIE. Ideea plecării lui Voronin „induce” un factor de incertitudine în traseul de mai departe al partidului care e privit în relaţie indistructibilă, este confundat cu liderul său.

E curios faptul că PCRM nu a făcut mare tam-tam în legătură cu întâlnirea lui Vladimir Voronin cu Serghei Narîşkin, şeful administraţiei preşedintelui Rusiei. Se vede că dezvăluirea conţinutului discuţiei nu este în folosul liderului comunist, căruia Moscova îi rezervă un rol secundar în scenariul de instalare în fotoliul prezidenţial din RM a unui Ianukovici moldovean, după cum scrie Petru Bogatu. O formaţiune politică, având în frunte un lider „secundar”, nu poate pretinde la roluri principale nu numai în RM, dar şi oriunde în altă parte.

Deşi Voronin ar trebui să fie una din figurile centrale ale scandalului Plahotniuc, el profită de faptul că Mocanu ignoră numele său, iar mass-media nu-l ia în seamă, concentrându-se pe liderii AIE. Fără de el însă nu ar fi fost posibile ilegalităţile despre care vorbesc oamenii de afaceri. Liderul PCRM rămâne în umbră, în timp ce liderii AIE trebuie să plătească pentru moştenirea pe care au primit-o de la comunişti. E şi vina lor că nu sunt stăpâni pe situaţie.

Faptul că PCRM intră demoralizat în referendum nu justifică deloc pasivitatea, zăpăceala, lipsa de rigoare şi perseverenţă a liderilor AIE. E bine ca un partid să poată funcţiona ca o „întreprindere”, în orice situaţie, dar nu e suficient. Faptele mari nu se fac fără inspiraţie şi entuziasm, spunea cineva. Inspiraţia şi entuziasmul de după 7 aprilie lipsesc în mod evident atât în partide, cât şi în societate. Şi aceasta e o problemă gravă în sine pe care tot numai pe seama liderilor AIE o putem pune.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)