Nicolae Negru: Consecinţele întâlnirii lui Filat cu Smirnov

Fiind cu ochii pe centrul scenei politice, hipnotizată de „peripeţiile” politicienilor, de manevrele partidelor în luptele preelectorlae, mass-media pare să scape din vedere ce se întâmplă pe la „margine”, în culisele puterii, pe unele direcţii mai puţin spectaculoase, care nu par să aibă impact imediat asupra viitoarelor alegeri anticipate.

Ne referim în cazul dat la ceea ce se petrece pe direcţia transnistreană, la întâlnirile de rutină, simbolice, dintre cei implicaţi în rezolvarea conflictului, la starea relaţiilor actuale dintre Chişinău şi Tiraspol, care, surprinzător, par să evolueze. Mai rămâne de văzut dacă sensul e pozitiv sau negativ, dar faptul în sine este demn de atenţie.

Noul mecanism de export

Poate fiindcă nu se aşteptau la o asemenea întorsătură tocmai în timpul acestei guvernări, jurnaliştii au tratat „din mers”, superficial, vizita premierului Filat la Tiraspol. Abia acum iese la iveală scopul acesteia. Întâlnirea sa, pe stadionul local, cu liderul separatist Smirnov a avut apoi drept consecinţă completarea unei hotărâri a Guvernului (nr. 1001 din 19 septembrie 2000) privind exportul produselor din raioanele de est ale Republicii Moldova. Acuzat de presa comunistă că face concesii în detrimentul interesului naţional, premierul Filat a răspuns că, după aceste completări, întreprinderile transnistrene vor continua să activeze în câmpul legal al RM, dar nu vor mai trebui să suporte cheltuieli suplimentare, transportând produsele exportate pe căi ocolitoare, prin punctul vamal situat la nordul RM, la frontiera moldo-ucraineană controlată de autorităţile de la Chişinău, ci vor avea posibilitatea să le exporte prin sectorul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Conform declaraţiilor vicepremierului Victor Osipov, regimul vamal introdus pentru agenţii economici din regiunea transnistreană în anul 2006, prin acordul moldo-ucrainean, rămâne în vigoare. „Noul mecanism de export al mărfurilor din regiune pe căile ferate este unul universal, care schimbă doar coridoarele de export şi introduce în schimb noi elemente de verificare a ieşirii din ţară a acestor eşaloane cu marfă, e un mecanism pentru toate întreprinderile producătoare din regiune, care păstrează toate elementele de control vamal ale Republicii Moldova asupra acestor exporturi”, a precizat Osipov. Rămâne de văzut însă dacă acest „mecanism”, elaborat, ni se spune, cu participarea experţilor europeni, va funcţiona aşa cum crede guvernul actual, dacă, având la dispoziţie alte „coridoare de export”, companiile transnistrene vor mai binevoi să ia în seamă autorităţile vamale ale RM.

Strategia proprie

În continuare, în contextul „măsurilor de consolidare a încrederii între cele două maluri ale Nistrului” se planifică reluarea în timpul cel mai apropiat a circulaţiei trenurilor Chişinău – Odesa pe segmentul transnistrean. Nici în cazul dat însă nu sunt suficient de clare consecinţele, nu se ştie dacă reluarea circulaţiei nu poate fi interpretată ca o recunoaştere de facto a aşa-zisei „căi ferate transnistrene”, şi dacă acţiunea se înscrie în cadrul constituţional al RM ca stat unitar. E nevoie de mai multă transparenţă, de mai multă informaţie ca să putem trage nişte concluzii sigure în acest sens. Ar fi păcat dacă „măsurile de consolidare a încrederii” s-ar face de dragul măsurilor în sine, cu concesii unilaterale din partea Chişinăului. RM nu îşi poate restabili integritatea teritorială fără implicarea Occidentului, dar aceasta nu înseamnă că Chişinăul nu trebuie să aibă propria strategie şi să nu urmărească dacă recomandările instituţiilor europene nu vin în contradicţie cu interesul nostru naţional.

Graba strică treaba

Departe de noi ideea că actuala guvernare ţinteşte, ca Voronin, să obţină niscaiva dividende electorale sau încearcă să îmblânzească „ursul” rusesc, supărat rău în ultima vreme, totuşi ar fi bine să nu se grăbească în chestiunea transnistreană, căci graba strică treaba. Trebuie să se pună capăt „tradiţiei” păguboase de a semna documente importante în preajma alegerilor, cum făcea liderul comunist, chiar dacă în cazul de faţă este vorba de implicarea unor instituţii europene. Experienţa ne sugerează că reprezentanţii Europei nu sunt întotdeauna jucători imparţiali. Problematica transnistreană trebuie scoasă de sub presiunea electoralului, ca asupra acordurilor respective să nu planeze nicio suspiciune că ar fi fost încheiate în deficit de timp de gândire sau din interes meschin.

Atenţie la detalii

Pe de altă parte, fiindcă atenţia pentru problema transnistreană în exterior s-a accentuat în ultima vreme, după ce cancelarul Germaniei s-a angajat public, în numele Uniunii Europene, să contribuie la aplanarea conflictului, Chişinăul nu trebuie să se „relaxeze”, ci, dimpotrivă, să monitorizeze mai strâns evoluţia negocierilor dintre UE şi Rusia. Rusia poate ajunge la o înţelegere cu UE privind federalizarea RM, dacă Chişinăul nu va fi atent la detalii. Exercitând presiuni asupra Moscovei, Occidentul devine „vulnerabil” la rândul său în faţa iniţiativelor ruse, a intenţiilor Kremlinului de a repune pe masa negocierilor planul Kozak. Întâmplător să fi declarat recent Teodor Baconschi, ministrul de Externe al României, că Bucureştiul respinge orice plan de federalizare a RM? Diplomaţia moldovenească are obiectivul să amintească în permanenţă Germaniei şi UE că federalizarea, care este pozitivă în sine, ar echivala în cazul nostru cu transnistrizarea RM, cu rămânerea ei la cheremul Rusiei.

În afară de implicarea Germaniei, există şi alte semne că RM devine un câmp de bătaie important în regrupările de forţă pe continentul european. În ciuda „restartării” relaţiilor cu Rusia, SUA şi aliaţii săi nu uită de prezenţa trupelor ruse pe teritoriul RM. Lucrurile se precipită, dacă Merkel a ajuns să-i propună lui Medvedev ridicarea vizelor pentru ruşi în schimbul retragerii trupelor ruse din RM. La recenta întâlnire a Consiliului NATO-Rusia, secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, a declarat că Georgia şi RM trebuie să aibă dreptul să decidă de sine stător dacă acceptă sau nu trupe străine pe teritoriul său. Toate acestea fac şi mai urgentă implicarea activă, bazată pe propria strategie, a diplomaţiei noastre în problematica transnistreană, dacă nu dorim să ne trezim cu soluţii surprinzătoare, neplăcute, inacceptabile pentru RM.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)