Nicolae Negru: Când democraţia AIE seamănă cu dictatura PCRM

Deprinderea de a merge la redacţie pe jos îmi oferă ocazii de a observa lucruri care nu pot fi văzute prin geamul (fumuriu) al microbuzului sau al troleibuzului. Un asemenea exerciţiu, fiindcă veni vorba, le-ar prinde bine şi unor funcţionari de la primărie, care ar putea descoperi astfel cum arată capitala în realitate, cum îşi fac treaba unii măturători, de exemplu.

Eram aproape de circ (mergând spre centrul oraşului dinspre cartierul Râşcani, pe partea dreaptă, pe segmentul unde, cu vreo şase ani în urmă, trebuia să înceapă, cu binecuvântarea lui Voronin, construcţia unui stadion, dar nu a mai început), în întâmpinare venea o pereche de tineri, o fată şi un băiat, la vârsta studenţiei; ne despărţeau vreo 50 de metri, când, deodată, tânărul se desprinse de companioana sa, se opri pe marginea trotuarului, îşi descheie pantalonii şi începu să urineze… Putea să coboare câţiva paşi de pe terasament, în tufişuri, dar, probabil, i s-o fi părut prea mare distanţa. În plină zi de 31 decembrie, pe la ora 13…, era o situaţie jenantă, în care fata se pomeni mai expusă decât el. Derutată, nehotărâtă, se întoarse cu spatele spre el, se depărtă puţin spre cealaltă parte a trotuarului, privind în jos, aşteptându-l. I-o fi spus să-l aştepte? Cu siguranţă, spre deosebire de ea, el nu-şi făcea probleme de conduită. 

Ce legătură cu politicul ar avea acest caz „dizgraţios”, penibil? – s-ar putea întreba unii cititori. Căci despre politică se scrie de obicei în această pagină. Îngroşând puţin (dar puţin de tot) culorile, nesimţirea acelui tânăr poate fi asemănată cu nesimţirea politicienilor noştri, cărora nu pare să le pese cum arată gesturile lor, ce crede publicul despre ei, cum ne simţim sub conducerea lor improvizată, accidentală. Puţini dintre ei dau dovadă de reţinere, respectă elementarele reguli de conduită politică civilizată. Ei nu par inhibaţi de cultura relaţiilor politice.

xxxx

Sfârşitul de an părea mai promiţător decât începutul noului an. Abia s-au stins luminile Revelionului că premierul Filat a şi lansat o nouă ipoteză, şocantă, uluitoare: Marian Lupu nu a renunţat să candideze la funcţia de preşedinte, declaraţia de renunţare se referă doar la alegerile din 15 ianuarie. Filat consideră că liderul PD a pus la cale o stratagemă de anulare a încercărilor sale de până acum de a deveni preşedinte, ştiind care va fi decizia Curţii Constituţionale pe marginea interpelării, iarăşi deloc întâmplătoare, privind neconstituţionalitatea alegerilor din 16 decembrie. Ni se sugerează astfel că cineva coordonează acţiunile Curţii Constituţionale şi ale lui Mihai Godea, care acuză că în alegerile prezidenţiale de data trecută nu s-a respectat prevederea votului secret.

Spunând, mai înainte, că nu se ştie dacă Marian Lupu a renunţat definitiv să candideze sau s-a referit doar la alegerile din 15 ianuarie, Mihai Ghimpu a sugerat de fapt acelaşi lucru: că alegerile din 16 decembrie ar putea fi anulate şi că liderul PD ascunde ceva. În lumina ipotezei lui Filat, capătă sens şi insistenţa cu care Marian Lupu cerea în public desecretizarea votului.

Ceea ce nu trebuia să facă premierul e să arunce din nou cu pietre în direcţia lui Alexandru Tănase. Curtea Constituţională poate anula alegerile din 16 decembrie nu fiindcă va îndeplini comanda cuiva, ci pentru că Lupu, prin presiunile publice asupra deputaţilor, a încălcat nu numai spiritul, ci şi buchea Constituţiei. Din păcate, dl Filat s-a lăsat din nou luat de valul resentimentului, vorbind de rău, fără suficient temei, o instituţie fundamentală a democraţiei.

Dar şi mai grav va fi dacă ipoteza sa se va adeveri şi Lupu va candida din nou. Dacă va face acest lucru, liderul PD se va autocompromite pentru mulţi ani înainte. Cât de narcisist, cât de obsedat de propria persoană trebuie să fii ca să recurgi la asemenea tertipuri murdare, descalificante pentru un democrat. Din păcate, comportamentul de până acum al lui Lupu nu exclude uneltiri de acest fel. El ar putea să-i readucă pe comunişti la putere exact din acelaşi motiv care l-a îndepărtat de PCRM. Contribuţia sa la înfrângerea comuniştilor nu îi dă dreptul să profite personal. Parafrazându-l pe un scriitor francez am putea spune că salvatorii pot deveni primejdioşi, din aceleaşi cauze care îi determină să ne salveze.

xxx

Nu starea materială i-a determinat pe mulţi ruşi să iasă în stradă după alegerile parlamentare din 4 decembrie, din punct de vedere material mulţi dintre protestatari o duc destul de bine. I-a revoltat atitudinea, faptul că sunt trataţi „ca nişte animale”, astfel răspunse o cetăţeancă moscovită la întrebarea unui ziarist străin de ce a venit la protest. Nu starea materială i-a scos în stradă pe tinerii moldoveni la 7 aprilie 2009, ci faptul că Voronin ne trata ca pe nişte animale, ca pe nişte fiinţe cărora le poate spune orice minciună, cărora le poate îngrădi elementarele drepturi. El insulta inteligenţa lor, când le vorbea despre democraţie, integrare europeană, instituind cenzură la TVM, strangulând presa independentă, opoziţia, transformând românofobia în ideologie de stat.

Filat, Lupu şi Ghimpu nu par să înţeleagă nici ei că oamenii trebuie trataţi cu respect, că nu e suficient „să rezolvi probleme”, să le vorbeşti despre „integrarea europeană”, că mai trebuie să te comporţi corect, decent, căci nesimţirea „democratică” este, în esenţă, similară, cu nesimţirea autoritaristă, dictatorială a lui Voronin.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)