Nicolae Negru: Electorala sudoku

Actuala campanie electorală este ca o ciorbă fără gust, în care nu s-a pus nici sare, nici piper. Dacă la început atrăgea atenţia prin lentoarea şi zăpăceala cu care şi-au desfăşurat „trupele” electorale partidele de guvernământ, acestea intrând în alegeri ca trezite din somn, legându-şi în grabă cravatele colorate şi desfăşurându-şi în fugă steagurile, mai pierzând aproape o jumătate de lună pentru a-şi stăpâni gâfâiala, astăzi alegerile nu interesează mai pe nimeni.

Nici măcar pe concurenţi. Altfel ar fi pus mână de la mână şi comandau un sondaj de opinie, ca să afle preferinţele alegătorilor şi să încerce să le schimbe. În van s-au pregătit instituţiile de sondaje, liderii noştri politici nu ard de nerăbdare să ştie pe ce lume se află, ca să li se pară viaţa mai palpitantă, probabil. Ca să nu se streseze peste măsură, apelează din când în când la nişte „măsurători” obscuri, care le furnizează date plăcute sufletului lor.

Lipsa PCRM

La început, părea că partidelor AIE le lipseşte motivaţia, miza, de parcă aveau deja victoria în buzunar, ca la referendum. Ele se comportau de parcă PCRM era o fantomă şi nu ar exista cu adevărat. Singura preocupare era ca partenerii de alianţă să nu dea raită prin câmpul lor electoral. Deranjaţi de acest lucru, strategii AMN s-au chinuit să redacteze un decalog – zece porunci de urmat pentru liderii AIE. Ar fi de râs, dacă nu ar fi şi de plâns.
Acum lucrurile par să se schimbe un pic. Nu se ştie însă dacă liderii AIE ar fi aflat despre „existenţa” PCRM înainte ca gardienii lui Voronin să-l fi agresat pe un alegător în Ungheni sau înainte ca PCRM să fi lansat un film despre „organizarea” inundaţiilor de către guvernarea AIE, pentru a salva de inundaţie oraşul Galaţi (care, de altfel, se află în susul apei Dunării, la 25 kilometri de Prut. Cum puteau apele Prutului să curgă la deal ştiu doar comuniştii.)

Pragmatismul lozincilor

Probabil, „lipsa” comuniştilor şi-a pus amprenta şi pe mesajele electorale ale AIE. Acestea par improvizate, abstracte, insipide, cum ar fi „bunăstare, respect, progres”. Altele au tangenţe cu realitatea din întâmplare. Fiindcă nu reflectă o viziune de ansamblu asupra statului şi societăţii din RM, fiindcă nu răspund la întrebările fundamentale de ce am ajuns în starea în care am ajuns, ele nu pot inspira şi nu pot mobiliza pe nimeni.

Speră şefii de campanie să suscite entuziasmul alegătorilor cu angajamente de a învinge sărăcia, asigurându-le o pensie minimă de 1300 de lei, când mărimea minimului de existenţă în medie pentru o persoană este de 1386 de lei, conform datelor Biroului Naţional de Statistică? Vor înţelege pensionarii, salariaţii ce înseamnă schimbarea până la capăt, dacă, pe parcursul unui an, nu au simţit vreo schimbare în nivelul lor de trai, iar libertatea presei, drepturile omului, integrarea europeană nu valorează nimic pentru ei? Vor crede ei că politicienii îşi fac astfel datoria, că se dedică interesului general şi fiecărui alegător în parte?

Tătucii noştri

Alegerile demonstrează încă o dată că liderii politici se văd tătuci, salvatori ai naţiunii sau, în cel mai bun caz, „organizatori”, „tehnocraţi”. De aici înclinaţia puternică spre soluţiile pur tehnice, spre „pragmatism” şi nesocotirea, ignorarea „idealismului”. Ei nu consideră necesar să încerce să suscite elanul, să trezească entuziasmul, imaginaţia concetăţenilor săi, tratând toate problemele societăţii ca pe nişte probleme tehnice, economice, organizaţionale. Sărăcia însă ţine nu numai de culoarea guvernării. Unele cauze nu le putem înlătura decât conştientizându-le, printr-un efort comun, privind spre viitor nu spre trecut, fiecare având un segment de parcurs pe acest drum anevoios. Cetăţenii nu sunt pasagerii unui autobuz condus de politicieni; sunt şi ei şoferi, spunea recent premierul britanic David Cameron (Recomandăm politicenilor noştri să-i citească discursul rostit la conferinţa Partidului Conservator din 6 octombrie curent.)

Prezenţa este totul

Ca şi în referendum, de prezenţa la vot va depinde ponderea nucleului electoral al PCRM. Azi însă mobilizarea electoratului este mult mai importantă decât în referendum. Am putea spune că prezenţa este totul, în condiţiile în care societatea continuă să fie divizată în anticomunişti şi comunişti. Va câştiga tabăra care se va mobiliza mai bine. Din acest punct de vedere, comuniştii sunt în avantaj. Chiar dacă fără explicaţii suplimentare lozinca lor nu poate fi înţeleasă de toţi moldovenii, aceasta are calitatea de a mobiliza electoratul prorusesc, care priveşte la cel de-al Doilea Război Mondial de pe turla propagandei sovietice.

Din păcate, partidele AIE nu s-au străduit prea mult să caute cuvintele care să trezească din indiferenţă şi amorţire, să meargă la sufletul tinerilor şi al tuturor cetăţenilor RM. Lipsesc, în mod nejustificat, mesajele care i-au motivat pe tineri să se implice în alegerile din 5 aprilie şi 29 iulie 2009. E adevărat că nici atunci meritul nu a fost al partidelor, iniţiativa a venit de la tinerii înşişi, însă, cel puţin, liderii de partid au ştiut cum să li se alăture, cum să-i încurajeze. Forumurile din Internet demonstrează activismul simpatizanţilor PCRM şi pasivitatea simpatizanţilor celorlalte partide. Anul trecut situaţia era cu totul alta.

Deşi războiul politic nu s-a încheiat, ci bântuie în toată legea, PD şi-a abandonat din motive neînţelese lozinca ce îl reprezenta şi i-a asigurat un rezultat bun în alegerile precedente. Dintr-o dată, fizionomia PD şi-a pierdut expresivitatea, a devenit comună, neinteresantă.
De unde speră să ia voturi PD, dacă nu luptă cu PCRM? Mizează pe fotografia lui Lupu, pe televiziunile controversatului Plahotniuc?

Lozinci valabile

Liderii AIE se avântă într-o cursă a promisiunilor, dar nu promisiunile mobilizează, ci conştientizarea faptului că votul tău contează, că fără participarea ta lucrurile nu se vor schimba sau vor evolua într-o direcţie greşită, catastrofală. Sentimentul că guvernarea comunistă le îngrădeşte tinerilor viitorul, că duce RM în impas, i-a făcut pe tineri să iasă în stradă la 7 aprilie 2009. Atâta timp cât pericolul revenirii comuniştilor nu a dispărut, ei ameninţând cu revanşa, sunt valabile şi lozincile mai vechi.

Moldovenii trebuie convinşi că PCRM reprezintă trecutul, că, votând pentru comunişti, votează împotriva viitorului, a propriilor copii. Chiar reprezentanţii Europei le-a sugerat liderilor AIE un slogan similar: „Alege între trecut şi viitor!”. Aceasta îi priveşte atât pe tineri, cât şi pe cei în vârstă, căci plecarea continuă a tinerilor va pune statul RM în situaţia să nu le poată asigura pensionarilor nici minimul mizer de azi. O asemenea perspectivă sumbră, sinistră, e cât se poate de apropiată, dacă liderii AIE vor privi alegerile ca pe un sudoku sau o integramă.

The following two tabs change content below.