Nicolae Negru: Bătălia decisivă – Filat contra Voronin

Sondajele relevă că peste o treime din moldoveni nu ar şti cu cine să voteze în eventualitatea unor alegeri anticipate, ceea ce înseamnă că ei nu sunt convinşi de eficienţa acţiunilor întreprinse de Alianţă. Vestea bună e că ei nu sunt dispuşi să-i voteze nici pe comunişti. Prin urmare, AIE mai are şanse să-i convingă că nu a făcut promisiuni deşarte.

Trebuie să recunoaştem de dragul adevărului că moştenirea primită de la comunişti a fost într-adevăr foarte grea şi că transferul de putere s-a făcut într-un moment critic pentru economia RM, care încă nu a fost depăşit, cu toate că guvernul Filat a acţionat operativ şi cu competenţă. Până şi comuniştii s-au văzut nevoiţi să recunoască lucrul acesta.

Majorarea preţului la gaze, care nu a depins de AIE, ci de acordul încheiat anterior de guvernarea comunistă cu Gazprom, a declanşat un val de scumpiri. În unele cazuri acestea erau mai mari decât ne-am fi aşteptat. Se pare că întreprinzătorii noştri au profitat de ocazie pentru a-şi scoate pârleala după câţiva ani de „abstinenţă”, când nu îndrăzneau să-l supere pe Voronin cu scumpiri prea dese. Guvernul AIE creează impresia că este mai „indulgent” din acest punct de vedere, că a dat frâu liber oamenilor de afaceri şi mai cu seamă farmaciştilor să stabilească preţurile după cum le pofteşte inima, fără însă a efectua în prealabil demonopolizarea importurilor. E adevărat, principiile liberalismului nu consună cu controlul preţurilor, dar nici cu existenţa monopolurilor nu se împacă. Din când în când presa relatează despre unele verificări de preţuri, dar acestea nu îşi au, se vede, efectul. Cu o vizită la piaţa centrală nu rezolvi problema.

O bună parte a electoratului indecis se va „preda” uşor Alianţei, dacă guvernul Filat va majora la toamnă pensiile cu 20 la sută. Însă lupta cu comuniştii se dă nu numai la nivelul preţurilor şi pensiilor. Alegătorii compară şi ceea ce se numeşte „lidership”, modul de conducere, de administrare. Faptul că Voronin se mai menţine în topul politicienilor apreciaţi de populaţie arată că la acest capitol mai e de lucru. Disoluţia PCRM se va accelera dacă moldovenii vor înţelege că Voronin reprezintă tipul de conducător perimat, anacronic, iar liderii Alianţei propun modelul liderului modern, european. Despre lacunele AIE din acest punct de vedere s-a scris nu o singură dată, principala fiind lentoarea adoptării deciziilor, insuficienta voinţă politică.

Deşi contează comportamentul fiecărui lider, bătălia decisivă se dă între Voronin şi Filat, care, în calitatea lui de prim-ministru, este figura-cheie a AIE. Asta înţelege toată lumea. De aceea Vlad Filat, nu Mihai Ghimpu, nu Marian Lupu, nu Serafim Urechean, este ţinta predilectă a atacurilor furibunde ale comuniştilor şi creştin-democraţilor.

Oamenii trebuie să vadă faţa reală a lui Voronin, să poată compara modelul AIE, reprezentat de Filat, şi modelul Voronin. Lozinca lui Filat „Republica Moldova fără comunişti, Republica Moldova fără Voronin” este astăzi mai actuală decât la lansarea acesteia în campania electorală din 5 aprilie 2009.

Este curios faptul că, deşi Marian Lupu se menţine în topul popularităţii politicienilor, intenţiile de vot în cazul PD sunt mai reduse decât în cazul PLDM. Probabil, moldovenii mai continuă să-l considere pe Marian Lupu drept un viitor preşedinte al RM, apreciind mai puţin partidul său, care a adoptat o tactică deosebită de celelalte componente ale AIE. Dorind cu orice preţ să sublinieze că are o poziţie aparte de celelalte partide ale Alianţei, PD îşi creează imaginea unei formaţiuni evazive, neparticipative, neimplicate. Aceasta le displace alegătorilor anticomunişti şi nu-i convinge pe simpatizanţii PCRM, adepţi ai orientării spre Rusia, nu spre UE.

Marian Lupu, şi PD în general, va greşi dacă va încerca să rămână în continuare un fel de arbitru în bătălia dintre AIE şi PCRM, care se radicalizează tot mai mult. Lupta se dă pe viaţă şi pe moarte, şi viitorul politic al PD depinde de rezultatul acesteia. Liderul PD trebuie să sprijine efortul de scoatere a PCRM în afara legii, ca partid cu apucături totalitariste, care a instaurat în RM un regim criminal.

S-au mărit şansele de supravieţuire a PL, prin faptul creşterii încrederii în preşedintele interimar Mihai Ghimpu. El este simpatizat de o parte a electoratului unionist. PL nu mai depinde numai de ratingul lui Dorin Chirtoacă. Sinceritatea în politică valorează uneori mai mult decât stratagemele sofisticate.

O altă veste bună e că în jurul a trei partide – PLDM, PD şi PL încep să se coaguleze nuclee de alegători. Până nu demult, alegători permanenţi aveau doar PCRM şi PPCD. Mai rămâne de văzut cât de consolidate vor fi acestea, dar fenomenul în sine este pozitiv din punctul de vedere al stabilităţii şi previzibilităţii proceselor politice din RM. Asta înseamnă că şansele partidelor mici de a intra în Parlament se reduc şi mai mult. Ele vor trebui, probabil, să-şi caute aliaţi printre partidele mai mari. Sondajul publicat de IDIS Viitorul confirmă datele sondajelor din ultima vreme care spun că alegătorii moldoveni au însuşit lecţiile electorale precedente şi nu mai doresc să-şi arunce votul pentru partidele cu şanse mici.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)