Nicolae Negru: Eliberarea din eliberare

Dependenţa de factorul rusesc i-a pus pe liderii Alianţei într-o situaţie jenantă, ridicolă: să atace, sub diverse forme, un decret prezidenţial care declară ziua de 28 iunie 1940 drept zi a ocupaţiei sovietice şi stabileşte acţiuni de comemorare a victimelor ocupaţiei. Dorinţa de a plăcea cu orice preţ Moscovei şi electoratului prorusesc îi determină pe Lupu, Urechean şi, într-o măsură mai mică, pe Filat să facă nişte grimase şi gesturi speriate, penibile, să descrie piruete riscante, să se distanţeze cât mai departe de preşedintele interimar Mihai Ghimpu.

Ca şi comuniştii, care lansează, ca de obicei, injuriii şi prezic apocalipsa, unii lideri ai Alianţei par oripilaţi de însuşi faptul asocierii cuvântului „ocupaţie” de cuvântul „URSS”, de parcă ar fi vorba despre un înger, un „hulubaş” al politicii mondiale. Nici vorbă să ia cineva apărarea preşedintelui RM, pentru a tempera reacţia Rusiei, de unde se aud înjurături şi ameninţări, „fascist” şi „nazist” fiind cele mai civilizate comparaţii pe care le folosesc politicienii de acolo la adresa lui Ghimpu.

Asistăm la un grandios spectacol al făţărniciei şi al slugărniciei, al politicianismului. Politicienii AIE, că să nu mai vorbim despre ceilalţi, s-au comportat de parcă e pentru prima dată când, într-un document oficial se spune că Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, în 1940, ca urmare a înţelegerii secrete dintre Stalin şi Hitler. Faptul că guvernarea comunistă din ultimii opt ani a făcut jocul Moscovei, încercând să rescrie istoria după calapodul sovietic, nu anulează documentele constitutive ale RM, chiar dacă unora li s-a putut crea această impresie. Documentele pot să ardă, însă textele rămân. În ultimii ani, Putin încearcă să justifice pactul sovieto-nazist de împărţire a Europei, dar ce avem noi cu încercările de rescriere a istoriei la Kremlin?

„Parlamentul Republicii Moldova cere Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”. Asta se spune în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991. Voronin a ignorat această declaraţie, rebotezând Ziua Independenţei în Ziua Republicii. Originalul declaraţiei de independenţă a ars în timpul evenimentelor din 7 aprilei 2009, dar textul s-a păstrat şi documentul a fost restabilit.

Starea ilegală de ocupaţie a început la 28 iunie 1940. Asta precizează decretul lui Ghimpu, amintind Rusiei că, în calitate de succesor de drept al URSS, trebuie să-şi retragă trupele de pe teritoriul RM. (După ce retragerea trupelor ruse a cerut-o Angela Merkel, gestul lui Ghimpu era pur şi simplu obligatoriu.)

Dacă politicienii moldoveni se dezic de Declaraţia de independenţă, dacă URSS nu a ocupat Basarabia, atunci în baza cărui argument şi-a proclamat independenţa RM? Ne-am eliberat din eliberare? Dacă Basarabia a aparţinut de drept URSS, ea aparţine şi succesorului de drept a acesteia, şi eforturile Rusiei de a ne readuce în sfera ei de influenţă sunt legitime. Dacă ne dezicem de declaraţia de independenţă, ne dezicem de independenţă. Nu Ghimpu subminează „statalitatea” RM, ci comuniştii care nu recunosc Declaraţia de independenţă a RM.

Sigur, există o parte a populaţiei RM care nu se simte confortabil în postura de reprezentanţi ai unui stat ocupant. Îi înţelegem şi ne pare rău că s-au pomenit în această situaţie. Dar asta nu e un motiv ca să nu spunem adevărul, să ne jucăm de-a „eliberarea” şi să nu comemorăm victimele ocupaţiei. Să refuzi să comemorezi victimele ocupaţiei, cum a făcut-o PD şi AMN e culmea politicianismului şi a nesimţirii.

Împăcarea cu istoria nu este o chestiune simplă, dar e necesară, e sănătoasă. Toate societăţile democratice trec prin acest proces. Ruşii din RM nu au de ce să se simtă vinovaţi pentru fărădelegile regimului comunist în RM, numai dacă nu le consideră justificate, nu le susţin. După război, Germania si-a cerut iertare în faţa evreilor, polonezilor şi ţiganilor. În 1995, prim-ministrul japonez a cerut scuze tuturor celor ce suferiseră ca urmare a invaziilor nipone. În 2008, Camera Reprezentanţilor a adoptat o rezoluţie istorică prin care Statele Unite îşi cer iertare de la americanii de origine africană pentru sclavie şi segregare. La 13 ianuarie 2010, Barack Obama a semnat un document prin care „în numele poporului Statelor Unite” îşi cere iertare de la „nativii” americani pentru multele cazuri de violenţă, maltratări şi neglijenţă” suferită de ei din partea cetăţenilor Statelor Unite. Şi Rusia a făcut un pas spre împăcarea cu polonezii, recunoscând masacrul de la Katyn. Nu e nimic ruşinos în faptul dacă Moscova va recunoaşte ocuparea Basarabiei şi îşi va cere iertare de la victimele regimului stalinist.

28 iunie este ziua ocupaţiei şi această decizie nu mai poate fi amânată sau ignorată. Chiar dacă Ghimpu a semnat decretul gândindu-se la alegeri, documentul oricum capătă o rezonanţă istorică, şi cei care, lipsindu-le flerul sau din aceleaşi raţiuni electorale, s-au grăbit să arunce în Ghimpu cu pietre, au nimerit în istorie. Iar Istoria, se ştie, trage cu tunul în cei care trag în ea cu pistolul.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)