Nicolae Negru: Guvernul-spectator şi de ce Dabija înghimpă JURNALUL

După mai multe laude pe care le-a auzit la adresa sa, guvernul Filat o fi fost cuprins de ameţeala succesului sau nu-şi poate reveni după atâtea sărbători duble. Impresia e că miniştrii privesc de la o parte, ”ca la teatru”, valul de scumpiri ce s-a abătut asupra cetăţenilor RM. O fi aşteptând revenirea lui Filat din concediu? AIE nu pare să fi învăţat mai nimic din situaţia care s-a creat în Chişinău după ce CMC a operat majorări de tarife la transport şi apă, fără o pregătire prealabilă a populaţiei.

Reacţie întârziată

A trebuit să dureze câteva zile până ministrul Agriculturii să reacţioneze la majorarea preţurilor la produsele lactate. Era cumva ministrul în vacanţă sau abia atunci aflase? Sigur, într-o economie de piaţă, statul are un rol mic în stabilirea unor preţuri, dar la noi nu e chiar economie de piaţă, ci de ”monopol”, a declarat în campania electorală chiar dl Valeriu Cosarciuc, şi cetăţeanul e în drept să ceară protecţie în faţa ”rechinilor” monopolişti. La 16 iulie 2009, mai mulţi ţărani au protestat în fața Guvernului, spunând că sunt nevoiți să vândă un litru de lapte cu mai puțin de 2 lei, în timp ce în magazine acesta ajunge să coste de patru ori mai scump. Lucrurile nu s-au prea schimbat de atunci şi e de neînţeles de ce unii ”producători” au găsit de cuviinţă să majoreze preţul la lapte înainte de anunţarea noilor preţuri la gaze şi energie. Ca să le mai majoreze încă o dată după?

Valeriu Lazăr, ministrul Filozofiei

Ministrul Economiei a început a vorbi despre anumite măsuri de protecţie a populaţiei la solicitarea jurnaliştilor, abia după ce ANRE a operat majorări serioase la gazele naturale, energie electrică şi apă caldă. Dar şi atunci dl Valeriu Lazăr s-a exprimat în termeni mult prea vagi, generali: ”În primul rând, vom încerca să reducem preţurile la alte componente ale coşului de consum, adică la produsele alimentare (preţul laptelui crescuse deja – n.n), produse de primă necesitate. Cred că aici vom ajuta populaţia noastră ca în final capacitatea lor de consum şi nivelul lor de viaţă să nu scadă”.

În afară de faptul că nu spune nimic concret, dl Lazăr nici nu-şi aşumă obligaţii. El ne face o favoare, el ”crede” că va ajuta ”populaţia noastră”. Chiar şi frazele acestea condescendente trebuia rostite mult mai înainte, atunci când s-a ştiut că Gazprom-ul va majora preţul la gaze. Moldovenii trebuia să ştie deja ce are pregătit guvernul în cazul scumpirilor. Ce trebuie să înţeleagă cetăţeanul consumator din fraza ”vom încerca să reducem preţurile”? Veţi încerca, dar dacă nu veţi reuşi, ce veţi face? Vă veţi spăla pe mâini? ”Să privim filozofic la aceste lucruri”, ne îndeamnă dl Lazăr, într-un interviu acordat Europei Libere.

Miniştrii-comentatori

Posibil, unii membri ai Guvernul Filat nu s-au obişnuit încă cu faptul că nu se mai află în opoziţie, ci la guvernare, iar alţii se comportă în continuare ca nişte experţi de ONG-uri, care sunt pregătiţi să comenteze orice. Nu de comentarii au nevoie cetăţenii, rolul de comentatori e al comuniştilor deja, rolul miniştrilor, al guvernului în general, e să prevadă mersul lucrurilor şi să acţioneze. În cazul scumpirilor, guvernul nu a acţionat, ci doar a ”reacţionat”, ceea ce e un semn de întârziere în gândire şi fapte.

PS: Nicolae Dabija reia în numărul din joia trecută a Literaturii şi Arta tema decorării unui grup mare de jurnalişti, menţionând că este vorba despre o ”exagerare frumoasă” (sigur e ”frumoasă”, numai ”exagerările” lui Voronin pot fi ”urâte”), exprimându-şi speranţa că jurnaliştii care au fost decoraţi înainte de a fi luptat împotriva comuniştilor se vor revanşa ”după ce şi-au agăţat ordinul la piept”. Însă nu asta îl deranjează cu adevărat pe dl Dabija. El îşi aminteşte cu acest prilej despre o supărare de a sa mai veche, tocmai din 2004, când Voronin i-a înmânat ”Ordinul Republicii” lui Ivan Bodiul, iar publicaţia Jurnal de Chişinău ”a declanşat o vehementă campanie lăudabilă (s.n.), propunând ca toţi cei care primiseră mai înainte, din mâna lui M. Snegur, această distincţie s-o restituie în semn de protest”.

Dl Dabija mai scrie, amestecând realitatea cu ficţiunea, că la ”insistenţa colegilor-scriitori de la Jurnal” a fost convocat Consiliul lărgit al Uniunii Scriitorilor şi că ”toţi scriitorii posesori ai celei mai înalte distincţii” au fost îndemnaţi să le întoarcă ”cu binişorul”, iar ”un lucrător” al Jurnalului ”ar fi dat de înţeles” în numele colegilor săi că dacă ar fi avut aceste ordine ”le-ar fi returnat numaidecât”.

Presat atunci de”campania vehementă lăudabilă” (amintind cu acest prilej – cum se putea? – şi de ”odiosul” Contrafort), dl Dabija s-a simţit nevoit să depună ordinul său la US, iar acum regretă acel gest şi îi cere lui Ghimpu să întoarcă distincţia… lui Grigore Vieru, care, de altfel, nici nu a fost prezent la şedinţa respectivă şi nici nu a depus ordinul său. Într-o convorbire telefonică pe care am avut-o cu dl Mihai Cimpoi, preşedintele USM, şi dl Arcadie Suceveanu, vicepreşedintele USM, ambii au confirmat acest lucru. Aşa că apelul către Ghimpu este fals. Ca să dea o aparenţă logică acestei ”devieri” de la propria persoană, Dabija inventează nişte reproşuri aduse de cineva regretatului poet, adăugând că ”şi cei mai aprigi critici ai săi… sunt de acord că marele Poet îşi meritase distincţia”. A meritat-o, fără nicio îndoială. Doar că nu despre aceasta era vorba.

Nimeni de la Jurnal de Chişinău nu a pus în discuţie meritele vreunui scriitor, şi cu atât mai mult ale lui Grigore Vieru. Probabil, referirea la Vieru îi este necesară dlui Dabija pentru a-şi afişa cât mai vizibil propriile frustrări şi resentimente. Căci, în realitate, ”campania vehementă” era îndreptată împotriva deciziei lui Voronin de a-l decora pe Bodiul, şi făcea apel la demnitatea şi onoarea scriitorilor decoraţi. Tocmai, în contextul meritelor recunoscute, posesorilor ”Ordinului Republicii” li s-a propus să le restituie, în semn de protest, pentru că au fost umiliţi prin decorarea lui Bodiul, care avea ”merite” de cu totul altă natură. Şi – o altă ”inadvertenţă”! – nu Jurnalului îi aparţine această iniţiativă şi, cu atât mai mult, nu la insistenţa ”colegilor” de la Jurnal a fost convocat Consiliul USM. Iniţiativa şi insistenţa a venit de la un alt deţinător al ”Ordinului Republicii”, regretatul Vasile Vasilache, care a fost sprijinit de Vladimir Beşleagă, Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă şi de alţi scriitori. Jurnalul, ca şi Contrafortul, a asigurat ”suport informaţional” acestei iniţiative nobile.

Dl Dabija recurge la unele ”inadvertenţe”, eufemistic vorbind, pentru a poza ca persoană nedreptăţită de Jurnal de Chişinău, pentru a se ”automartiriza” o dată în plus şi a le reproşa jurnaliştilor din cadrul redacţiei Jurnalului faptul că nu s-ar fi ţinut de ceea ce ”au dat de înţeles” în 2004. Astfel, dl Dabija înţelege să conteste (ca şi atunci, de altfel) şi să discrediteze unul dintre puţinele gesturi de demnitate, pe care le-a făcut intelectualitatea în cei opt ani de guvernare comunistă.

Suntem de acord că jurnaliştii decoraţi, nu numai cei de la Jurnal de Chişinău, trebuia să întoarcă decoraţiile lui Ghimpu, dar nu de aceea că cineva ar fi dat cândva ceva”de înţeles”. Ştiu că unii dintre ei au intenţionat să refuze să ia ordinul, dar au fost sfătuiţi să nu o facă, pentru a nu-l pune într-o situaţie incomodă pe Ghimpu. De aceea, Butnaru, Bogatu, Saharneanu şi Tănase au semnat o declaraţie că ”nu vor ezita” să critice guvernarea. Sunt sigur că şi dl Dabija ştia despre aceasta.

Din punctul nostru de vedere, în pofida conjuncturii nu tocmai potrivite, în pofida unor efecte politice nu tocmai pozitive pentru Mihai Ghimpu (pe care nu le dorim şi pe care nu le doreşte, probabil, nici Nicolae Dabija), ”tinichelele” trebuia să fie returnate şi trebuia să fie spuse nişte cuvinte neplăcute, dar necesare, pentru a încerca îndreptarea lucrurilor pe un făgaş normal.

Trebuie să plecăm odată de la practica decorării ”oamenilor noştri”. Când te grăbeşti să stimulezi scrierea unor articole cotidiene, dar îl ignori pe un Gheorghe David, plecat nu demult de printre noi, cel care a avut curajul să înfrunte KGB-ul, plătind pentru aceasta cu sănătatea sa, e ceva putred la preşedinţia interimară. O fi tremurat de frică dl Ghimpu toţi aceşti opt ani de regim neocomunist, de s-a gândit să-i decoreze pe atâţia jurnalişti pentru ”merite deosebite”? Nu avem atâtea ziare, pentru atâţia ”eroi ai muncii jurnalistice”. Dl Dabija, ironizând pe seama altora, nu s-a îndoit de necesitatea decorării sale.

Aşa cum a făcut-o şi Voronin, decorându-l pe Bodiul şi pe alţi satrapi comunişti, dl Ghimpu s-a decorat de fapt pe sine, a apreciat modul său de ”rezistenţă”. Acelaşi lucru îl fac şi ”colectivele” sau ”ministerele”, pe care le invocă preşedintele interimar pentru a se justifica în faţa istoriei. Va semna un ministru decorarea unei persoane ”incomode” pentru el? Ghimpu se grăbeşte să facă ”dreptate” cu metode comuniste, recurgând la mecanismul vechi, sovietic, de acordare a distincţiilor. Poate ar fi cazul să revizuim această practică, să adoptăm una europeană?

Despre aceasta am fi putut să discutăm, Jurnalul şi Literatura şi Arta, dacă dl Dabija ne-ar fi putut ierta pentru faptul că l-am ”presat” cândva să-şi depună tinicheaua în semn de protest şi de demnitate. Promitem să nu se mai repete. (N.N.)

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)