Nicolae Negru: De ce PCRM va participa la alegerea preşedintelui (Două opţiuni ale comuniştilor)

Toată lumea se întreabă ce vor face deputaţii comunişti în ziua de 16 decembrie. Vor participa sau nu la alegerea preşedintelui RM? Dacă liderii comunişti mai sunt capabili să judece sănătos, strategia PCRM va depinde de ceea ce cred ei despre perspectiva alegerilor anticipate: le surâde sau nu. Că de interesul naţional nu-şi mai bat ei capul, cum nu şi-l bat, din păcate, şi unele partide din AIE. (Ghiciţi care din ele?:))

Mutări spectaculoase

În urma unor mutări spectaculoase de pe tabla de şah a politicii moldoveneşti, poziţia de azi a comuniştilor nu mai e atât de clară şi avantajoasă, precum era mai înainte. În afară de faptul că, de la un timp, liderii AIE au încetat să-şi mai spele rufele în public (după ce PLDM şi-a modificat în mod radical comportamentul, suspendând lupta pe faţă cu PD, anunţând că sprijină candidatura lui Lupu), PCRM mai au încă un motiv să nu mai dorească alegeri anticipate.

„Onoarea şi conştiinţa” partidului

În aparenţă, ultimele date ale barometrului opiniei publice le sunt favorabile, indicând o creştere a preferinţelor electorale faţă de PCRM. Dar opiniile au fost colectate până la plecarea lui Dodon, Greceanîi şi Abramciuc. Lovitura pe care a suferit-o formaţiunea comunistă de data aceasta poate avea un impact mai puternic decât la plecarea lui Lupu care, oricum, părea un corp străin. Greceanîi deţinea un loc deosebit în ierarhia partidului, chiar dacă nu era membră cu acte în regulă şi nu ocupa nici un post de conducere. Nefiind „creierul”, ea putea să pretindă la statutul de „onoare şi conştiinţă” al PCRM, fiindcă se alăturase partidului în pofida faptului că fusese una dintre victimele regimului comunist. Cu reputaţie de profesionist în domeniul finanţelor, recunoscută până şi de adversarii politici, ea era o ilustraţie vie a „pragmatismului” afişat de Voronin, în detrimentul ideologiei. Contabila Greceanîi era folosită benevol pentru spălarea imaginii partidului în interiorul RM.

Succesorul neoficial

Statutul lui Dodon, în schimb, era similar cu cel al lui Lupu: de succesor neoficial al lui Voronin. El întruchipa nu numai pragmatismul, dar şi fanatismul, energia tânără, abnegaţia şi activismul debordant, de multe ori steril, stupid, dar impresionant prin amplitudinea sa. Dodon era un fel de Muşuc pe o scară mai mare. Mark Tkaciuk avea motive să ironizeze şi chiar să râdă de el în surdină, dar nu putea să-l ignore.

„Balonul Dodon”

Acum, PCRM are de ales între două opţiuni: fie să continue să lucreze pentru declanşarea unor alegeri parlamentare anticipate, pentru a prinde Partidul Socialiştilor, preluat de Dodon în etapa de organizare, fie, dimpotrivă, să contribuie la ieşirea din impasul politic, pentru a evita alegerile, în speranţa că, în trei ani, „balonul Dodon” se va dezumfla de la sine şi PCRM îşi va putea reveni, demonstrând că dezertarea celor trei a fost consecinţa unui pretext fals, precum că PCRM sabotează alegerea preşedintelui şi doreşte rău RM.

Tânga după putere

Prima variantă e mult mai riscantă, căci plecarea grupului Dodon, după un şir de evadări spectaculoase, le poate întări alegătorilor impresia că formaţiunea comuniştilor e în derivă, că vasul PCRM are spărturi serioase şi începe să ia apă. La aceasta se mai adaugă şi factorul vârstei lui Voronin, faptul că în PCRM nu mai există un lider care l-ar putea înlocui. Niciunul dintre tinerii comunişti din prima linie nu concurează cu Dodon sau cu Greceanîi. Cea de-a doua opţiune e aproape fără cusur, dacă ignorăm tânga după putere (în descreştere, de altfel).

Cu timpul, în trei ani, problema liderului s-ar putea rezolva. În trei ani, pentru comunişti, pot apărea noi şanse de acces la guvernare, căci rivalitatea dintre Filat şi Lupu va fi greu de stăpânit, Alianţa se poate dezintegra de la sine, în câteva luni, după alegerea preşedintelui.

O probă de „temperatură”

Iată de ce Voronin nu exclude participarea PCRM la alegerea preşedintelui RM.

Dacă până la ieşirea grupului Dodon comuniştii se aruncau cu ochii închişi în apa alegerilor anticipate, acum situaţia s-a schimbat. Ei au devenit mai prudenţi, şi manifestările organizate pe rând în centrele raionale seamănă mai curând a testare, a probă de „temperatură” decât a adevărată intenţie de clătinare a bărcii. Sigur, „echipa de zgomote” îşi face în continuare meseria, dar strategii PCRM nu pot să nu vadă pericolele fatale care îi aşteaptă dacă pornesc pe această cale. Nu este lipsit de importanţă şi factorul rus. Grupul Dodon se bucură de un sprijin evident din partea Moscovei. Ceea ce înseamnă că şi acolo se consideră că vremea lui Voronin a trecut.

Optimism fals

Pe de altă parte, declaraţia lui Filat pentru Europa Liberă precum că „comuniştii nu mai au cum să revină la guvernare în Republica Moldova, cel puţin (nu) de unii singuri”, este excesiv de optimistă, dacă nu speculativă, menită să justifice intriga, egoismul şi egocentrismul său, refuzul de a discuta cu partenerii de Alianţă şi de a-l vota pe Lupu. Pe ce se bazează, vorba unui vestit personaj al lui Marin Preda, siguranţa liderului PLDM că „pericolul comunizării a trecut”? Ce s-ar schimba dacă la putere ar veni, de exemplu, PCRM şi Partidul Socialiştilor?

Un segment oscilant

Alegerile recente ale primarului din Făleşti, unde pentru candidatul PCRM au votat peste două ori mai mulţi alegători decât pentru candidatul PLDM, ne cer alte concluzii. Candidatul PCRM a obţinut 68% din voturi, în timp ce în alegerile din iunie, pentru consilierii PCRM au votat sub 50 la sută. Ceea ce demonstrează că există un segment electoral oscilant, care, dezgustat de comportamentul Alianţei, poate să treacă din nou la PCRM. Sau să nu se prezinte la alegeri, ceea ce e totuna. De aceea, optimismul lui Filat este fals, făţarnic.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)