Nicolae Negru: AIE va trebui să răspundă ca pentru 4 ani de guvernare

În mod normal, sarcina AIE în aceste alegeri ar fi să învingă cu un scor care să-i permită să aleagă preşedintele. Acelaşi lucru şi-l doreşte şi PCRM.

Repetarea rezultatelor din 29 iulie anul trecut ar sili ambele tabere să meargă la concesii reciproce, iar aceasta este, din varii motive, dacă nu imposibil, nu mai puţin dificil ca după 5 aprilie şi 29 iulie 2009. Cunoscându-se rolul lui Voronin în evenimentele din 7 aprilie, complicitatea sa la intervenţia brutală a poliţiei şi la omorârea lui Valeriu Boboc, e greu de crezut că vreun lider AIE va dori să negocieze cu el. Iar cel care ar accepta îşi va semna sentinţa de condamnare la oprobriul tinerilor.

Război crâncen între PD şi PCRM

Declarata disponibilitate a liderilor PD şi PCRM de a coopera cu toate forţele posibile este, la această etapă, praf în ochi. Până a se ajunge la cooperare, aceste partide vor avea de rezistat într-un război reciproc, crâncen, căci PD nu are şanse de extindere, decât pe segmentul electoral al PCRM, iar PCRM nu se poate ridica decât distrugând PD. Două săbii nu pot încăpea în aceeaşi teacă. Desigur, nu excludem posibilitatea unei alianţe postelectorale dintre PD şi PCRM, mai cu seamă că Moscova o doreşte tare mult. Dar nici măcar Moscova nu îi poate împăca pe Lupu şi Voronin azi, în preajma campaniei electorale. Înainte de a se alia, PD şi PCRM trebuie să-şi „regleze conturile”, să demarcheze frontierele care îi separă.

Întrebări dificile pentru AIE

În acest context, se prefigurează un război electoral mai crâncen decât cele precedente. Eşecul referendumului îi încurajează pe comunişti, îi determină să fie mai agresivi, ei nu mai au ce pierde. Setea de răzbunare îi copleşeşte şi nimic nu-i va opri să atace cât mai dur Alianţa şi componentele ei. Pe de altă parte, reprezentanţii AIE, treziţi (să sperăm) din euforia de până la referendum, vor fi nevoiţi să ia în calcul faptul că PCRM este încă un monstru viu şi nu poate fi doborât cu „vorbe goale”.

Alianţa trebuie să fie pregătită să răspundă în aceste alegeri la două întrebări dificile: 1) de ce nu a făcut într-un an ceea ce s-a angajat să facă în patru ani, în domeniul economic şi social şi 2) de ce nu a răspuns ce s-a întâmplat la 7 aprilie, de ce torţionarii şi cei care au autorizat acţiunile de răzbunare a poliţiştilor împotriva tinerilor se mai află în libertate.

În contextul primei întrebări, se va ajunge inevitabil la faptul că în perioada guvernării comuniste „era mai bine”, fiindcă ei „majorau pensiile” cu 20 la sută, iar noua guvernare le-a majorat abia cu 4 %. Dacă liderii Alianţei cred că vor putea evita această temă, ca până acum, ei se înşală amarnic. Rezultatele alegerilor vor depinde de faptul cât de convingători vor fi la acest capitol. E aproape ca într-un meci de fotbal: poţi să explici mult că ai jucat mai bine, dar dacă nu ai marcat… Problema e că pensionarii aparţin acelei categorii de alegători care se tem cel mai puţin de revenirea comuniştilor la putere.

Fiindcă AIE merge în aceste alegeri ca forţă de guvernare cu acces la televiziunea publică, ea poate anihila propaganda comunistă. Nu se ştie doar dacă posedă capacitatea strategică necesară pentru aceasta. În campania pentru referendum, AIE a dat dovadă de lipsă completă de simţ strategic, acţionând ca o „adunătură” de partide, obsedate şi orbite de propriile interese. De data aceasta, partidele AIE promit să fie mai precaute, să nu se atace reciproc, dar e greu de crezut că vor rezista acestei tentaţii. Oricum, eficienţa mesajului privind pericolul comunist va fi mai mică decât în alegerile precedente şi vina aparţine liderilor AIE.

Avantajul PCRM

Divizarea după critertii etnice s-a adâncit în acest an. Avantajul PCRM în mediul rusofililor este simpatia Rusiei, pe care însă va trebui să o împartă cu PD. Dacă AIE nu va majora pensiile, acesta va fi încă un atu al comuniştilor. În rest, Alianţa s-a descurcat destul de bine şi a scos RM din criza în care au băgat-o comuniştii, de aceea propagandiştii PCRM vor evita acest subiect. Lipsa comuniştilor din parlament de asemenea va avea consecinţe negative pentru PCRM – ochii care nu se văd se uită. Dacă Alianţa le va explica alegătorilor că pensiile de anul trecut au fost majorate fără a se prevedea bani pentru finanţarea acestora, că majorările au fost plătite de AIE, PCRM va putea să mizeze doar pe pericolul „unirii cu România”. În memoria alegătorilor mai rămâne însă şi modul prostesc de pierdere a puterii de către PCRM din vina lui Voronin, care mai este vulnerabil şi din punct de vedere juridic în legătură cu rolul său nefast în evenimentele din 7 aprilie. „Demitizarea” lui Voronin ar şubrezi mult poziţia PCRM.

Partidele extraparlamentare

Partidele extraparlamentare se află în aceeaşi situaţie dificilă de până la alegerile din 29 iulie 2009. Fiindcă lupta decisivă de atunci se transferă pentru alegerile din noiembrie, ele nu vor putea să aibă propria strategie, decât dacă vor lupta împotriva „tuturor”, şi împotriva AIE, şi împotriva PCRM. Aceasta este de fapt posibila „cale a treia”, care însă nu garantează intrarea în Parlament. De ţinut cont că alegătorii au evoluat între timp şi nu riscă să voteze pentru partide perdante.

Pentru PNL atacarea Alianţei este mortală. De aceea, Pavlicenco atacă doar PLDM. Mesajul unionist în viitoarele alegeri este de salutat, dar unioniştii – cea mai conştientă categorie de alegători, nu vor risca să-şi piardă voturile şi vor vota PL sau chiar PLDM. PL, prin preşedintele Mihai Ghimpu, care a declarat ziua de 28 iunie zi a ocupaţiei sovietice, şi-a asigurat pe mulţi ani înainte un credit de încredere din partea celor care doresc reîntregirea Ţării. Însă ar fi greşit să se considere că toate voturile unioniştilor vor merge către acest partid. Şi PLDM, în persoana lui Vlad Filat, are unele atuuri, despre care vom vorbi cu altă ocazie.
Cu atât mai mult, nu poate bate în Alianţă MAE, care, prin liderul ei Veaceslav Untilă, s-a aflat, de facto, la guvernare. Ce poate să spună Untilă în avantajul MAE? Că a strâns semnături pentru majorarea pensiei? Cu acelaşi succes putea strânge semnături şi pentru majorarea salariilor.

Nu se vor putea erija în forţa a treia nici foştii sateliţi ai PCRM, inclusiv creştin-democraţii, nici formaţiunile conduse de lideri „recognoscibili”, cum ar fi Vladimir Ţurcan, Nicolae Andronic sau Andrei Stratan. Poate doar lui Valeriu Pasat să i se recunoască „dreptul” respectiv. Calea propusă de el e să ne întoarcem în trecut, la poala Rusiei şi, dacă va atrage ceva voturi, le va atrage de la PCRM, însă e puţin probabil ca aceasta să fie în folosul Republicii Moldova. Din păcate, în viitorul război electoral al „titanilor”, Pasat nu pare să fie un Perseu.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)