Nicolae Negru: Eu pentru cine votez? AIE şi mafia (2)

Când vorbim despre Alianţa pentru Integrare Europeană, înclinaţia firească e să punem accent pe ceea ce considerăm mai important, ne priveşte personal. Hiperbolizăm în mod instinctiv unele neîmpliniri şi dezamăgiri personale şi trecem mecanic peste unele realizări pe care, altădată, cu un an în urmă, le consideram importante, fundamentale.

Astăzi, nu mai contează atât de mult democratizarea, demonopolizarea şi separarea puterilor, libertatea de exprimare, transparenţa, stoparea declinului economic, îmbunătăţirea relaţiilor cu România, sprijinul fără precedent pe care ni-l acordă Occidentul şi şansele mai mari de a călători fără vize în UE, ci ne frământă în primul rând „bubele” care nu au fost tratate de noua putere.

Cerem de la AIE să răspundă pentru patru ani de guvernare, când acesta s-a aflat la putere un singur an şi acela plin de „peripeţii” constituţionale, marcat de incertitudini şi divergenţe.

Cauze obiective

Am criticat mereu lipsa de coeziune şi certurile din AIE, dar trebuie să recunoaştem că la originea acestora au stat nu numai motive subiective, ci şi obiective, chiar dacă nu întotdeauna evidente. Se face abstracţie de faptul că AIE a fost constituit de patru partide cu interese diferite, atât din punct de vedere doctrinar, cât şi geopolitic. (E vorba în special de relaţiile unor partide AIE cu Rusia şi trecutul sovietic. Orice s-ar spune, interpretarea de pe poziţiile Moscovei a trecutului nostru produce unele efecte de natură să încetinească viteza noastră spre UE, oricât de sinceră ar fi dorinţa de integrare europeană a liderilor AIE.) Lipsa unei experienţe în funcţionarea unui guvern de alianţă de asemenea şi-a spus cuvântul, dar nu există altă cale spre democraţie decât prin însuşirea de partide a practicilor de convieţuire şi conlucrare în condiţii de divergenţe doctrinare, cum se întâmplă pretutindeni în Europa. Un exemplu recent este cel din Marea Britanie unde conservatorii s-au văzut nevoiţi să formeze un guvern cu liberal-democraţii. Trebuie să încurajăm acest proces şi să descurajăm partidele cu înclinaţii totalitariste.

Politica de cadre

Cu siguranţă, cele mai multe reproşuri care i se aduc AIE este cea legată de politica de cadre. Neputinţa de a opera schimbări radicale în acest sens au recunoscut-o, nu o singură dată, şi liderii AIE. Premierul Filat a ajuns chiar să declare în cadrul unei emisiuni televizate că guvernul s-a simţit sabotat în acţiunile sale de funcţionarii publici instalaţi de regimul comunist. Şi sentimentul acesta este pe deplin justificat. Doar că schimbările în domeniul politicii de cadre sunt condiţionate de legislaţia în vigoare şi nu ţine doar de voinţa politică a AIE. În multe cazuri, unii funcţionari din raioane au trecut repede în altă barcă politică şi au continuat să lucreze sub alt steag electoral, suscitând indignarea şi frustrarea celora care, timp de opt ani, s-au aflat în opoziţie. Problema e că, din păcate, domeniul administraţiei publice a devenit arenă de luptă electorală, dar nu ar trebui să fie decât în cazul funcţiilor eligibile. Depolitizarea ministerelor, departamentelor, administraţiilor publice locale ar fi o soluţie de însănătoşire a climatului social.

Mafia şi PCRM

Cel mai controversat subiect în raport cu AIE este cel al mafiei. Indirect, iar uneori chiar direct, AIE este făcută responsabilă pentru opt ani de guvernare comunistă de tip mafiot.

În mod cu totul paradoxal, din discursul antimafie lipseşte Voronin şi rolul PCRM, chiar dacă omul de afaceri Plahotniuc care personifică mafia în această campanie s-a îmbogăţit până la venirea AIE. Nici intenţiile sale de a intra în politică nu sunt noi. După ce Voronin i-a dat un şut lui Tarlev, presa a scris despre aspiraţiile la funcţia de prim-ministru ale omului de afaceri Vlad Plahotniuc care făcea parte din cercul oamenilor de afaceri „de la curte” (vorba lui Marian Lupu) favorizaţi de Voronin personal.

Ni se spune că, după venirea AIE, mafia a devenit mai puternică deoarece, pe timpul comuniştilor, mafia era controlată de Voronin – E de laudă? –, iar astăzi mafia controlează AIE. Pe cât de corectă este o asemenea afirmaţie? Nu cumva e menită să favorizeze comuniştii în alegeri?

Nimic nu se întâmpla în RM fără ştirea lui Voronin, şi este evident că, fără permisiunea acestuia, Plahotniuc nu putea să pună mâna pe Victoriabank, Hotelul „Codru”, postul TV „Prime”, frecvenţele TVR 1, „Franzeluţa” etc. Dacă e să credem unor declaraţii ale persoanelor care şi-au pierdut proprietăţile în folosul lui Plahotniuc şi nu numai, Procuratura, Centrul Anticorupţie au fost implicate în aceste preluări de partea „riderilor”. Cum se întâmplă că, deşi era controlată de Voronin, Procuratura Generală nu lua apărarea oamenilor de afaceri nedreptăţiţi de Plahotniuc? De ce Voronin era atât de permisibil faţă de Plahotniuc? Pentru că îl controla sau poate pentru că era controlat?

De altfel, tot pe vremea comuniştilor, şi-a cumpărat Plahotniuc avion, pe care îl punea la dispoziţia lui Voronin.

Deducţiile nu sunt dovezi

Nu există nicio dovadă că Plahotniuc ar controla, prin intermediul PD, guvernarea actuală, după cum declară mişcarea „Antimafie”. Acuzaţiile se bazează pe deducţii logice: Lupu s-a declarat prieten cu Plahotniuc, prin urmare Lupu este omul lui Plahotniuc. Totuşi deducţiile nu sunt fapte şi dovezi în justiţie. Ele pot avea consecinţe electorale, alegătorii l-ar putea pedepsi pe liderul PD pentru acest tip de „prietenie”, dar consecinţele juridice vor fi nule atâta timp cât vor lipsi dovezile clare ale dependenţei lui Lupu de Plahotniuc. PD s-a opus examinării în Parlament a raportului Curţii de Conturi în chestiunea privatizării Hotelului „Codru”, prin urmare, Lupu este „omul lui Plahotniuc”. Dar pot exista şi alte cauze pentru care fracţiunea PD să ceară amânarea examinării acestei chestiuni.

De asemenea, nu există nicio dovadă că procurorul general ar fi „omul lui Plahotniuc”, lucrul acesta fiind dedus din nou în baza faptului că lui Plahotniuc nu i s-a intentat niciun dosar penal. Dar poate că Plahotniuc este atât de abil, a imitat atât de bine respectarea legii, încât nu poate fi tras la răspundere? De ce niciunul dintre cei care se declară deposedaţi de Plahotniuc nu îl dau în judecată, nu merg la CEDO? Poate pentru că nu au dovezi nici ei?

E mai bine ca Plahotniuc să controleze Procuratura Generală prin Voronin şi nu în mod direct? Formaţiunea antimafie optează pentru prima variantă, dar de ce? Ca să aibă Voronin satisfacţia guvernării autoritare?

Deşi, cu o excepţie care confirmă regula, Plahotniuc nu a mai reuşit preluări atât de spectaculoase ca pe timpul comuniştilor, AIE este cea blamată şi nu PCRM. Cu AIE, şi nu cu PCRM luptă antimafioţii de azi.

Ce se vrea de la AIE?

Unii se supără când Ghimpu sau Filat consideră actuala campanie antimafie drept „reglări de conturi” între nişte oameni de afaceri. Sigur că nu este o expresie fericită. Autorităţile trebuie să lupte cu mafia, inclusiv cu „reglările de conturi”, dar nu în afara cadrului legal. Din acest punct de vedere, nici preşedintele interimar, nici primul ministru nu pot face mai mult decât au făcut: să ceară instituţiilor statului să acţioneze conform legii.

Să presupunem totuşi că Lupu este omul lui Plahotniuc, deşi, repetăm, nu există dovezi în acest sens. Cum trebuiau să procedeze ceilalţi lideri ai AIE? Să nu se mai alieze cu PD? Dar cu cine să se alieze, dacă nu le ajungeau 13 voturi ca să formeze o majoritate parlamentară? Cu PCRM? Cu Voronin care l-a „zămislit” pe Plahotniuc? Sau să nu formeze nicio alianţă şi să provoace alegeri anticipate ca să ajungă din nou în acelaşi punct? S-ar putea ca unii luptători antimafie să se mulţumească doar cu nişte mandate parlamentare pentru a considera încheiată această luptă.

Promisiune electorală

Însă distrugerea mafiei nu e o chestie de cinci minute, cum reiese din declaraţiile lor. Nu e suficient să strigi „Jos mafia!” ca ea să dispară. Ca să o învingem, trebuie să ne mişcăm pe drumul transparenţei, al reformelor, al statului de drept, ceea ce presupune, implicit, respectarea prezumţiei nevinovăţiei. Vor luptătorii antimafie ca AIE să pună problemele lor concrete legate de Plahotniuc mai presus de prezumţia nevinovăţiei?

Regretăm faptul că unii dintre aceştia au avut de suferit personal din cauza lui Plahotniiuc, dar distrugerea AIE şi revenirea comuniştilor la putere nu este soluţia. Căci atunci nici măcar nu vor putea discuta despre mafie, cum nu au putut să o facă nici până la venirea AIE. Sau nu au dorit?

Unii lideri ai formaţiunii antimafie le reproşează jurnaliştilor că „s-au refugiat în lupta cu comuniştii” şi ignoră lupta antimafie. A lupta împotriva comuniştilor înseamnă a lupta şi împotriva mafiei, a lupta împotriva AIE înseamnă a contribui la întărirea mafiei. Restul e promisiune electorală.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)