Nicolae Negru: Filat-Başi

În 2004, preşedintele Turkmenistanului, Saparmurat Niazov, cunoscut de toată lumea ca Turkmenbaşi – tatăl turkmenilor – anunţa un concurs jurnalistic „Cine îl laudă mai puţin pe Turkmenbaşi”.  El îi „ruga” pe lucrătorii de creaţie să nu-l mai laude, căci nu mai putea suporta, îi era ruşine de atâtea elogii: „Odele elogioase (sic!) mă fac să mă simt penibil. Toate cântecele sunt despre mine. Nu mă pot uita în ochii oamenilor”. În 2004, Turkmenbaşi refuza categoric să accepte o nouă distincţie, a şasea la număr, de „Erou al Turkmeniei”. „Turkmenii sunt modeşti din fire, şi consider că îmi este imposibil să primesc un nou titlu de Erou”, a declarat Niazov la şedinţa parlamentului. În 2006, el se plângea din nou: „Îi rog pe lucrătorii de creaţie: nu mă lăudaţi excesiv, nu mă preamăriţi. Suport cu greu aceasta. Dacă aici ar fi o groapă, aş cădea în ea de la laudele voastre. Ajutaţi-mă să trăiesc liniştit…”.

Era singura dorinţă a lui Turkmenbaşi pe care jurnaliştii, oamenii de creaţie, parlamentarii şi funcţionarii de stat „îndrăzneau” să nu o respecte. După moartea lui Turkmenbaşi, toate calităţile acestuia în mod miraculos au trecut la succesorul său.

Cultul personalităţii pe teren local

Başismul turkmen de azi vine să dezvolte pe teren local „cultul personalităţii” din perioada sovietică. Atunci elogierea (şi decorarea) „secretarului general”, oricum s-ar fi numit el, era un ritual obligatoriu al şedinţelor publice. Luptătorii împotriva cultului personalităţii cădeau cu uşurinţă victime ai „dragostei poporului”, ajungând să creadă sincer că, spre deosebire de predecesorii lor, merită „eufuziunile” şi elogiile ce îi sunt adresate. „Dorogoi Leonid Ilici Brejnev” cu pieptul plin de medalii, de patru ori erou al Uniunii Sovietice pe timp de pace, poate fi considerat drept reprezentantul soft al başismului sovietic. Despre el se spunea că urmează să suporte o operaţie chirurgicală de lărgire a pieptului, ca să se facă spaţiu pentru noi ordine şi medalii. Hard başismul începe, fireşte, cu „tătucul popoarelor”, Stalin, care însă avea un principiu: nu se lăsa decorat. Din acest unghi de vedere, „geniul Carpaţilor”, „cel mai iubit fiu al poporului român”, Nicolae Ceauşescu, s-a aflat undeva pe la mijloc.

Într-o formă sau alta, başismul se manifestă în mai toate fostele republici sovietice, cu excepţia Ţărilor Baltice.

În 2010, parlamentul kazah a adoptat unanim o lege prin care preşedintelui Nursultan Nazarbaev este declarat „lider al naţiunii” pe viaţă, cu atribuţii supraprezidenţiale. El şi membrii familiei sale nu mai pot fi chemaţi în judecată. Sunt prevăzute pedepse penale pentru „deformarea imaginilor, ofensele publice şi schimonosirea datelor biografice” ale preşedintelui kazah. Va fi creat un muzeu şi un bust al preşedintelui. Nazarbaev nu a promulgat, dar nici nu a întors în parlament legea respectivă, şi aceasta a intrat în vigoare.

Lider al naţiunii era numit şi preşedintele rus Vladimir Putin de către cei care îl îndemnau să nu respecte constituţia şi să candideze pentru un al treilea mandat la preşedinţia Rusiei. Başismul rus, comparativ cu cel turkmen sau kazah, diferă ca formă, dar nu în esenţă.

Moldovanbaşi

În RM, înclinaţiile başiste ale lui Snegur şi Lucinschi nu se puteau manifesta din plin din cauza fragmentării societăţii şi forţelor politice, a orientării geopolitice contrarii. Ceea ce e o confirmare în plus a faptului că nu e rău fără bine. Doar Voronin s-a putut bucura mai în voie de reflexele sovietice ale moldovenilor, de nevoia noastră de un tătuc, deoarece dispunea de majoritate în parlament. Titlul de Moldovanbaşi, tatăl moldovenilor, a fost cucerit, după „merit”, de Vladimir Voronin. Dacă vă amintiţi, în decembrie 2004, el ceruse să nu mai fie arătat atât de des la Moldova 1, însă a păţit-o ca Turmenbaşi: jurnaliştii de acolo au refuzat să se supună, pretinzând că sunt independenţi.

Monitorizările efectuate de Centrul de Jurnalism arătau că Voronin era mediatizat uneori de zece ori într-un singur buletin de ştiri. În toate cazurile – laudativ, fără măcar o singură notă critică. Încet, dar sigur, liderului PCRM i se crea imaginea unui al doilea Ştefan cel Mare. Voronin a călătorit pe urmele lui Ştefan cel Mare la Muntele Athos şi la Putna, pe teritoriul „imperialistei” Românii, pentru a apărea într-un film care încerca să împletească destinul liderului comunist cu al domnitorului român.

Din păcate, nici lui Vlad Filat, politician de nouă generaţie, nu-i este străin başismul. Zilele trecute, el a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a Servicului Vamal „Crucea pentru merit de gradul I”. În afară de aceasta, i s-a mai înmânat şi medalia aniversară „20 de ani ai Serviciului Vamal”.

Un pas în direcţia başismului

Desigur, Filat mai are până la Voronin, acest eveniment sigur nu trage încă la titlul de Moldovanbaşi, dar este un pas în direcţia respectivă, care, cu siguranţă, nu ar fi fost făcut dacă dl Tudor Baliţchi, şeful Serviciului Vamal, nu ar fi ştiut că lui Filat o să-i placă decoraţia. Ceva mai înainte, başcanul Mihail Formuzal se minuna, în prezenţa premierului, cât de muncitor şi răbdător este acesta şi îl „ruga” să candideze la postul de preşedinte al RM.

Cu siguranţă, Formuzal ştia că gestul său nu îl va supăra pe Filat, care îşi declarase la Moldova 1 frustrarea pentru faptul că nu aude cuvinte de apreciere de la partenerii de alianţă, Lupu şi Ghimpu.

Scriem aceasta nu pentru că lucrurile au ajuns prea departe, ci pentru că aceste gesturi minore în aparenţe conţin germenii unor înclinaţii care compromit imaginea unui politician ce se vrea european. Unii vor spune că facem din ţânţar armăsar. Totuşi, chiar cu riscul de a exagera unele lucruri, dorim să atragem atenţia premierului că face mişcări greşite. Nevoia sa de „apreciere” ar putea să-i joace festa, aceasta nu trebuie încredinţată subalternilor şi funcţionarilor care pot abuza de situaţia lor.

Am fost personal martor, în anul trecut, cum poliţia rutieră a oprit maşina scriitorului Andrei Strâmbeanu lângă Casa Presei şi i-a cerut să plătească amendă pentru că nu s-ar fi ferit suficient de repede din calea maşinii premierului care venea din urmă pe str. Puşkin. Fiindcă nu încălcase regulile de circulaţie, Strâmbeanu a cerut explicaţii şi i s-a spus că pedepsirea sa a fost cerută de şeful pazei premierului prin raţie, din mers. De când un şef de pază se situează deasupra  regulilor de circulaţie şi dictează poliţiei rutiere cum să-şi exercite funcţiile? Putem aduce şi alte exemple de comportament „başist” al suitei lui Filat.

În mod ironic, chiar şi informaţia care, în esenţă, îl compromite pe premier, despre decorarea sa de către Serviciul Vamal, a fost difuzată de serviciul de presă al Guvernului. Să fie asta o sugestie pentru alte departamente, să ne aşteptăm acum la un val de decoraţii pentru Vlad Filat de la celelalte ministere şi departamente?

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)