Nicolae Negru: De Ghimpu, nu de Filat depinde alegerea lui Lupu

(Trei scenarii plauzibile)

La un an după ultimele alegeri parlamentare, cuvântul „alianţă” este folosit pentru a desemna aceeaşi intenţie, nu un fapt realizat. Nici măcar guvernul nu funcţionează ca o echipă, în realitate dispunem de trei guverne şi trei prim-miniştri, Filat controlând doar 7 ministere, celelalte 9 ministere revenindu-le PD (5) şi PL (4). Metafora cu racul, broasca şi o ştiucă în cazul dat e mai curând un eufemism, căci liderii „înhămaţi” nu trag carul, ci luptă unul cu altul.

Situaţia s-a schimbat

În condiţiile în care PCRM nu va dispărea subit de pe scena politică, ceea ce ar fi un miracol, existenţa AIE2 va depinde, ca şi cea a AIE1, de alegerea preşedintelui RM. Până nu demult, atenţia opiniei publice a fost concentrată doar pe Lupu şi Filat, considerându-se că de acţiunile lor depinde atingerea acestui scop. Acum, în legătură cu ieşirea grupului Dodon din PCRM, situaţia s-a schimbat. Ghimpu însuşi şi-a anunţat participarea la proces şi a spus tranşant că nu are de gând să se mulţumească cu roluri secundare. Mai mult, el l-a învinuit pe Filat că nu face tot posibilul, ba, dimpotrivă, pune beţe în roate pentru a opri accesul lui Lupu la preşedinţie. La o privire mai atentă însă, descoperim că, de fapt, de Ghimpu, nu de Filat, depinde de acum înainte soarta Alianţei. Filat trece sau pare că trece pe planul doi. De ce?

De ce se teme Filat de Voronin?

De la o vreme, Filat începe să dea semne de nelinişte. Pe el îl pune în gardă intenţia lui Lupu de a obţine nişte voturi de la deputaţii PCRM, ignorând grupul Dodon. Liderul PLDM consideră că PCRM ar putea accepta să facă un asemenea pas doar punând condiţia reconfigurării guvernării, ceea ce, din punctul său de vedere, este inacceptabil. Astă-vară, Filat se întâlnea în secret cu Voronin, considerând că pericolul comunizării a trecut, că mafiotizarea este un pericol mult mai mare pentru statul moldovenesc. Astăzi, el nu mai vrea să împartă puterea cu comuniştii nici de dragul alegerii preşedintelui.

„Domnul Voronin să-şi mai pună pofta-n cui! A avut la dispoziţie opt ani de zile şi, în loc să rezolve problemele ţării, le-a creat. Timpul lui a expirat”, – astfel a răspuns premierul la apelul comuniştilor ca AIE să plece benevol de la guvernare. Termenii şi tonalitatea nu lasă loc de interpretări: liderul PLDM a revenit pe vechile poziţii anticomuniste. El se teme de o apropiere între comunişti şi democraţi. Dar de ce nu se temea până acum? Astă-vară, el nu ezita să atace PD, riscul de a-i împinge pe democraţi în braţele comuniştilor nu-l speria. Ce s-a schimbat între timp?

Războiul cu mafia s-a încheiat?

Războiul lui Filat cu Voronin înseamnă de fapt renunţarea la lupta cu Plahotniuc. De aceea, liderul PLDM nu mai are nevoie de PCRM. S-a împăcat Filat cu mafia sau şi-a dat seama că e o luptă inutilă pe care nu o poate câştiga? Sau poate are dreptate Ghimpu spunând că lupta liderului PLDM cu mafia a fost un pretext, iar adevăratul scop era neadmiterea lui Lupu în scaunul de preşedinte? Că apelul său către cetăţenii RM şi toate acţiunile unilaterale ce au urmat, inclusiv demiterile cerute de PLDM, a fost praf în ochii moldovenilor pentru a justifica o eventuală colaborare cu comuniştii?

Dacă e aşa, ce l-a determinat pe Filat să schimbe macazul şi să-l accepte, cel puţin în declaraţii, pe Lupu? Nu cumva fiindcă grupul Dodon şi-a luat sarcina torpilării acordului AIE? Poate Dodon nu este atât de pornit împotriva lui Ghimpu pe cât este pornit Filat, care declara astă-vară, la întâlnirea cu „formatorii de opinie”, că, obţinând 9 la sută din voturi, Ghimpu nu are dreptul să pretindă postul de spicher al Parlamentului?

Creanga lui Dodon

Nu se ştie care sunt adevăratele relaţii între Filat şi Dodon. Dar trebuie să recunoaştem că grupul Dodon şi-ar tăia creanga de sub picioare, şi-ar submina proiectul prorusesc, antiromân, dacă ar contribui, direct sau indirect, la instalarea lui Ghimpu în scaunul de preşedinte al Parlamentului. Electoratul pe care mizează Partidul Socialiştilor nu ar saluta un asemenea compromis. De unde rezultă că Lupu nu poate deveni preşedinte cu ajutorul acestui grup, decât renunţând la Ghimpu. Sau, mai simplu, – dacă Ghimpu renunţă, de dragul lui Lupu (şi al Alianţei), la postul de spicher.

Alianţa PD-PCRM, imposibilă

Dacă liderul PL nu face un pas în urmă, al doilea scenariu ar fi ca la alegerile preşedintelui să participe şi o parte din deputaţii PCRM, care să voteze pentru Lupu şi, indirect, pentru Ghimpu. Lucrul acesta nu este exclus, dar e mai puţin probabil decât primul scenariu.

Ca să-l voteze pe Lupu, în toate cazurile, Filat vrea să aibă siguranţa că PD nu se va alia ulterior cu PCRM, demiţându-l din funcţia de prim-ministru. Dacă era posibilă, alianţa între Lupu şi Voronin se producea în decembrie 2010. Ar fi o sinucidere pentru Lupu, căci s-ar compromite nu numai în faţa Occidentului, dar şi în faţa unei părţi din propriii alegători.

PCRM va pune condiţia sacrificării nu numai a lui Filat, dar şi a lui Ghimpu. Nici un partid nu ar rezista unor asemenea viraje.

Un candidat neafiliat

Un al treilea scenariu e alegerea unui candidat neafiliat. Nu ar participa la votare PL, dar ar putea participa PCRM, pentru a neutraliza importanţa grupului Dodon şi pentru a submina rolul său „salvator”. Ghimpu nu ar obţine postul de spicher, dar aceasta nu ar trebui să determine ieşirea liberalilor de la guvernare.

Oricum ai da, şansele lui Lupu fără Ghimpu sunt mai mari, decât  împreună. Va ţine cont de acest fapt liderul PL?

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)