Nicolae Negru: O istorie deschisă a creşterii şi descreşterii Uniunii Scriitorilor din RM

A fost odată o organizaţie foarte (şi foarte) prestigioasă care se numea Uniunea Scriitorilor. Membrii US publicau poezii şi, uneori, proză şi au fost primii din RSSM care au pledat pentru perestroika gorbaciovistă şi revenirea la alfabetul latin. Pe peretele casei scriitorilor este o placă memorială de marmură cu un text care confirmă ceea ce cunoaşte orice reprezentant al generaţiilor mai vârstnice: în sediul US au fost puse bazele mişcării democratice şi de renaştere naţională.

În cei 20 de ani de independenţă postsovietică, US şi-a pierdut mult din strălucirea de altădată. Cauza este de natură subiectivă, dar şi obiectivă. Deşi numărul membrilor a crescut exponenţial şi s-a publicat din an în an tot mai mult, numărul cititorilor de poezie şi, cu atât mai mult, de proză s-a redus considerabil, din varii motive, inclusiv din cauza că mulţi dintre aceştia au emigrat în căutare de lucru. În afară de aceasta, au apărut mai multe organizaţii concurente, după ce lozincile renaşterii naţionale au fost înlocuite cu cele ale integrării europene.

Cu timpul, imaginea modernă, dinamică, viguroasă a US s-a cam prăfuit, s-a acoperit cu o patină ce o dezavantajează în competiţia mediatică şi, implicit, în concurenţa pentru granturi.

Tandemul Cimpoi-Suceveanu

Mai rămâne să mai adăugăm că în ultimii 20 ani de activitate a US, preşedinte al organizaţiei a fost „legendarul” (fără ironie) Mihai Cimpoi, pe care Wikipedia îl prezintă în felul următor: „academician român, reputat critic, eminescolog, istoric literar, redactor literar şi eseist basarabean”. Wikipedia mai menţionează că, în 1974, Mihai Cimpoi a fost acuzat de naţionalism într-un raport al primului secretar al C.C. al P.C.M, iar în 1987 a fost ales, în mod democratic (s.n.) şi contrar recomandărilor din partea C.C. al P.C.M., în funcţia de secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, iar în 1991 devine preşedinte al Uniunii Scriitorilor din (Republica) Moldova”. Cu alte cuvinte, atât din punct de vedere strict literar, cât şi al rolului social de avangardă a mişcării de democratizare şi de renaştere naţională, asumat de US, Mihai Cimpoi poate fi considerat un reprezentant adecvat al organizaţiei scriitoriceşti.

În toţi aceşti ani, la propunerea lui Mihai Cimpoi, funcţia de vicepreşedinte al US i-a revenit lui Arcadie Suceveanu, „poet, eseist şi ziarist român din Republica Moldova”. Conform Wikipediei, Suceveanu „a publicat peste 20 de volume de poezie, eseistică, cărţi pentru copii, abecedare”. În afară de funcţia de vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 1990), el a fost ales secretar şi apoi preşedinte (din 2005) al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România”. Putem deduce că şi Suceveanu ocupă un loc onorabil în rândurile breslei scriitoriceşti din RM.

Surpriza adunării generale

S-a întâmplat nu o dată ca Suceveanu să anunţe că are de gând să concureze pentru funcţia de preşedinte al US, dar de fiecare dată Cimpoi reuşea să-l convingă să abandoneze cursa. Nu şi de data aceasta. Cu câteva luni în urmă, la adunarea generală din 29 octombrie 2010, preşedinte al Uniunii Scriitorilor a fost ales Arcadie Suceveanu, care a obţinut cu 13 voturi mai mult decât Mihai Cimpoi. Rezultatul l-a şocat atât de mult pe dl academician încât, în loc să-l felicite, după regulile jocului democratic, pe învingător, a declarat că alegerile au fost fraudate şi că va convoca o nouă adunare generală pentru alegerea conducerii US. Rămâne neclară adresa acuzelor sale, ţinând cont de faptul că el, în calitatea sa de preşedinte, a fost responsabil personal de modul de organizare a adunării generale. „Argumentul” invocat de simpatizanţii săi că adunarea nu e valabilă fiindcă nu a fost aleasă comisia… de validare, ci numai de numărare a voturilor (ceea ce e una şi aceeaşi) denotă un grad extrem de frustrare pe care l-au trăit în acel moment.

De ce majoritatea membrilor US l-au preferat pe Suceveanu? Fiecare s-a condus, probabil, de motivul său, dar determinantă, din punctul nostru de vedere, a fost dorinţa de schimbare, care nu înseamnă neapărat că Suceveanu întruneşte toate calităţile unui manager bun de care are nevoie US. A contat, ca în multe alte cazuri, faptul în sine al unei noi şanse, posibilitatea de a încerca o schimbare. Ceea ce este firesc şi reprezintă un avantaj al democraţiei pentru care au luptat membri ai US.

Se părea că după ce Ministerul Justiţiei nu a descoperit nereguli în modul de organizare a alegerilor, înregistrând rezultatele acesteia, patimile s-au potolit şi noua conducere cu noul preşedinte Arcadie Suceveanu pot să-şi caute de treabă.
Dar, aşa cum a scris şi Vitalie Ciobanu, Mihai Cimpoi „a decis să bage o intrigă poliţistă în «trama» cam searbădă a vieţii scriitoriceşti”. Imediat după alegeri, el a sigilat biroul preşedintelui şi anticamera, refuzând să vină să le deschidă şi să predea lui Suceveanu cheile de la safeul cu documentaţia US. Cel care anunţase presa că merge în teritoriu să lupte împotriva comuniştilor pentru a asigura „schimbarea până la capăt” pare dispus să se opună cu orice preţ unor eventuale schimbări din cadrul US.

Cursul rămâne acelaşi

Şi nu e vorba, repetăm, decât de schimbări „interne”, manageriale, de funcţionare a organizaţiei scriitoriceşti. Lupta pentru limba şi literatura română, pentru cultura română nu este abandonată. Persoanele care incită spiritele, vorbind despre un „puci” la US, trişează. Ca să vă convingeţi de contrariul, stimaţi cititori, ar fi suficient să vi se prezinte lista noii componenţe a Consiliului Uniunii Scriitorilor. Iată cine sunt „puciştii”: Arcadie Suceveanu, Ion Ciocanu, Vlad Pohilă, Vladimir Beşleagă, Nicolae Negru, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Efim Tarlapan, Ana Bantoş, Vasile Tărâţeanu, Marcela Mardare, Vitalie Ciobanu, Efim Josanu, Teo Chiriac, Nicolae Leahu, Leo Butnaru, Val Butnaru, Mircea V. Ciobanu, Aurelia Borzin, Grigore Chiper, Titus Ştirbu, Vlad Zbârciog, Gheorghe Bâlici, Dumitru Apetri, Iulian Filip. Prezintă măcar vreunul dintre membrii Consiliului o primejdie pentru cursul de mai departe a US aşa încât să sperii lumea cu scenarii apocaliptice?

Cine va pune punct?

Din păcate, nu e singurul caz când „apostoli” ai democratizării dau dovadă de „slăbiciune” atunci când vine vorba să aplice „în practică” principiile pe care le recomandă altora. Şi nici nu am fi abordat tema US, dacă simpatizanţii dlui Cimpoi s-ar fi limitat la publicarea unor articole în „Literatura şi arta”. Lucrurile însă se îndreaptă spre tot mai rău şi s-a ajuns la aceea că Arcadie Suceveanu este ameninţat cu răfuială fizică. Să fie întâmplătoare campania de denigrare a noii conduceri a US, pornită de „Literatura şi arta” la trei luni (!) după consumarea evenimentelor, şi atacul în stradă asupra poetului şi preşedintelui Arcadie Suceveanu? Sau e vorba despre un scenariu de intimidare, de hărţuire, care să-l determine să părăsească postul? Oricum, s-a ajuns prea departe ca societatea civilă şi autorităţile să poată neglija subiectul. Cine stă în spatele acestor acţiuni? Ne vine greu să credem că este Mihai Cimpoi. Oricum, dl academician este cel care are un cuvânt de spus, care poate pune punctul final în această istorie ruşinoasă. Şi e timpul, e de mult timpul să o facă.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)