Nicolae Negru: Extremismul politic şi jurnalistic moldovenesc

Aflat la distanţă, sociologul Lilian Negură vine cu o analiză calmă, echilibrată, competentă a situaţiei din RM, în intenţia de a ne aminti care este de fapt scopul adevărat al unei guvernări şi ce a realizat AIE până acum. În timp ce majoritatea analiştilor se fixează pe conflictele din cadrul alianţei, dl Negură vede o „evoluţie impresionantă” pe plan economic, în domeniul democraţiei şi al libertăţii mass-media. Că „viața politică în RM este dominată de conflicte interminabile și incertitudini” nu ar trebui să ne deranjeze, consideră el, fiindcă, „în cazul în care liderii politici ajung să le rezolve prin găsirea unor soluții de compromis”, acestea „nu constituie altceva decât niște semne de democratizare care în general aduc roade, inclusiv pe dimensiunea economică și socială”. Ideea pe care o desprindem din articolul în cauză e că nu liderii alianţei, ci societatea, modul ei de a percepe realităţile democraţiei sunt inadecvate, anacronice, din punctul de vedere al eficienţei actului de guvernare.

Nu putem nega, este o mare doză de adevăr în cele spuse mai sus. Oamenii noştri, abia ieşiţi din „stabilitatea” comunistă, taxează drept scandal orice început de discuţie, orice sămânţă de polemică sau dispută. E suficient ca un politician din cadrul Alianţei să nu fie de acord cu altul sau să exprime un alt punct de vedere într-o chestiune minoră, ca aceasta să le dea fiori unor simpatizanţi ai AIE, să le provoace crize de isterie. Probabil, tânjim inconştient după certitudinea vremurilor „unităţii de granit”, ale vocilor la unison, ale scandărilor într-un glas.

Pe de altă parte, contează nu numai rezultatele, dar şi percepţia acestor rezultate, impactul guvernării. Faptul că PIB-ul creşte în RM mai repede decât prin alte părţi e bine, dar dacă creşterea respectivă nu e resimţită de populaţie, în condiţiile creşterii galopante a preţurilor, înseamnă că e ceva în neregulă şi guvernarea AIE are o problemă. În loc să le explice oamenilor ceea ce reuşesc să facă şi ceea ce vor reuşi în viitor, liderii AIE aflaţi în certuri permanente le vorbesc despre blocaje, mafiotizare, pericol totalitarist etc. În timp ce Filat declară că PD şi PL sunt pepiniere de mafioţi, lui i se răspunde că PLDM este fieful contrabandiştilor. Nu problemele de interes general, strategice, ci detaliile, chestiunile secundare, lipsite de semnificaţie constructivă, legate de natura relaţiilor dintre liderii AIE domină agenda mass-media.

În vacarmul ce domneşte în societatea noastră nu reuşim să ne auzim unii pe alţii. Şi acesta este poate reproşul cel mai grav pe care ar trebui să li-l adresăm actualilor guvernanţi.

Când să ne mai concentrăm asupra unor lucruri importante, fundamentale, dacă atenţia tuturor este captată de permanentele scandaluri care zguduie Alianţa? Când să-şi ia omul politic un respiro, să se gândească la promisiunile sale, dacă este angajat în lupta corp la corp cu partenerii, cu aliaţii de pe aceeaşi parte a baricadei?

Din nefericire, lipsa de cultură politică, nesimţirea politicienilor este amplificată, nu atenuată de mass-media, care, trebuie să o spunem, nu e la înălţimea cuvenită. Politicienilor iresponsabili, superficiali, uşuratici, li se alătură nişte oameni de presă pe potrivă. Mass-media „vuieşte” de declaraţii şi replici încrucişate, de scenarii bizare, monstruoase, de comentarii şi previziuni catastrofiste, prăpăstioase. Dacă liderii AIE par săriţi de pe fix, la fel arată şi jurnaliştii, comentatorii şi bloggerii care scriu despre ei. Puţini mai cântăresc cuvintele sau verifică veridicitatea afirmaţiilor, se loveşte fără menajamente, orice zvon deocheat, orice supoziţie năstruşnică, orice scenariu lugubru, orice monstruozitate este tirajată imediat fără nicio cât de mică îndoială în numele libertăţii de exprimare înţeleasă superficial. Zilele trecute, un tânăr cu evidente probleme psihice a pus pe jar aproape toată suflarea jurnalistică „liberă şi independentă” relatând cum Filat, Urechean şi Chirtoacă i-au oferit droguri şi alcool, lui şi încă altor 1499 de tineri naivi, în vederea pregătirii către protestele din 7 aprilie 2009. Puţine publicaţii nu au muşcat nada şi nu i-au acordat spaţiu nenorocitului „terorist”.

Ca nişte sado-masochişti cu stagiu, moldovenii gustă plăcerea ştirilor şi scenariilor care le produc durere şi spaimă, îi paralizează. Se practică un fel de extremism jurnalistic, facil şi zgomotos, fiindcă acesta se vinde cel mai bine. Şi acesta e abia începutul, căci, ne preîntâmpină unii jurnalişti şi bloggeri, îi împiedica până acum anticomunismul să lovească (în liderii AIE) mai tare, cu toată forţa „beletristică” şi a cunoştinţelor lor sumare. Trişează, evident. Toate minciunile, toate „zoile”, au fost turnate, toate urgiile au fost prezise deja. Şi politicienii au spus tot ce au avut de spus unii despre alţii (căci nu mai există monopolul mediatic de cândva). Asistăm la noi variaţiuni, la noi interpretări ale aceloraşi scandaluri. E ca într-o mlaştină fără margini, în care nu ştii încotro să o apuci.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)