Nicolae Negru: Improvizaţii. Ziua Europei, pe nou şi pe vechi

Betonul Alianţei începe să crape. Asta o declară chiar Mihai Ghimpu, preşedintele interimar care altă dată ne asigura că „alianţa este beton”. Bineînţeles, el arată cu degetul spre ceilalţi membri, dar, de dragul adevărului, trebuie să spunem că nici comportamentul său nu a fost impecabil, chiar dacă decizia lui ne place mai mult. La o privire mai atentă, cauza fisurilor care s-au produs în corpul alianţei nu este atât participarea la parada militară de la Moscova, cât faptul că liderii AIE improvizează, adică mai întâi fac, apoi gândesc, şi comunică între ei prin intermediul presei.

Dacă la venirea invitaţiei de la Moscova, Ghimpu le cerea opinia celorlalţi lideri ai AIE şi nu se grăbea să-şi anunţe plecarea, decât dacă avea acordul tuturor, el nu avea să nimerească în situaţia stupidă de a-şi anula propria decizie de a merge de 9 mai la Moscova. Preşedintele interimar însă nu s-a gândit cum vor reacţiona celelalte componente ale AIE la decizia sa (corectă din punctul nostru de vedere) de a nu trimite militari moldoveni la parada de la Moscova.

Ministrul Marinuţă, la rândul său, s-a grăbit să facă anunţuri necoordonate cu prim-ministrul Filat privind lipsa de bani în bugetul Ministerului Apărării, iar, pe de altă parte, nici dl Lupu nu şi-a dat silinţa să încerce să organizeze o întâlnire a liderilor Alianţei pentru a discuta chestiunea respectivă, grăbindu-se să anunţe că PD este capabil să plătească deplasarea militarilor moldoveni la Moscova. În ultima vreme, Lupu lasă impresia că nu-l interesează decât jocurile de culise, ci participă la nişte jocuri obscure şi că îşi adjudecă rolul de arbitru, de ultimă instanţă în procesul decizional al Alianţei.

Nici premierul Filat nu a procedat în mod adecvat, reacţionând ca un sergent la o gafă a soldatului său. Un premier nu se poartă ca un sergent, iar un ministru nu este un soldat. Fiindcă veni vorba, se pare că prezenţa presei la şedinţele guvernului îi suscită lui Filat, ca şi lui Voronin mai înainte, gesturi napoleonice.

Abia zilele trecute, după ce au încins spiritele în societate, acuzându-se reciproc, liderii AIE s-au dumerit că ar fi bine să se întâlnească în absenţa presei. Iniţial, Ghimpu a declarat că se supune deciziei ca, după o zi, să se răzgândească şi să spună că nu merge la Moscova. Seamănă iarăşi a improvizaţie care provoacă noi tensiuni în cadrul AIE, dar nu fac bine nici imaginii sale, nici a Republicii Moldova. În mod normal, de decizia lui trebuia să afle mai întâi colegii de alianţă, apoi presa.

Numai Serafim Urechean se comportă cumpătat şi responsabil.

Evident, problema zilei de 9 mai nu este una simplă, ba chiar foarte delicată şi dificilă, dar nu irezolvabilă. Liderii AIE însă nu au comunicat între ei, ci au preferat să improvizeze, s-au expus fiecare în parte şi s-au făcut de râs cu toţii. Nimeni nu a câştigat în acest caz. Şi nu a câştigat nici Republica Moldova.

Dintre toate componentele AIE, liberal-democraţii s-au pomenit cei mai îndepărtaţi de poziţia electoratului care i-a votat. Filat putea să spună ca şi Ghimpu că se vede nevoit să procedeze în conformitate cu voinţa Alianţei, pentru a nu periclita procesul guvernării. El însă a preferat să vină cu nişte explicaţii bizare, ridicole, el s-a dat de fapt de partea lui Lupu, dezamăgindu-i pe simpatizanţii săi. Într-un fel, Filat se porneşte pe urmele lui Roşca şi asta ne duce cu gândul la ideea că bravul nostru premier nu este independent, că cineva îl împinge spre răsărit. Degeaba se mai zbat Voronin şi Roşca să revină la putere. Cei care i-au ţinut în buzunar i-au înlocuit deja: pe Voronin cu Lupu, iar pe Roşca cu Filat.

Cuiva nu-i place îndepărtarea noastră de Moscova, cineva insistă ca noi să rămânem sub poala ei. Dacă e să-l credem pe Ghimpu – şi de ce nu l-am crede? – unii membri ai Comisiei de la Veneţia îşi bagă nasul unde nu le fierbe oala, probozindu-l pentru faptul că doreşte să modifice articolul 13 al Constituţiei privind denumirea limbii noastre, împingându-ne să rămânem în făgaşul RSSM.

S-a ajuns până la aceea că cineva de la Bruxelles stabileşte pentru noi o altă dată de sărbătorire a Zilei Europei, pe 15 mai, în loc de 9 mai, pentru a nu supăra Rusia. După ce avem Revelion pe nou şi pe vechi, Crăciun pe nou şi pe vechi, şi multe alte sărbători pe nou şi pe vechi, iată că vom avea şi două Zile ale Europei, pe nou şi pe vechi. În loc să încerce să ne unească în ziua de 9 mai, aşa cum s-a făcut prin alte părţi, cineva merge pe calea minimei rezistenţe. Consilierul principal de stat în probleme de integrare europeană şi relaţii externe, Nicu Popescu, a încercat să ne explice la postul de radio Europa Liberă de ce se face aceasta, dar a ajuns să se contrazică pe sine însuşi. „Trebuie să înţelegem foarte clar de ce Ziua Europei este 9 mai”, spune el. Şi dacă Ziua Europei e de 9 mai, de ce să nu o sărbătorim de 9 mai? Nu este sensul ei în a-i uni pe învingători şi învinşi? Nu e acesta, în ultimă instanţă, sensul conflictului nostru: unii se consideră, pe 9 mai, învingători sau eliberaţi, alţii se simt ocupaţi? E cel puţin nedrept ca primii să sărbătorească de două ori. Fiindcă cei care se simt pe 9 mai ocupaţi, nu vor sărbători Ziua Europei pe 15 mai. Aşa că în loc de un singur prilej de dezbinare, vom avea două.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)