Nicolae Negru: Apel către oligarhi şi mafioţi

Este profund ironic şi simbolic faptul că Vitalie Nagacevschi, una dintre persoanele care şi-a făcut nume luptând pentru drepturile şi libertăţile omului, consolidarea statului de drept, a fost ademenit, printr-o sumă „considerabilă”, cum a recunoscut el însuşi, să treacă în tabăra celui care întruchipa în presa moldovenească lumea „rechinilor” capitalismului moldovenesc, a afaceriştilor fără oprelişti legale, ca să nu mai vorbim de cele morale. Sigur, acum am putea invoca prezumţia nevinovăţiei, dar dl Plahotniuc este cel care a alimentat zvonurile, prin lipsa de deschidere, prin refuzul de a comunica cu presa, prin dispreţul faţă de opinia publică. El nici măcar nu s-a obosit să dezmintă vreo afacere care i se atribuia.

Vorbind în proză

Moldovenii s-au pomenit în situaţia domnului Jourdain, care descopea cu uimire, că face proză atunci când vorbeşte. Noi descoperim abia acum că „producem” oligarhi, crezând că avansăm pe calea democraţiei. În timp ce în Rusia, Ucraina, Kîrgîzstan, Georgia, lumea a obosit să vorbească despre relaţia puterii cu oligarhii, noi abia aflăm despre existenţa lor. Până acum, am crezut cu un fel de mândrie tâmpă că la noi, ca în Belarus, Azerbaijan, Turkmenistan, oligarhii se hrănesc cu resturi de la masa puterii, că sunt ţinuţi în frâu de conducătorul iubit, care îi şi mai „dijmuieşte”, silindu-i să contribuie la lucrările de interes public. Presa şi opinia publică începuse chiar să-i compătimească într-un timp. Acum începem să ne dăm seama că am putea să ne fi înşelat.

Conforrm dezvăluirilor mai multor oameni de afaceri, Voronin şi instituţiile de stat erau în serviciul oligarhilor, nu invers. Nu Voronin a condus RM, el a creat această iluzie, ciugulind din mâna oligarhilor. Fiindcă veni vorba, asta ar putea fi explicaţia incoerenţei sale politice, că promitea una în campania electorală, dar făcea cu totul altceva, după cum îi cereau cei care finanţau copios campania electorală a PCRM.

Multă lume îl blamează pe Mocanu pentru că ne-a tulburat liniştea preelectorală, dar primul care a vorbit despre dependenţa puterii de azi de oligari nu a fost el, ci ex-premierul Ion Sturza. Fiind stabilit în România, nu l-am observat să fi fost implicat în alegerile trecute, în lupta politică din RM. Ion Sturza a declarat, pe la mijlocul lunii martie, în cadrul emisiunii „Chestiunea Zilei” de la JURNAL TV, că oligarhii care au stat opt ani în spatele comuniştilor s-au instalat ca nişte căpuşe pe spatele guvernării democratice. „Cum unii politicieni nu aveau fonduri pentru organizarea campaniei electorale, au acceptat finanţări din partea unor persoane care au standarde duble sau triple şi acum deja plătesc tributul şi noi vedem acest lucru prin nominalizarea unor persoane în funcţii-cheie în sistemul economic şi judiciar”, a precizat Sturza, pentru „Jurnal de Chişinău”. Poate fiindcă a evitat să dea nume această declaraţie gravă a nu a produs nicio impresie asupra politicienilor şi societăţii în general.

Politica struţului

De altfel, premierul Vlad Filat, care a participat la aceeaşi emisiune, a spus atunci „De acord!”. Acum, Vlad Filat bate în retragere, băgând capul în nisip şi strigând „măcel”, în loc să încerce să scuture, să smulgă „căpuşele” din corpul puterii. „Nu vreau să intervin în acest măcel, care are la bază interese economice, în primul rând. Orice declaraţie, indiferent din partea cui vine, trebuie să fie susţinută de probe. Declaraţii de dragul declaraţiilor nu trebuiesc nimănui”, susţine Filat. În mod similar a procedat şi Mihai Ghimpu, care a declarat pentru „Europa Liberă” că nu se implică „în cearta dintre doi-trei cetăţeni”.

Dar afirmaţiile lui Sturza, trecute atunci cu vederea de presă, sunt confirmate acum de mai mulţi oameni de afaceri. Şi nu contează dacă ei se simt nedreptăţiţi, dacă o fac din răzbunare, contează dacă e adevărat sau nu. E adevărat sau nu că două din cele trei frecvenţe de stat cu acoperire naţională au fost acaparate, cu concursul instituţiilor de stat, de către Plahotniuc, care îşi bagă acum în buzunar circa 70 la sută din publicitatea TV? Chiar Filat a declarat că e aşa. E adevărat sau nu că în spatele scandalului de preluare a Victoriabank, a arestării preşedintelui băncii Victor Ţurcan şi a avocatului Dorel Ţurcan a stat Vladimir Plahotniuc, secundat de Centrul Anticorupţie? E adevărat sau nu că cei peste 6 mii de acţionari ai hotelului „Chişinău” au fost înşelaţi, fără ca instituţiile statului să le protejeze drepturile, favorizându-i pe „privatizatorii” Grinşpun, Plahotniuc, Kilovatîi? E adevărat sau nu că hotelul „Codru” a fost privatizat de fosta guvernare cu încălcări ale legislaţiei, aducându-se statului prejudicii de circa 131 milioane de lei? Acest şir de întrebări poate fi continuat…

Justiţia injustă

Ghimpu îi trimite pe cetăţenii care depun mărturii alături de Mocanu în justiţie şi, formal, pare corect. Problema e că ei se plâng şi pe justiţie, care, din punctul lor de vedere, nu este independentă, ci aservită unor oligarhi. Astfel, după Ghimpu, rezultă că procurorii şi judecătorii corupţi trebuie să se condamne pe ei înşişi. Bieţii oameni s-au pomenit într-un cerc vicios. Cineva trebuie să verifice declaraţiile lor în privinţa procurorilor, judecătorilor şi Centrului Anticorupţie. Dacă nu contează ce spun nişte simpli cetăţeni, să fie invitat ex-premierul Sturza care probabil ştie ceva. „Nouă doar ni se pare că sistemul judecătoresc din R. Moldova este independent, dar de fapt el depinde de anumiţi oameni de afaceri care influenţează economic, dar uneori şi administrativ deciziile în favoarea lor. „Oligarhii niciodată nu se află la guvernare, ei se află în relaţii cu guvernările pentru a-şi rezolva problemele economice”, a precizat Sturza pentru „Jurnal de Chişinău”.

Din punctul nostru de vedere, a adopta politica struţului nu este cea mai bună soluţie în efortul de salvare a Alianţei. Pe de altă parte, e adevărat că felul în care a început discuţia despre oligarhi nu este corect, nu o plasează într-un cadru optim. Declarând că azi oligarhii sunt mai influenţi decât ieri, Sergiu Mocanu a făcut astfel un serviciu electoral comuniştilor şi un deserviciu AIE. PCRM este cel care a consolidat regimul oligarhic, moştenit de AIE. Voronin este cel care a admis pătrunderea mafiei în instituţiile statului. Chiar dacă unii oameni de afaceri au avut de suferit şi azi, numărul lor nu se compară cu cel de ieri, din perioada comuniştilor. Deschiderea, transparenţa, faptul că avem o guvernare de alianţă, eterogenă, fac mai dificilă viaţa oligarhilor. Jurnaliştii vor putea investiga acţiunile puterii, iar instituţiile europene vor urmări şi ele cum guvernarea luptă cu corupţia. Acum când s-a aflat că Plahotniuc este monopolistul mass-media, atitudinea faţă de el va fi alta decât a fost până când nu se cunoştea acest lucru. Societatea civilă, credem noi, nu va accepta o asemenea situaţie şi va fi cu ochii pe posturile respective. Faptul că presa discută acest subiect, că ies la iveală proporţiile fenomenului, este un pas enorm înainte.

E nevoie de idealişti

Moldovenilor trebuie să li se spună că oligarhii şi regimul mafiot pot fi doborâţi doar prin democraţie, deschidere, transparenţă, pe care o poate asigura doar un regim democrat. Ca să fie tratată, boala trebuie analizată, diagnosticată. Întoarcerea la regimul comunist va echivala cu ascunderea bolii, cu dezicerea de tratament.

Fireşte, problema oligarhilor, a mafiei, nu poate fi redusă la Plahotniuc, chiar dacă el va reprezenta de acum înainte, poate deloc întâmplător, oligarhia moldovenească, regimul mafiot local. În sens mai larg e vorba despre o „civilizare” a moldovenilor, despre renunţarea la „capitalismul sălbatic” şi aducerea afacerilor în câmpul legii. Nu e un efort de o zi sau de o campanie, dacă e să învăţăm din exemplul altor societăţi. Oamenii de afaceri înşişi trebuie să fie interesaţi de acest proces pentru a nu tăia drumul RM spre Europa, căci un stat controlat de oligarhi, de mafie, nu va fi niciodată admis în UE. Un Plahotniuc, de pildă, ar trebui, în cazul dat, să renunţe benevol la unul din posturile tv cu acoperire naţională, poate chiar să întoarcă frecvenţa TVR 1, căci monopolul său arată urât în Europa.

Cu alte cuvinte, se face apel la conştiinţa cetăţenească, la sentimentul patriotic al oligarhilor. Ceea ce este un pic naiv şi poate ridicol, ca, de altfel, orice alt gest idealist în sezonul „pragmatismului”. Dar, ca şi orice altă luptă nobilă, lupta împotriva oligarhilor, a mafiei poate da rezultate numai dacă se bazează pe un ideal, pe idealism.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)