Nicolae Negru: Ghimpu, un „filtru” care nu poate funcţiona

Ghimpu a nimerit în cursa pe care a întins-o partenerilor săi. El şi-a adjudecat rolul de „filtru”, care nu are cum să funcţioneze. Deşi pare firească, la prima vedere, condiţia pusă de el – întâlnirea cu Veronica Bacalu, candidatul propus de PLDM şi PD, până la stabilirea datei alegerilor – este discutabilă.

Un viceguvernator necunoscut

Ce ar motiva-o pe Bacalu să vină tocmai din SUA la întâlnirea cu Ghimpu fără a avea certitudinea că va fi acceptată? Probabil, nu calităţile ei profesionale, de economist, vrea să le cunoască liderul PL. Acestea sunt confirmate de cariera sa. (Fiindcă veni vorba, dacă un politician spune că nu-l cunoaşte pe un fost viceguvernator al Băncii Naţionale e ceva în neregulă cu politicianul respectiv.) Mai curând, altceva îl interesează pe dl Ghimpu. Simpatiile politice şi geopolitice ale aspirantului la funcţia de preşedinte, poziţia în problema limbii, relaţiile cu România etc. Dar şi aceste lucruri pot fi aflate, dacă nu de la foştii ei colegi de aici, chiar de la ea însăşi, prin intermediul Internetului. 

Alegeri înainte de alegeri

Dacă ar fi numită data alegerilor, ea ar putea veni şi participe la dezbateri în calitate de candidat. În ce calitate să vină ea acum, pentru ce? Ca să satisfacă hatârul lui Ghimpu, ca acesta să poată fi îndreptăţit să spună peste câteva zile „nu”? Ar fi normal ca la această etapă să se voteze data alegerilor, pentru ca dezbaterile care vor fi organizate să aibă sens. Acum Alianţa se află în situaţia stupidă de a organiza de facto alegeri înainte de alegeri. După toate probabilităţile, Ghimpu nu este încântat de Bacalu şi condiţia pusă de el este o formă de respingere a candidaturii acesteia. El însă nu îndrăzneşte să spună un „nu” definitiv, căci nu poate motiva sau nu vrea să-şi expună motivul. În loc să recunoască sincer lucrul acesta, el inventează pretexte. E totuşi o distanţă de parcurs pentru Bacalu. O discuţie prin Skype ar fi suficientă pentru a clarifica unele chestiuni importante şi a-i pune viitorului preşedinte nişte condiţii. Dacă după stabilirea datei alegerilor, Ghimpu se răzgândeşte să o voteze, el mai are la dispoziţie alegerile repetate.

Avertismentul lui Lupu

Faptul că Bacalu a acceptat, totuşi, invitaţia ne spune că i s-a garantat ceva. Probabil, avertismentul lui Lupu că va dizolva parlamentul şi-a avut efectul şi Ghimpu a promis că o va vota. Rolul său de „filtru” se va reduce la faptul că o vom vedea pe Bacalu la Chişinău cu câteva zile mai devreme.

O greşeală strategică

Astfel liderul PL plăteşte pentru neinspirata idee de a renunţa să propună candidaţi pentru funcţia de preşedinte. În felul acesta, el a dezertat pur şi simplu, şi acum se află în situaţia de a alege dintre nişte candidaţi care nu se vor ridica la nivelul aşteptărilor sale. Nu au cum să se ridice. În loc să-i pună pe Filat, Lupu şi Dodon în situaţia de a examina candidaţi unionişti, el este nevoit să aleagă între candidaţi care corespund criteriilor stabilite de ei.

Dacă Ghimpu ar fi fost atât de aprig luptător pentru românism, după cum se declară, el nu ceda avantajul primei mutări. Că a făcut-o inconştient sau e vorba despre o înţelegere cu cineva, nu mai contează. Dar prezentarea lui în calitate de Don Quijote luptător cu influenţa Rusiei nu are sens în acest caz. Ar fi putut să fie, e o expresie mai corectă. Dacă nu avea de gând să lupte pentru un preşedinte unionist, de ce strâmbă din nas la propunerile celorlalţi? Ce a crezut el că i se va prezenta?

În detrimentul PL

În mod normal, dacă Ghimpu nu o doreşte pe Bacalu, el trebuia să o spună deschis şi să ceară să i se prezinte alte candidaturi. Dacă nu are nimic serios împotriva ei, atunci trebuia să voteze data alegerilor, ca să poată începe dezbaterile cu Bacalu şi, posibil, alţi doritori de a candida.

Comportamentul de acum, calificat drept „ţâfnos”, „mofturos”, nu este în folosul său şi cu atât mai mult al PL, chiar dacă unii îl laudă pe Ghimpu. Astfel el îşi consolidează imaginea negativă în legătură cu rolul deloc realist pe care l-a jucat până acum în procesul de alegere a preşedintelui. Faptul că PLDM şi PD s-au înţeles relativ uşor scoate în evidenţă zădărnicia eforturilor de până acum. De ce a trebuit să se insiste asupra candidaturii lui Lupu, să se piardă atâta timp şi atâta energie, să fie terfelite atâtea „valori şi principii”, să se pună în pericol stabilitatea şi viitorul Alianţei, dacă exista varianta unui candidat neafiliat cu mult mai mari şanse de succes? Da, Moscova nu doreşte alegerea lui Ghimpu în postul de spicher, dar nu Moscova a repartizat voturile în parlament. Pe cât de corectă din punct de vedere strategic a fost înverşunarea şi încrâncenarea cu care s-a mers pe o cale care nu ducea nicăieri? Nu este instabilitatea din RM în interesul sforarilor de la Moscova?

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)