Nicolae Negru: Bigoții și homosexualii

Prin 1989, autorul acestor rânduri a avut ocazia să contribuie, împreună cu Vasile Nedelciuc, Andrei Vartic, Leonida Lari și criticul literar G.M., la redactarea unui document al Mișcării democratice. Ne înțelesesem, la propunerea lui G.M., să ne întâlnim în micul său apartament, pentru că era situat chiar în centrul Chișinăului, nu departe de biblioteca „B.P. Hasdeu”.

În timpul discuției noastre, în cameră intră, cu discreție, un tânăr aducând câteva pahare de ceai și niște biscuiți. După ce ne servi, dispăru la fel de discret, ca un chelner care și-a făcut cum se cuvine datoria. Același tânăr ne servea la masă iritat, nervos, izbind ușa de la bucătărie, altă dată, când am mers cu câțiva colegi, din partea revistei „Basarabia”, să-l felicităm pe G.M., ca pe un fost coleg de redacție ajuns deputat, cu ocazia zilei de naștere. Un coleg îmi lămuri că tânărul este „soția” lui G.M. și își manifesta în felul acesta gelozia.

În mediul scriitorilor și jurnaliștilor se știa că G.M. este homosexual, însă faptul era privit cu înțelegere, cu condescendență în cel mai rău caz. Până G.M. nu își dăduse pe față arama de „statalist” și nu trecuse în tabăra românofobilor, fusese admirat de multă lume pentru „nonconformism”, pentru „curajul” de a spune unele lucruri care nu plăceau autorităților sovietice. Nu era singura persoană despre care se vorbea că este de orientare sexuală „netradițională”. Se mai știa, de exemplu, că scriitoarea R. trăiește cu scriitoarea D., dar și faptul acesta nu deranja pe cineva. Niciun coleg nu cerea pedepsirea lor pentru încălcarea „codului moral al constructorului comunismului”. Cel puțin, în public nu s-a găsit nimeni să înfiereze homosexualii, ca în ziua de azi, când homosexualitatea nu mai prezintă un delict penal, ca în perioada sovietică. (Se vorbea atunci că KGB profită de articolul respectiv din codul penal pentru a-i șantaja pe cei surprinși în relații homosexuale, dar aceasta mai urmează a fi demonstrat cu documente din arhivă. Se presupune că și G.M. ar fi fost victima unui asemenea șantaj.)

Ideea la care vreau să ajung e că, în general, atitudinea moldovenilor față de homosexuali este lipsită de ura și antagonismul pe care îl propagă în ultima vreme unii „activiști” ortodocși. E o impresie desigur, însă e confirmată nu numai în mediul urban, dar și rural. Chiar dacă e considerată drept o deviere de la normal, homosexualitatea la noi e mai degrabă un prilej de ironie, de glume, decât de agresiune. În majoritatea lor, moldovenii sunt destul de toleranți și înțelegători față de cei despre care se vorbește că ar avea patima „sodomiei”. O dovadă în plus e și cazul preotului de la mănăstirea Tabăra, surprins de Jurnal TV. După cum a stabilit reporterul „Adevărului”, satul știa despre „păcatul” preotului, despre relația lui permanentă cu un alt bărbat numit „Irina Loghin”, dar nimeni nu a găsit de cuviință să procedeze conform canoanelor ortodoxe. E cu neputință ca zvonurile despre „activitatea” sexuală a preotului din Tabăra să nu fi ajuns și la urechile superiorilor săi. Dar și ei au reacționat numai atunci când nu se mai puteau eschiva, după ce Jurnal TV a prezentat imagini video cu preotul în călduri, imagini preluate și de alte televiziuni.

Caterisindu-l pe preotul de la mănăstirea Tabăra, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova a decis în același timp să le ceară deputaților să respingă în întregime proiectul de lege privind prevenirea și combaterea discriminării, pentru simplul fapt că printre categoriile de minorități care trebuie protejate figurează și cele de altă „orientare sexuală”. Din punctul nostru de vedere, biserica exagerează, aruncă astfel praf în ochii credincioșilor și îi împinge într-o direcție greșită, spre intoleranță, când ar trebui să procedeze invers. Homosexualii nu o să dispară de la pericolul urii, după cum nu au dispărut în perioada sovietică, amenințați cu mulți ani de închisoare. Dar semințele de ură ar putea da roade neașteptate.

Înainte de decizia sinodului, unele ong-uri „creștine” declarau că „legea anti-discriminare este cea mai mare amenințare la care a fost supusă vreodată națiunea noastră”. În condițiile în care, de-a lungul secolelor, și Biserica, și „națiunea” (de pe ambele părți ale Prutului) s-au împăcat aproape fără niciun efort cu practica sodomiei, declarațiile de acest fel sunt demagogie și bigoterie în stare pură. Dar nu numai atât. Legea respectivă făcând parte din procesul de ajustare legislativă la normele europene, avem motive să credem că unele forțe pseudofundamentaliste, proruse, își camuflează prin declarații bigote dorința de a reține RM în spațiul „lumii ruse”, de a împiedica integrarea europeană a societății noastre.

Falșii bigoți profită de ocazie pentru a face politică antioccidentală. Că liderul comuniștilor a aderat repede la ei nu ne miră, dar că Marian Lupu și Mihai Ghimpu s-au dezis la fel de repede de legea în cauză e cel puțin un semn de inconsecvență.

Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că adepții sinceri ai adoptării legii respective au așteptări prea mari, speră să obțină ceea ce nicio lege nu le poate da: ieșirea din „anormalitate”, echivalarea cu heterosexualii. Ei doresc „prestigiu”, vor ca homosexualii să nu se jeneze de „orientarea” lor, ci să se „mândrească” cu aceasta. Până atunci însă e o cale foarte lungă. Deoarece nu numai legile naturii, așa cum sunt înțelese de majoritate, ci însăși statistica nu e de partea lor. Și manifestările de „mândrie”, așa-zisele „pride”-uri, organizate de ONG-urile care luptă împotriva discriminării homosexualilor, sunt jenante în sine, pun la încercare decența majorității. De ce s-ar mândri cineva cu modul în care își satisface nevoile sexuale? Acțiunile de acest fel sfidează bunul-simț și îi provoacă nu numai pe bigoți, dar și pe cei care consideră că preferințele sexuale nu se afișează și nu pot fi un prilej de „paradă” sau „festival”. Dacă se va insista în această direcție, să nu ne mirăm că, odată cu sporirea drepturilor formale pentru homosexuali, va spori și repulsia, mânia, împotriva lor în societate.

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)