Nicolae Negru: Lui Voronin i se promite postul de „lider neformal al ţării”

Detalii noi în scenariul de revenire a comuniştilor la putere. Evident, lui Voronin i se rezervă rolul cel mai important în această încercare – disperată, dar destul de subtilă – de a inversa rezultatele alegerilor parlamentare din 28 noiembrie 2010. Asta fiindcă Voronin este şi buturuga cea mai mare în calea formării unei coaliţii de stânga. Chiar dacă Lupu spune că nu-i mai poartă pică lui Voronin şi nu-i cere să se retragă, iertându-l pe ofensator în numele interesului naţional, lucrul acesta este greu de crezut, văzându-se cât de înverşunat este pornit liderul PD împotriva lui Filat pentru „păcate” mult mai mici decât ale liderului comunist.

Presiune din presiune

Deoarece reuşita PCRM de a se reinstala la „treucă” (expresia aparţine lui Voronin) depinde numai şi numai de Lupu, a fost elaborată o strategie de ademenire a acestuia în cursa „coaliţia de stânga”, mai cu seamă că el însuşi a venit cu iniţiativa acestui „joc” pentru a putea exercita presiuni asupra PLDM. Dl Lupu, fiindcă veni vorba, se plânge de presiuni, exercitând el însuşi presiuni. Planul comunist este cât se poate de simplu: să i se creeze lui Lupu impresia că Voronin e pe ducă din scaunul de lider, şi se deschide astfel perspectiva unificării acestor două partide într-un singur partid social-democrat la care ar putea adera şi PSD, şi PUM, şi MUEM (Moldova Unită). Ca PD-ul să nu se simtă „stingherit” de înclinaţiile proruse evidente ale acestor partide, se pune accent pe necesitatea consolidării forţelor care pledează pentru menţinerea independenţei şi neutralităţii RM” şi se promite menţinerea „parcursului european” al RM.

Sub influenţa acestei retorici, Marian Lupu a cerut luni, nitam-nisam, ca PLDM şi PL să se pronunţe în chestiunea statalităţii şi neutralităţii RM.

Graba lui Narîşkin

Graba cu care a venit Narîşkin la Chişinău demonstrează că Moscova participă la acest scenariu, dacă nu în calitate de autor, în calitate de sponsor general. (Moskovski Komsomoleţ scrie că interesul Kremlinului pentru coaliţia PD-PCRM este atât de mare, încât pregăteşte în grabă o ofertă imposibil de refuzat: reintegrarea RM, prin forţarea separatiştilor să fie mai concilianţi în raport cu Chişinăul. Ceea ce pare a fi mai curând un bluff sau poate un fals gazetăresc. MK este cunoscut prin „patriotismul” şi legăturile sale cu cercurile revanşarde de la Moscova.)

Autor al scenariului retragerii lui Voronin ar putea fi „aripa tânără a PCRM”, în frunte cu Tkaciuk, care doreşte prin operaţiunea numită crearea coaliţiei de stânga PD-PCRM să ucidă doi iepuri: să revină la putere şi să scape de Voronin. În acest scop, lista viitorilor deputaţi comunişti a fost pieptănată în prealabil, în aşa fel încât veteranii PCRM, care s-ar putea împotrivi scenariului de reformare a PCRM („reformare” este un termen peiorativ, odios pentru comuniştii de modă veche) să nu aibă această posibilitate. Dintre veterani a supravieţuit epurărilor doar Vadim Mişin, pentru care ideile comuniste contează, ca şi pentru Voronin, numai în măsura în care acestea pot să aducă bani. Vasile Iov, Nicolae Bondarciuc, Iurie Stoicov etc. s-au pomenit marginalizaţi sau chiar eliminaţi din listă.

Strategia viţelului blând

În acest context, este curioasă apariţia pe site-ul ava.md, despre care se spune că e finanţat de Moscova, a unui articol semnat cu pseudonim în care se vorbeşte despre intenţia lui Voronin de a pleca de la cârma partidului, imediat ce „va realiza un obiectiv cu adevărat strategic – crearea unei coaliţii stabile, vitale, de patrioţi statalişti în noul parlament moldovenesc”, adică imediat ce PD va bate palma cu PCRM în privinţa constituirii unei coaliţii de guvernare. Autorul nu îl citează însă pe Voronin, ci „surse apropiate liderului PCRM”. Aceste surse îi atribuie liderului PCRM opinia că „numai o coaliţie de centru stânga, în care vor fi reprezentate partidele adepte ale păstrării şi consolidării statalităţii moldoveneşti, ale neutralităţii, dezvoltării unor relaţii reciproc avantajoase şi cu drepturi egale ale Republicii Moldova cu UE şi CSI, poate conduce ţara pe calea magistrală a unei dezvoltări dinamice”. (Prin urmare, nu e vorba totuşi de parcursul european, ci de „strategia viţelului blând”.) Mai mult, în numele lui Voronin, autorul promite că „în perspectivă, aceste partide s-ar putea uni şi crea o forţă politică puternică şi activă de orientare social-democrată”.

Fundaţia cea mai înaltă

Abia „după ce va rezolva cu succes această principală sarcină şi coaliţia de centru-stânga va fi formată şi va începe să funcţioneze”, Voronin va trebui să-şi hotărască propria soartă politică. „După opt ani de aflare onorabilă din toate punctele de vedere în fotoliul de preşedinte al
RM, el, mai curând, nu va «alerga» după vreo funcţie de rang inferior”, scrie ava.md, ci „va trebui să ocupe un asemenea loc înalt în societatea moldovenească, aşa încât să nu se subordoneze nimănui, pentru a avea posibilitatea să realizeze tot ce şi-a pus în gând şi nu a reuşit să transpună în viaţă, din motive independente de el, în anii cât s-a aflat la preşedinţie”.

„Informaţia, care vine din surse diferite” îi confirmă „supoziţiile” autorului că, „cel mai probabil”, Voronin va crea, „un puternic şi influent centru obştesc sau fundaţie care s-ar ocupa de chestiunile dezvoltării strategice ale Republicii Moldova”. Făcând abstracţie de soarta lui Gorbaciov, ava.md îi prezice lui Voronin rolul lui Deng Xioaping pe care liderul PCRM şi-l doreşte mult: „Devenind preşedinte al acestei fundaţii, adunând în cadrul lui potenţialul intelectual, atrăgând spre colaborare prietenii RM din Est şi Vest, Voronin poate deveni liderul neformal al ţării noastre. Lider care iniţiază idei globale şi elaborează mecanisme de realizare”.

În mod evident, nicio fundaţie, oricât de influentă, nu poate depăşi influenţa unui parlament. Şi dacă liderul PCRM doreşte să mai influenţeze starea de lucruri din RM, va prefera să fie ales preşedinte al Parlamentului, nu al unei fundaţii. Din punctul nostru de vedere, articolul în cauză pare să fie o încercare de presiune nu numai asupra lui Lupu, dar şi asupra lui Voronin, dându-i-se de înţeles că trebuie să plece. Şi e firesc: maurul şi-a făcut datoria, maurul trebuie să moară. De obicei, Voronin nu recurge la intermediari pentru a-şi transmite propriile viziuni, ci preferă să le expună personal. Mai cu seamă că are la dispoziţie o televiziune întreagă. Sau nu o mai are?

Morcov pentru Lupu

Lui Lupu i se promite „morcovul” îndepărtării lui Voronin şi, în viitor, al fuziunii PD şi PCRM, ceea ce e greu de crezut că se va înfăptui, ştiindu-se în mâinile cui se află cuţitul şi pâinea din acest partid. Este vorba de grupul care a preferat-o pe Greceanâi, nu pe Lupu, în funcţia de preşedinte al RM. Acum grupul respectiv are nevoie de el pentru a prelua din nou puterea în RM, şi mizează pe naivitatea şi resentimentele liderului PD faţă de Filat. Însă Lupu nu este un naiv, ci, dimpotrivă, pare să îi folosească, la rândul său, pe foştii săi tovarăşi în negocierile cu PLDM. Cel puţin, aşa arată lucrurile în ziua de azi. Lupu pare să fie în avantaj şi îl învinge pe Mark Tkaciuk (pe care Voronin îl ţine ascuns din motive tactice ca să nu perecliteze negocierile cu PD). Dacă Lupu ar fi dispus să facă alianţă cu PCRM, de ce ar insista atât de mult asupra negocierilor cu PLDM şi PL? Doar pentru spectacol? Sau pentru că nu are curajul nici să-l refuze pe Narîşkin, nici să se prezinte ca un agent al Moscovei? Nu a rămas mult până adevărul va ieşi la suprafaţă. Pentru aceasta e nevoie ca PLDM să propună o soluţie de compromis, între partajarea proporţională şi cea egală a funcţiilor.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)