Nicolae Negru: Chirtoacă și Plahotniuc din frigider

Mă grăbesc să previn cititorii: titlul nu vrea să sugereze că Chirtoacă ar avea ceva cu mafia. Dimpotrivă, doresc să subliniez că e de-a mirării că până acum el a scăpat de acuzații.

Numele său este unul dintre puținele care nu au fost rostite alături de numele Plahotniuc, care, pe drept sau pe nedrept, este pomenit astăzi la fiecare pas. După ce părea că mai scade, „plahotniucomania” revine în forță. Orice conflict, orice gest sau acțiune neclară de pe scena politică este imediat pusă pe seama controversatului lider al PD. S-ar părea că nimic nu mișcă fără el în RM. Nici Voronin în vârful gloriei sale nu era atât de omniprezent în viața noastră politică și nu numai politică. Dacă „trendul” se mai menține, am putea să ajungem să vedem „mâna sa” și în creșterea numărului de divorțuri sau de accidente rutiere în RM. Parafrazându-l pe un coleg, te temi să deschizi frigiderul, ca nu cumva să-l găsești acolo pe Plahotniuc, ascuns după un pachet de lapte.

Dodon, cu Moscova

Astfel riscăm să banalizăm – l-am și banalizat! – un fenomen grav, cu toate consecințele posibile. Departe de noi intenția de a fi avocatul cuiva, cu atât mai puțin al dlui Plahotniuc. Dar dacă punem tot ce se întâmplă pe seama unei singure persoane, riscăm, cel puțin, să nu observăm alți „actori” importanți. De exemplu, Rusia. Nimeni nu pare preocupat de faptul că Rusia se implică activ în alegerile locale din RM, că Igor Dodon, principalul contracandidat al actualului primar, se bucură de un sprijin masiv, logistic, informațional și, posibil, financiar, din Est. Descoperirea celor doi ucraineni care lucrau în folosul candidatului PCRM, „clonând” niște ziare care îi discreditau pe concurenții lui Dodon ne spune ceva despre gradul de relație a acestuia cu „cercuri” din afara RM. Modul cum a acționat justiția noastră în acest caz e iarăși un indiciu că e ceva „necurat” la mijloc. Nu excludem că dl Dodon poate fi și „omul lui Plahotniuc”, dar nu putem să ignorăm „detaliul” că el dorește să ocupe primăria Chișinău via Moscova. Impresia e că cineva vrea să ne sustragă atenția de la acest „element” supărător, descalificant.

Pe o pistă greșită

Sergiu Mocanu îi propune lui Dorin Chirtoacă să nu le vorbească oamenilor despre gigakalorii, ci despre Vlad Plahotniuc, care este „ben Ladenul” Republicii Moldova. Din punctul de vedere al ex-consilierului lui Voronin, actualul primar este dus „pe o cale greșită”, „în hățișuri” care nu țin de această campanie electorală. El ar trebui să facă abstracție de lucrurile prozaice legate de funcționarea gospodăriei comunale și să se concentreze asupra luptei cu mafia și corupția, să devină un simbol al acestei lupte, cum, în 2007, a devenit un simbol al luptei anticomuniste.

Dorește cumva Mocanu să-i transmită lui Chirtoacă steagul luptei antimafie sau profită de ocazie pentru a-și face puțină publicitate? Oricum, e puțin probabil ca sfaturile sale să fie luate în serios, date fiind rezultatele electorale obținute de formațiunea pe care a condus-o în alegerile parlamentare din noiembrie 2010. Chirtoacă are în față o complicată luptă pentru un al doilea mandat, iar experiența lui Mocanu nu îi poate fi de folos, decât în sens negativ, ca un exemplu cum nu se poate reuși în alegeri, cum poți terfeli un steag fluturându-l pe loc. Asta nu înseamnă că lupta cu corupția nu trebuie să fie una dintre prioritățile politicienilor moldoveni, trebuie să fie neapărat, dar contează și modul în care o abordezi. „Dovezile” sunt totuși necesare atunci când aduci acuzații cuiva. Ca să fie „distrusă Cartagena”, e nevoie cel puțin de coordonatele ei geografice. Înainte de a-l omorî pe Ben Laden, americanii au trebuit să afle unde se ascunde liderul Al Qaeda. După cum s-a mai spus, cu vorbe goale riști să produci doar lehamite și să compromiți idealul pentru care lupți.

Simbolism plus pragmatism

Chirtoacă nu trebuie să se lase înșelat, el are șanse de câștig doar dacă îmbină „simbolismul” rolului său cu profesionismul și pragmatismul cel mai concret. E adevărat, în 2007 el a învins ca „simbol” al luptei anticomuniste, ca reprezentant al noii generații de politicieni, dar poate rămâne primar doar dacă demonstrează că, în afară de „brand”, a acumulat și ceva bagaj practic, că a evoluat mult în acești 4 ani, că cunoaște cel mai bine starea de lucruri din municipiu, că proiectele sale sunt cele mai necesare și realiste și că experiența îl avantajează în fața concurenților săi. Ca chișinăuenii să poată înțelege acest lucru, el trebuie să le prezinte nu numai detalii, ci, în primul rând, tabloul general, bazat pe posibilitățile financiare ale municipiului, pe resurse, să le explice de unde vor veni bani suplimentari și pentru ce are de gând să-i folosească, demolând în același timp proiectele fanteziste, „castelele de nisip” ale principalilor săi concurenți, ale lui Dodon în special. Fiindcă există o categorie de alegători cărora nu le pasă de „simboluri”, în schimb apreciază serviciile și confortul urban.

Un atu care mai urmează a fi valorificat de strategii PL ține de conduita lui Chirtoacă, de aspectul deontologic, etic, de faptul că nu i se pot incrimina abuzuri în serviciu, cheltuieli inutile, înclinații spre corupție, spre lux. Actualul primar este unul dintre puținii politicienii de pe prima linie despre care nu s-a spus că a băgat mâna în buzunarul comun, că și-ar fi făcut avere din bani publici. Ceea ce i-am putea reproșa, după patru ani, e că este mai puțin stăpânit decât era, că alege mai puțin riguros cuvintele (s-a observat într-un timp încercarea de a imita comportamentul unchiului său, și arăta urât), și că lunecă uneori într-un patetism plictisitor pentru vârsta sa. „Zburlitul”, „rebelul”, dar corectul „onegist” de altădată s-a transformat într-un tânăr, dar încercat și promițător funcționar cu părul lins. Era, într-o măsură oarecare, o transformare inevitabilă, înțelegem asta, dar totuna ne părea mai simpatic Chirtoacă cel de ieri (care în niciun caz nu și-ar fi prins panglica imperială în piept, cum a făcut-o cel de azi, pe data de 9 mai).

Prețul moralei

Dacă la noi s-ar pune ca în Occident – și de ce nu s-ar pune? – preț pe moralitate, onestitate, Chirtoacă ar câștiga net în fața contracandidatului comunist Dodon, care a fost părtaș la privatizări frauduloase (Hotelul Național, Hotelul Codru), care a băgat mâna în buzunarul statului, care ne-a mințit în timpul crizei mondiale, spunând că aceasta a ocolit RM, și care și-a început campania electorală în mod subversiv, înainte de termenul prevăzut de Codul Electoral, afișând panouri ce nu reflectau apartenența politică a acestora. Spune mult despre principiile sale și modul cum își dozează pornirile justițiare. De exemplu, el vorbește despre demolările unor clădiri de valoare istorică în Chișinău, dar nu pomenește despre demolarea Conacului Teodosiu (din 1836), situat în preajma președinției, demolat la indicația lui Voronin în noaptea de 17 august 2005.

Și capacitățile manageriale ale dlui Dodon pot fi puse la îndoială. El a fost o unealtă a lui Voronin, un executant al indicațiilor venite de la consilierii prezidenţiali și nu se ştie cum se va descurca de sine stătător. În orice caz, proiectul „Iubesc Moldova”, pe care l-a lansat zilele trecute, dincolo de faptul că este stupid, dubios ca idee, este prost realizat, mediocru, eufemistic vorbind. Iar un mediocru, cu principii morale relative, unealtă a cuiva, e ceea ce nouă ne lipseşte cel mai puțin.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)