Nicolae Negru: Lady Iu contra unui ”fost puşcăriaş”

Lumi paralele

La alegerile prezidenţiale din Ucraina nu s-au produs surprize mari. Cele mai multe voturi le-a obţinut Victor Ianukovici (circa 35%), perdantul ”revoluţiei portocalii”, preşedintele Partidului Regiunilor, iar pe locul doi s-a situat premierul ucrainean Iulia Timoşenko (circa 25%), eroina ”revoluţiei portocalii”, aliatul de atunci al actualului preşedinte Victor Iuşcenko.

Acesta a suferit un eşec total, acumulând doar circa 5 la sută de voturi, ca unii politicieni începători. Astfel el a plătit pentru permanenta stare de turbulenţă politică prin care a trecut Ucraina în aceşti ani, fiind şi victima unei nemaivăzute campanii de discreditare orchestrată împotriva lui de Moscova prin intermediul mass-media ruse, cu implicarea nemijlocită a lui Medvedev şi Putin.

Spre deosebire de alegerile prezidenţiale din 2004, tematica rusă (relaţiile cu Rusia, statutul limbii ruse etc.) nu a mai dominat campania electorală, concurenţii concentrându-se asupra crizei economice, corupţiei şi altor probleme cu care se confruntă societatea ucraineană.

Deşi Victor Ianukovici are reputaţia unui politician prorus, el nu a mai promis să ridice statutul limbii ruse şi nu a pus în discuţie orientarea Ucrainei spre UE, însă ca şi Voronin doreşte ”nu atât integrarea în UE, cât introducerea standardelor europene în Ucraina”. Ianukovici a respins aderarea la NATO, pronunţându-se pentru neutralitatea Ucrainei. În ceea ce priveşte aflarea Flotei Ruse pe teritoriul Ucrainei, în Sevastopol, Ianukovici nu va insista asupra retragerii acesteia în 2017, ci va cere renegocierea condiţiilor.

Timoşenko este o adeptă ferventă a integrării în UE şi, mai puţin, în NATO, atâta timp cât doar 22% din ucraineni doresc acest lucru. Ea se pronunţă pentru un sistem european de securitate şi, ca şi Ianukovici, pentru relaţii ”prieteneşti” cu Rusia, fără însă a accepta cedări în privinţa Flotei Ruse din Sevastopol. Ea a declarat, printre altele, că nu va recunoaşte niciodată Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud. ”Acesta e un lucru sfânt pentru noi. … Integritatea teritorială a Republicii Moldova şi a Georgiei – este o linie strategică absolută pentru noi” – a spus ea.

Amintim cu acest prilej că ”lady Iu” a convenit, în 2005, cu Vasile Tarlev, ”asupra stabilirii unui control mixt la frontiera moldo-ucraineană, inclusiv pe segmentul transnistrean şi asupra stabilirii unui monitoring internaţional la hotar”. Controlul mixt nu a mai fost instituit, dar monitoringul internaţional există. Ianukovici, aflându-se la postul de prim-ministru, a fost adeptul elaborării unei poziţii comune ruso-ucrainene în problema transnistreană.

Diferenţa de voturi dintre Ianukovici şi Timoşenko de circa 10% nu este însă atât de mare precum arătau sondajele de înainte de alegeri. Ţinând cont de faptul că premierul ucrainean a trebuit să dea seama pentru consecinţele crizei economice care a lovit puternic Ucraina, se poate spune că ea a trecut cu succes examenul electoral. Timoşenko are şanse mari de câştig, dacă reuşeşte să atragă voturile acordate candidaţilor de ”orientare democratică”, a căror pondere, din punctul ei de vedere, e de 60%.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)