Nicolae Negru: Alegeri noi, teme vechi?

Acum un an, Voronin a semnat decretul de dizolvare a Parlamentului, începând cu 16 iunie. Astfel RM a intrat în campania electorală, care s-a încheiat cu înfrângerea comuniştilor. A fost câştigată de fapt o bătălie, războiul mai durează, deşi unii lideri ai Alianţei se comportă de parcă l-ar fi câştigat deja. După 16 iunie 2010, Parlamentul va trebui dizolvat din nou, în termen rezonabil, se spune în recomandarea Comisiei de la Veneţia. Asta nu înseamnă că după 16 iunie parlamentul nu va mai putea funcţiona în deplină capacitate, după cum încearcă să sugereze comuniştii, ci doar că începe numărarea „termenului rezonabil”. Nimic mai mult.

Alianţa a stabilit că bătălia decisivă se va da în noiembrie, iar până atunci, în septembrie, va trebui să câştige un referendum. Deşi nu le-au răspuns comuniştilor oficial, liderii Alianţei au declarat fiecare în parte că nu acceptă propunerea lui Voronin de a vota în parlament proiectul de modificare a Constituţiei în varianta AIE. În mod evident, e vorba de o mişcare tactică a AIE, pentru a desfăşura „jocul”, după regulile sale, nu ale comuniştilor. Asta le oferă liderilor AIE un avantaj psihologic. Rămâne doar să se stabilească data şi să înceapă pregătirile pentru referendum. De ce mai zăbovesşte Alianţa, nu se ştie.

Nu este clar încă ce vor face comuniştii. Şi ei sunt în criză de timp. Anunţând că va organiza alegeri în noiembrie, AIE i-a pus pe liderii PCRM în dificultate. După suspendarea protestelor, trebuie să decidă dacă se întorc sau nu în Parlament. Asta depinde de poziţia pe care o vor adopta faţă de referendum. Ei ar putea boicota referendumul, sub pretextul că acesta nu îşi are rostul, dat fiind că toate partidele parlamentare se pronunţă pentru alegerea preşedintelui prin vot direct, şi pot modifica articolul respectiv în Parlament. Economia câtorva zeci de milioane de lei pe timp de criză este un pretext bun, dar dacă UE va plăti cheltuielile, PCRM rămâne fără argumente. În afara de aceasta, în mod paradoxal, calea referendumului scurtează timpul ieşirii din criză. Legislaţia nu stabileşte pentru modificarea Constituţiei prin referendum termenul de şase luni de aşteptare, ca în cazul modificării în Parlament. Conform Codului Electoral, modificarea Constituţiei, adoptată prin referendum intră în vigoare imediat ce Curtea Constituţională aprobă rezultatele acestuia, în timp ce modificarea Constituţiei în Parlament e posibilă doar după 4 noiembrie, la şase luni după avizarea proiectului de lege de către Curtea Constituţională. De unde rezultă că alegerile parlamentare anticipate pot fi organizate doar la anul viitor. Aşa că PCRM ar putea fi învinuit că doreşte prelungirea agoniei. Ar fi normal ca comuniştii să participe la referendum şi să pledeze împotriva alegerii preşedintelui prin vot direct, dar ei nu sunt în stare să procedeze normal. Deşi asta ar fi şi o posibilitate de verificare a simpatiilor electorale.

După Moldova unită a lui Vladimir Ţurcan, Pasat cu proiectul lui politic este o altă veste proastă pentru PCRM, chiar dacă Pasat nu pare un lider carismatic, capabil să adune multe voturi. Dacă însă Moscova va da un semn că îl preferă pe noul apărător al credinţei ortodoxe, s-ar putea să avem surprize. Oricum, monopolului PCRM asupra electoratului rusofil i se pune capăt şi, cel puţin teoretic, nu fără implicarea Rusiei. Pentru simpatia Moscovei se vor bate mai multe partide de data aceasta, inclusiv PD şi chiar PLDM (după unele semne, nu doar cele observate de „Nezavisimaia Gazeta”) şi există riscul ca nu UE, ci Rusia să domine agenda dezbaterilor electorale. Asta ar fi nu numai ciudat, ruşinos, după atâţia ani de independenţă şi „integrare europeană”, dar şi greşit din punct de vedere tactic, căci astfel partidele democratice, proeuropene s-ar pomeni dezavantajate. Tema dezbaterilor contează.

Pe dreapta scenei politice nu se văd schimbări importante până la alegeri.

Între timp, Europa lasă impresia că nu-şi epuizează resursele de simpatie faţă de noua guvernare a RM. Negocierile privind acordul de asociere par să se transforme pentru Bruxelles într-un prilej de a le spune guvernanţilor noştri lucruri frumoase. Nu la fel de entuziasmată însă este de ei populaţia RM. Spre deosebire de Ministerul de Externe, celelalte ministere nu dau dovadă de elocvenţă, şi s-ar putea crede că nu au ce comunica sau că nu doresc să comunice cu populaţia. Cred guvernanţii actuali că vor câştiga alegerile doar lucrând în exterior?

După cum s-a prevăzut, ajungând la un punct comun în privinţa alegerilor, liderii AIE au început să-şi dea ghionturi verbale, pentru a demonstra alegătorilor că unul are mai mult „de guvernat o ţară” decât celălalt. Sunt meschinării nedemne de nişte oameni inteligenţi, darămite de nişte lideri politici serioşi. Cei care lovesc în colegii de alianţă lovesc în propria imagine. Dacă nu vor conveni să respecte nişte reguli elementare de comportament, liderii AIE îşi vor dezgusta electoratul şi vor da apă la moara comuniştilor.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)