Nicolae Negru: Dilema lui Filat, ultima şansă a lui Lupu

Filat a declarat la congresul de duminică al PLDM că nu a dorit niciodată să devină persoană publică. Cu toate acestea, a devenit şi comportamentul său nu seamănă deloc cu al unui politician „de nevoie”. Agresiv, egoist, necooperant, el lasă mereu impresia că e pus să lupte pe viaţă şi pe moarte pentru „spaţiul”, destul de larg, pe care l-a marcat pe scena politică. Este un politician „prădător”, cu instinct puternic, care se agită în permanenţă, de cele mai multe ori inutil, şi care acţionează înainte de a gândi bine. Seamănă cu un luptător de categoria supergrea care face prea multe mişcări, pierde multă energie, deşi luptă cu un adversar mult mai slab din punct de vedere fizic.

Să adune, nu să dezbine

Filat şi PLDM ar câştiga dacă nu s-ar angaja în bătălii de imagine, el şi-ar putea învinge rivalii prin simpla exercitare a postului de premier în cel mai conştiincios mod, încercând să fie omul de stat care adună oamenii în jurul său, nu îi dezbină pe criterii politice. Greşeala sa e că se teme de Lupu mai tare decât ar trebui, aşa încât nu e capabil să ascundă lucrul acesta, încercând să-l marginalizeze, să schimbe regulile de joc în timpul jocului. Ceea ce produce o impresie neplăcută, defavorabilă premierului. Până şi Voronin s-a declarat dezgustat de intrigile sale.

Trebuie să constatăm, din păcate, că cea mai mare vină pentru starea actuală din AIE o poartă liderul PLDM. Reproşurile lui Ghimpu şi Lupu că premierul a ignorat Consiliul AIE sunt adevărate. Conflictele care au izbucnit pe parcurs în interiorul Alianţei poate nu ar fi avut loc dacă Filat ar fi încercat să le rezolve în cadrul Consiliului AIE, înainte de a le scoate în public. Chiar şi demisiile cerute în Parlament era logic să le ceară mai întâi în faţa colegilor de alianţă. Decizia Curţii Constituţionale în chestiunea formării prezidiului Guvernului trebuie citită ca un îndemn spre conlucrare cu partenerii de coaliţie, căci conlucrarea nu strică în niciun caz.

Comunizarea = mafiotizarea

Dar nu numai despre conlucrare e vorba. Într-un moment, s-a creat impresia că Filat este dispus să părăsească AIE pentru o alianţă neformală cu PCRM. A şi sugerat-o, indirect, când a vorbit despre posibilitatea de a conduce un guvern minoritar. Nu se ştie dacă liderul PLDM a semnat acordul AIE cu intenţia să nu-l respecte sau această idee i-a apărut pe parcurs, dar apelul său către cetăţenii RM, în care s-a plâns că se simte blocat în acţiunile sale şi în care anunţa solemn că comunizarea nu mai este marele pericol care ne ameninţă, părea să urmărească pregătirea opiniei publice pentru acest pas. De aceea, probabil, a preferat să vorbească cu Lupu şi Ghimpu prin intermediul presei în cazurile „Moldtelecom” şi „Franzeluţa”.

Se vede că Occidentul nu a fost convins de raţionalitatea pasului său, pericolul comunizării nu li s-a părut a fi mai mic decât al „mafiotizării” (e vorba de fapt de nişte sinonime; premierul nici nu a insistat în acest sens, declarând imediat că ar fi greşit să rezumăm toate problemele la Plahotniuc), iar, pe de altă parte, nici Voronin nu a acceptat rolul secundar pe care i-l pregătise Filat, deşi a profitat de orbirea premierului pentru a trage jăratic la turta PCRM. Comuniştii au participat cu plăcere la demiterea directorului SIS şi l-ar fi demis cu entuziasm şi pe Lupu, dacă liderul PLDM nu ar fi fost „adus în simţiri”.

Garanţiile PD

Acum, pentru a-l vota pe Lupu preşedinte, PLDM cere garanţii că PD nu va face alianţă cu comuniştii. E greu de spus dacă insistenţa aceasta, care pare bizară, vine din teama de răzbunare sau din dorinţa lui Filat de a se eschiva de la alegerea lui Lupu. Dacă nu e decât un pretext ignobil de boicotare a alegerilor, dilema e falsă, căci nealegerea lui Lupu nu înlătură, ba chiar măreşte probabilitatea demiterii actualului guvern. Iar nevotarea ar duce la alegeri anticipate sau la alianţa PLDM-PCRM. Dacă nu doreşte nici una, nici alta, Filat este condamnat să-l voteze pe Lupu.

Pe de altă parte însă, e falsă şi neîncrederea lui Lupu în deputaţii PLDM. Atunci când declară că cererea PLDM de a vota politica fiscal-bugetară este un şantaj, dl Lupu nu e sincer. Aprobarea acestei legi este necesară şi urgentă. În spatele solidarităţii comunisto-democrat-liberale stă interesul oligarhilor din cadrul sau din spatele partidelor respective.

Preşedinte cu orice preţ

Liderul PD se află la ultima sa şansă de a fi ales preşedinte. Un eşec pe 16 decembrie ar motiva alegerea unui candidat neafiliat. O nouă încercare a lui Lupu de a-şi înainta candidatura l-ar discredita ca pe un obsedat, care vrea să devină preşedinte cu orice preţ. Fiindcă s-a ajuns la un asemenea grad de neîncredere şi fiindcă el însuşi a venit cu ideea ca deputaţii AIE să prezinte benevol buletinele înainte de a le arunca în urna de vot, o garanţie în scris că nu are de gând să părăsească AIE nu are cum să dăuneze. Din anumite motive, legate de o posibilă participare a PCRM, lucrul acesta nu e neapărat să fie făcut în public. Însă, oricât de nejustificată sau inutilă ar fi condiţia PLDM, refuzul lui Lupu de a răspunde ar fi şi mai ciudat şi nejustificat, ar ieşi că refuză să joace după propriile reguli.

P.S.: Poate ar fi timpul ca în disputa prezidenţială să se implice cei care au determinat răsturnarea regimului comunist şi au contribuit la „înălţarea” liderilor AIE. Ne referim la tinerii care au ieşit să protesteze pe 7 aprilie 2009. În loc să discute în spaţiul virtual boicotarea eventualelor alegeri anticipate, nu ar fi mai bine dacă ar ieşi în stradă să le ceară liderilor AIE să se comporte civilizat şi să pună capăt crizei politice?

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)