Nicolae Negru: De ce UE se implică în alegerile din RM

O veste îmbucurătoare pentru RM: UE îşi revizuieşte politica de vecinătate. În cadrul acestui proces, Polonia şi Suedia propun ca UE să ofere o perspectivă clară de aderare vecinilor săi din Est: Azerbaijan, Armenia, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina.

Într-o scrisoare comună, adresată lui Catherine Ashton, înalt reprezentant pentru politica externă şi politica de securitate, şi Stefan Fule, comisar pentru extindere şi politica de vecinătate din cadrul UE, miniştrii de externe polonez şi suedez, Radoslav Sikorski şi Carl Bild, argumentează că statele respective sunt state europene şi, prin urmare, trebuie tratate conform acordurilor UE. Chiar dacă nu consideră că în viitorii zece ani statele Parteneriatului Estic vor fi pregătite să devină membre ale UE, ideea în sine de a deschide uşa pentru ele este de o semnificaţie extraordinară. Unii s-au grăbit să titreze că în viitorii zece ani RM nu are şanse de aderare, de parcă acestea existau până acum. Accentul trebuie pus pe faptul că e pentru prima dată când se vorbeşte despre necesitatea stabilirii unor termene clare de aderare la UE cu referire la statele ex-sovietice altele decât cele baltice.

Ne amintim cu acest prilej că tot Polonia şi Suedia au fost ţările care au lansat ideea Parteneriatului Estic, care stipula o relaţie specială dintre UE şi cele şase state enumărate mai sus, fără însă a oferi o promisiune clară de aderare. Dimpotrivă, s-a spus tranşant că PE nu înseamnă că UE întredeschide uşa pentru statele respective. Acum se propune „întredeschiderea uşii”, fapt care oferă şanse pentru cei pregătiţi. Ar fi un pas enorm spre certitudine.

Cu siguranţă, noua iniţiativă a autorilor Parteneriatului Estic nu este o improvizaţie a doi miniştri de externe, ci reflectă nişte intenţii de adaptare a strategiei comunitare la noile provocări legate de schimbările politicii Kremlinului în spaţiul ex-sovietic. Era şi timpul să se reacţioneze. Căci, pentru prima dată după prăbuşirea URSS, UE este ameninţată în poziţia ei de singur pol de atracţie în estul Europei.

Rusia se machiză

Până nu de mult, încercările Rusiei de a recuceri spaţiul ex-sovietic nu prea contau pentru UE. Ca o domnişoară care îşi ştia prea bine preţul, UE privea cu o oarecare detaşare efortul Moscovei de a forţa mâna noilor state independente şi a le transforma în sateliţii ei. Situaţia însă începe să se schimbe. Fără a renunţa la bâta economică şi informaţională, Moscova îşi diversifică tactica, înăbuşindu-şi, în unele cazuri, reflexele agresive, încercând să-şi ademenească vecinii cu „bomboane”, cum ar fi preţul la gaze sau accesul nestingherit pe pieţele sale. Chiar şi atunci când aplică arma economică – un exemplu este războiul vinului declanşat împotriva guvernării AIE –, Rusia nu o mai face la fel de brutal şi deschis ca altădată.

Pentru a cuceri sufletele popoarelor care au evadat din imperiul ei, Rusia începe să imite Europa. Ca să fie mai atractivă, aceasta se machiază şi se dă cu parfumuri europene, foloseşte limbajul şi manierele europene. Rusia a înţeles că puterea brută nu o avantajează, că trebuie să aplice puterea „soft”, pretinzând să fie în primul rând utilă, nu să provoace teamă ca mai înainte. Căci dragoste cu de-a sila nu se face.

Moscova a început să finanţeze ONG-uri şi partide proruseşti, care aruncă seminţele îndoielii în posibilitatea integrării europene şi vorbesc despre avantajul reorientrăii spre Rusia din punct de vedere economic, cultural, politic etc. Spre deosebire de Europa, frumoasă, dar rece, Rusia profită de relaţiile de suflet, de nostalgiile unei părţi însemnate a populaţiei ex-sovietice, de faptul că oferă locuri de muncă pentru o mare parte din şomerii statelor CSI, folosindu-i pe aceştia ca agenţi de influenţă în relaţiile cu patriile lor. Moscova încearcă să organizeze aşa-zisele diaspore moldoveneşti în promovarea ideii de renunţare la integrarea europeană şi reintegrarea în spaţiul economic al CSI. În condiţiile în care integrarea europeană nu se vede la orizont, chemările Rusiei sună tot mai ademenitor pentru o parte a populaţiei din spaţiul CSI. (Dar nu numai. Criza economică globală a făcut ca Rusia să pară mai atractivă şi în Ţările Baltice, după cum s-a văzut şi în alegerile parlamentare din Letonia.) Handicapul democratic al Moscovei nu poate să-i sperie pe cetăţenii CSI. Să fie întâmplător faptul că sondajele recente indică o reducere a numărului de moldoveni care ar vota pentru intrarea în UE?

„Oboseala” integrării

Până acum, UE nu a luat o atitudine comună faţă de pretenţiile Rusiei de a-şi adjudeca rolul de putere regională în spaţiul ex-sovietic şi de a-şi extinde influenţa asupra statelor ex-sovietice. La summitul NATO de la Bucureşti (aprilie 2008), Germania şi Franţa s-a opus intrării Georgiei şi Ucrainei în NATO, refuzând să stabilească pentru acestea un termen de aderare tocmai pentru a nu supăra Rusia. Parteneriatul Estic trebuie de asemenea privit ca un paliativ, pentru a menaja orgoliul Rusiei, chiar dacă, formal, Moscova nu se opune intrării statelor ex-sovietice în UE. Indiferent de cauze, amânarea extinderii estice pentru un termen indefinit este un cadou făcut Rusiei, care mai speră să redevină „ceea ce a fost” şi profită de „răgazul” oferit de UE.

Statele estice sunt puse în situaţia să-şi demonstreze în permanenţă dorinţa şi pregătirea de a se integra în UE, fără ca, la rândul său, Bruxelles-ul să promită sau să se angajeze că îşi va deschide într-un viitor previzibil uşile pentru ele. Discuţiile permanente despre integrarea europeană fără perspective clare începe să provoace lehamite şi să dea apă la moara celor care propun să nu cedăm „vrabia din mână” a integrării în cadrul CSI pe „cioara de pe parul” UE, căci în viitorii 20-30 de ani nu avem şanse să devenim membri UE. Fiindcă UE nu promite nimic, ci doar formulează „sarcini şi obiective”, pe fundalul incertitudinii, a aşteptării „fără sfârşit”, intervine o oboseală a aşteptării de care iarăşi poate profita Rusia.

Mai bine mai târziu decât niciodată

Am putea spune că scrisoarea lui Bildt şi Sikorski este mult întârziată. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Se pare că recucerirea Ucrainei de către Moscova le-a dat de gândit europenilor. Lucrurile însă nu sunt hotărâte. Parisul şi Berlinul, care s-au angajat într-un joc propriu cu Rusia, ar putea respinge propunerea stabilirii unei perspective clare de extindere a UE spre est. „Euobserver” informează că Franţa se opune de facto ridicării vizelor pentru moldoveni (şi ucraineni) în dorinţa de a nu zgândări sensibilitatea Moscovei care doreşte ridicarea vizelor pentru cetăţenii ruşi.

Până va reuşi să ia o decizie pe marginea propunerilor polono-suedeze, UE se vede nevoită să se implice mai activ în lupta pentru simpatia est-europenilor. Dacă mai înainte comunica doar cu guvernele, Bruxelles-ul nu mai ezită astăzi să se adreseze direct alegătorilor din statele ex-sovietice.

În acelaşi context, al revizuirii forţate a strategiei sale, trebuie privite şi acţiunile UE în relaţiile cu Chişinăul. Bruxelles-ul se implică de facto în campania electorală din RM, chiar dacă declară că nu are preferinţe politice şi va colabora cu orice guvernare votată de cetăţenii RM. Vizita fără precedent a 24 de reprezentanţi ai statelor UE la Chişinău, rezoluţia Parlamentului European, care a calificat RM ca cel mai de succes stat în îndeplinirea condiţiilor pentru semnarea acordului de asociere cu UE, recomandarea ambasadorilor UE în privinţa ridicării cât mai rapide a regimului de vize pentru moldoveni sunt acţiuni destinate populaţiei din RM ca aceasta să ţină cont de UE atunci când va merge la secţiile de votare. Vom vedea la 28 noiembrie cum vor răspunde moldovenii la îndemnul Bruxelles-ului.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)