Nicolae Negru: Juristul Ghimpu contra politicianului Ghimpu

Un nou scandal în sânul AIE. Mihai Ghimpu îl învinuieşte iarăşi pe Vlad Filat de încălcarea Constituţiei. Cu o lună şi jumătate în urmă, era vorba despre asumarea de către guvern a răspunderii în faţa parlamentului în privinţa suplimentării bugetului de stat la capitolul asistenţă socială pe perioada sezonului de iarnă. Acum, preşedintele interimar consideră că premierul nu avea împuterniciri să semneze la Bucureşti tratatul privind regimul de frontieră între RM şi România, deoarece, din punctul lui de vedere, semnarea tratatelor interstatale este o funcţie care îi revine exclusiv preşedintelui.

Dacă tăcea, filosof rămânea

Ceea ce se arăta a fi un succes al Alianţei, o lovitură puternică aplicată PCRM, ca pretins apărător al statalităţii RM, se transformă, prin gestul nereţinut al lui Ghimpu, într-un fâs electoral. Alianţa, inclusiv PL, are numai de pierdut în urma acestei „dezvăluiri” făcute de liderul PL în stare agitată, după ce ministrul de Interne Victor Catan nu le-a permis jurnaliştilor, invitaţi de preşedintele interimar, să intre în arhiva MAI. Cu siguranţă, iritarea nu e cea mai bună stare de luare a deciziilor. Până la acel moment, el judecase bine, păstrând tăcerea timp de o săptămână, ştiind cu siguranţă că Filat semnase un tratat dintre România şi RM, însă nervii l-au dat de sminteală, cum se vede, juristul din el l-a învins pe politician, punând într-o situaţie jenantă Bucureştiul şi Bruxelles-ul în persoana preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care a salutat cu entuziasm semnarea acestui document important. Ministrul de Externe al României s-a văzut nevoit să dea o explicaţie pe marginea declaraţiei lui Ghimpu.

Deşi juristul Mihai Ghimpu este sigur că are dreptate, politicianul Mihai Ghimpu nu se grăbeşte să atace în Curtea Constituţională fapta premierului Filat, deoarce tratatul oricum va fi prezentat spre ratificare în Parlament şi lucrurile pot fi corectate, dacă s-a greşit pe undeva. Prin urmare, declaraţia juridică a lui Ghimpu a fost pripită, anticipativă, fără nici un rost, decât că şi-a vărsat năduful. Spunem dacă, fiindcă juristul Vlad Filat consideră că a procedat corect. Constituţia nu interzice premierului să semneze tratate internaţionale, obligându-l să asigure „realizarea politicii interne şi externe a statului”. Ceea ce a şi făcut premierul. Juristul Ghimpu mai are a demonstra că Filat a ignorat Constituţia, pe când politicianul Ghimpu a şi pierdut nişte puncte, căci „plângăreţii”, „certăreţii”, perdanţii nu plac nimănui.

Nu e prima dată când juristul Ghimpu îi face rău politicianului Ghimpu. Dominaţia juristului asupra politicianului l-a determinat pe Mihai Ghimpu, după 7 decembrie 2009, când a eşuat alegerea lui Marian Lupu în funcţia de preşedinte a RM, să propuna soluţia revizuirii totale a Constituţiei RM prin referendum. Referendumul din 5 septembrie a demonstrat cât de utopică era ideea respectivă, cât de rupt de realitate se pomeneşte uneori politicianul când cedează juristului. În septembrie 2010, preşedintele interimar Mihai Ghimpu s-a văzut nevoit să promulge o lege declarată neconstituţională de juristul Mihai Ghimpu, făcându-l să arate ridicol.

Pe cine l-a preferat Bucureştiul?

Acum, dl Ghimpu atrage, vrând-nevrând, atenţia asupra unor posibile frustrări în legătură cu modul în care este perceput în exterior, în calitatea-i de preşedinte interimar. Oricine a putut observa că dl Ghimpu a fost tratat cu rezervă de liderii occidentali, fie din cauza interimatului, fie din alte cauze, preferând să aibă de a face cu premierul Filat. Să ne amintim de câte ori a fost invitat la Bruxelles Filat şi de câte ori – Ghimpu. Par să se confirme şi presupunerile precum că Bucureştiul a preferat, din anumite motive, să încheie tratatul cu Filat, şi nu cu Ghimpu, stârnind gelozia celui din urmă. Comportamentul iraţional al liderului PL, inclusiv apelul cu vădită motivaţie electorală către NATO, iritarea pe care nu şi-a putut-o ascunde, demonstrează o evidentă supremaţie a juristului şi omului sincer asupra politicianului. Sinceritatea şi politica sunt totuşi lucruri diferite. În politică nu spui ceea ce gândeşti, ci ceea ce trebuie să spui, afirma un mare om politic european.

Filat nu a tras învăţăminte

Cele spuse mai sus despre Ghimpu nu îl absolvă pe Filat de orice vină. Şi acest conflict, ca şi cele precedente, relevă că problemele principale ale funcţionării unei guvernări de alianţă în RM nu sunt legate atât de diferenţa de doctrine, orientări şi viziuni, cât de ambiţiile nemăsurate, de lipsa bunului-simţ, de respectarea elementarelor reguli de comunicare, ca să nu mai vorbim despre legile care stabilesc modul de interacţiune dintre diferite ramuri ale puterii. În mod normal, nu din presă trebuia să afle Ghimpu despre semnarea tratatului de frontieră. Miniştrii, în relaţiile lor cu premierul şi preşedintele, trebuie să facă abstracţie de apartenenţa lor partinică. Se vede că lui Filat i s-a urcat într-adevăr ceva la cap, dacă nu a găsit de cuviinţă să-l informeze pe preşedintele RM, fie el interimar, despre evenimentul de la Bucureşti. Atitudinea lui va îngreuna cu mult formarea unei viitoare alianţe. Despre aceasta a declarat mai înainte Marian Lupu. Cu el se solidarizează acum, pe bună dreptate, Mihai Ghimpu.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)