Nicolae Negru: De ce atâta ghevolt sau Suntem pregătiţi să ne numim musulmani?

Declaraţia Mitropoliei Moldovei privind recentul incident legat de instalarea unui simbol al cultului iudaic la intrarea în grădina publică din centrul Chişinăului lasă loc de interpretări contradictorii. Pe de o parte, Mitropolia Moldovei ”îşi manifestă dezacordul faţă de modalitatea de protest aleasă de creştinii adunaţi acolo”, iar pe de altă parte, ea consideră ”nebinevenită instalarea simbolului de cult evreiesc într-un spaţiu public care este strâns legat de istoria şi credinţa poporului nostru, cu atât mai mult cu cât „Hanuca” este o sărbătoare religioasă calificată de cărţile de cult iudaice drept „ritual al sfinţirii”, semnificând biruinţa poporului iudeu asupra ne-iudeilor”.
Cu alte cuvinte, Mitropolia Moldovei pune accent pe latura interconfesională a conflictului, şi nu pe cea interetnică, cum au preferat să o facă unii politicieni şi comentatori, speriind opinia publică cu referiri la pogromurile de acum un secol şi la ”proporţiile ameninţătoare” de antisemitism din societatea noastră.
Să vedem însă pe cât de justificată este o asemenea abordare.
Conflict interetnic sau interconfesional?
Să ne imaginăm că moldovenii din Israel îşi instalau de Paşti o răstignire a lui Hristos în centrul Ierusalimului, iar iudeii ortodocşi de acolo, care, dacă e să credem presei, sunt suficient de mulţi la număr, ar fi protestat şi ar fi mutat această răstignire în altă parte, ar fi fost în acest caz vorba despre antimoldovenism sau despre un conflict interetnic?
Să ne imaginăm că nu iudeii, ci musulmanii îşi instalau simbolul religios la intrarea în grădina publică din centrul Chişinăului. Ar fi reacţionat în acest caz preotul Anatol Cibric cu enoriaşii săi sau nu? Şi dacă ar fi reacţionat, ar fi fost vorba despre un conflict etnic sau totuşi religios?
Ne amintim cu acest prilej că astă-vară, în ziua de 16 august, un grup de creştini ortodocşi, conduşi de preotul Anatol Cibric, au împiedicat desfăşurarea, cu voie de la primărie, a unei acţiuni religioase ”Urmează Biblia”, organizată de Biserica Adventistă. Era vorba atunci despre antimoldovenism sau, totuşi, despre un conflict interconfesional? Cert e că analiştii noştri nu au comentat, iar autorităţile statului RM şi Ambasada SUA nu au găsit de cuviinţă să reacţioneze.
Unele dobitoace sunt mai egale decât altele

Acelaşi grup de enoriaşi a atacat mai înainte în mod violent sediul ziarului ”Timpul”, apoi şi pe homosexualii care intenţionau să organizeze, iarăşi în mod legal, un festival ”al mândriei” lor în Piaţa Marii Adunari Naţionale, şi iarăşi faptele lor nu au fost considerate ieşite din comun.
De ce dar s-a reacţionat atât de inflamat în cazul Menorei? De ce atâta ghevolt, cum se exprima o rudă de-a noastră din Căpreşti, un fost târg evreiesc. De ce alte conflicte interconfesionale, căci au mai fost, nu au provocat asemenea reacţii? De ce, de exemplu, faptul că guvernarea comunistă a lipsit anul trecut unele parohii ortodoxe de preoţi, interzicându-le acestora, de Crăciun, să intre în RM, a fost tratat cu indiferenţă în interior şi exterior? Sau, ca la Orwell, unele dobitoace sunt mai egale decât altele?
Pe o pârtie bătătorită

Se pare că, în loc să identificăm adevărata problemă, adevărata cauză a conflictului din 13 decembrie, am preferat să mergem pe o pârtie bătătorită, pe una bătătorită cel mai tare. Am zis că e vorba de antisemitism, l-am demonizat pe preotul Cibric, i-am aplicat o pedeapsă, pe care o va primi cu mândrie, ca pe o coroană de spini, şi ne-am spălat pe mâini, până la următorul incident. Ne-am numit evrei (cum a făcut colegul şi prietenul nostru Petru Bogatu), deşi ar fi trebuit să ne numim mai înainte jurnalişti, homosexuali, adventişti, baptişti, preoţi români etc. Dar mâine vor veni musulmanii, au şi venit de altfel. Suntem noi pregătiţi să ne numim musulmani? Sau vom recurge la tactica dublelor standarde, ”uitând” că şi făţărnicia e un păcat.
Dacă mâine turcii musulmani vor dori să plaseze la intrarea în grădina publică din centrul capitalei semiluna lor, va fi tânărul nostru primar la fel de ”european”? De ce dar musulmanii din RM au probleme cu înregistrarea şi cu construirea în Chişinău a unei moschei? Ce vor răspunde guvernul şi preşedintele nostru interimar când musulmanii vor veni cu solicitarea de a li se permite construirea unui minaret? Nu cumva în cazul menorei s-a dat dovadă de neglijenţă, de iresponsabilitate, tratându-se în mod superficial aspectul conflictual al solicitării depuse de comunitatea evreiască, aşa cum sugerează pe bună dreptate Mitropolia Moldovei?
Să nu ne ascundem după deget
Ideea noastră e că e nevoie de o discuţie publică pe această temă. Azi ne mai putem ascunde după deget, dar ce facem mâine?
Fireşte, dacă tindem să ne integrăm în Europa, ar fi normal să adoptăm standardele europene în privinţa relaţiilor interconfesionale. Ceea ce nu înseamnă o rezolvare automată a problemei. Nu demult, în Franţa au fost interzise eşarfele musulmane în şcoli, iar elveţienii s-au pronunţat recent împotriva construcţiei minaretelor. ?n Olanda a fost ucis un regizor pentru că ar fi lezat sentimentele religioase ale islamiştilor. Conflicte interconfesionale există şi în Europa, de alt ”nivel”, şi ar fi bine să ne pregătim şi de ele, să luăm nişte măsuri de anticipare.
Rolul Bisericii Ortodoxe
Însă, până vom discuta şi ne vom clarifica, până vom ajunge la un consens social şi politic din acest punct de vedere, ar fi bine ca toate bisericile să respecte un principiu: să nu încerce să invadeze spaţiul public, să nu practice prozelitismul, să lucreze cu propriii enoriaşi. Va trebui probabil redefinit cu mai multă claritate locul bisericii ortodoxe, atât de răsfăţată de regimul comunist (care a folosit-o, nu fără consimţământul ei, în scopuri propagandistice, electorale). Unele ţări europene ne pot servi un exemplu în acest sens. Acceptăm sau nu acceptăm rolul dominant, atribuit prin tradiţie, istoriceşte, Bisericii Ortodoxe în societatea noastră? Cei care cred că vor putea face abstracţie de preponderenţa masivă a ortodocşilor comparativ cu numărul de reprezentanţi ai altor confesiuni s-ar putea să aibă surprize. Acesta e un motiv în plus pentru reglementarea relaţiilor interconfesionale.
Beţia Naţională, secera şi ciocanul
Pe de altă parte, ar fi bine ca şi Biserica Ortodoxă, tocmai pentru că este majoritară,  să se gândească cum îşi va construi relaţiile cu lumea în schimbare. Este ea dispusă să-şi facă în continuare ”dreptate” prin intermediul lui Cibric, dând impresia că se lasă folosită în scopuri politice? Pare cel puţin straniu că dl Anatol Cibric se pronunţă împotriva unor manifestări ce au drept scop propagarea Bibliei, dar nu îl deranjează ”beţia naţională” (”Ziua Naţională a Vinului”) organizată de autorităţile comuniste în acelaşi loc. Pare ciudat că Biserica Ortodoxă reacţionează atât de zelos împotriva simbolurilor altor confesiuni, dar nu o deranjează secera şi ciocanul, care simbolizează ocupaţia, răul, batjocorirea poporului nostru, inclusiv distrugerea bisericii şi a credinţei ortodoxe. Ideea că Mitropolia Moldovei acţionează ca un braţ imperial şi comunist pentru tulburarea apelor, pentru destabilizarea situaţiei politice după înlăturarea PCRM de la putere nu pare lipsită de temei.
Nu va spori încrederea faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, din care face parte Mitropolia Moldovei, nici recenta iniţiativă a Patriarhului Kiril al Rusiei de a include fostele republici sovietice în spaţiul ”lumii ruse”. Moldovenii care merg la biserică trebuie să aibă certitudinea că acolo îl vor găsi pe un reprezentant al lui Dumnezeu, nu pe un agent al Rusiei.
The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)