Nicolae Negru: AIE va fi supusă unor încercări mai grele

Moscova s-a răstit la politicienii şi istoricii de la Chişinău. Adjunctul ministrului rus de Externe, Grigori Karasin, l-a convocat, marţi, pe ambasadorul RM, Andrei Neguţă, pentru a-i „atrage atenţia” asupra „remarcilor tendenţioase făcute de unii politicieni şi istorici din Chişinău, care vizează perioada luptei împotriva ameninţării fasciste comune”.

Karasin le-a cerut autorităţilor moldovene să nu pună sub semnul întrebării rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial. Cu alte cuvinte, politicienilor şi istoricilor moldoveni li s-a poruncit să stea smirna, să nu pună în discuţie ceea ce Moscova a decis demult pentru noi, în locul nostru. În declaraţia MID-ului nu se precizează dacă lui Andrei Neguţă i s-a amintit că astfel de discuţii în Rusia se pedepsesc cu ani grei de puşcărie, conform unei legi mai noi, adoptate de Duma de Stat. Poate că nici nu era cazul să fie menţionat acest detaliu, ţinând cont de trăinicia reflexelor vasale de la noi. Faptul „atragerii atenţiei” vorbeşte de la sine, este un avertisment destul de serios pentru cei familiarizaţi cu limbajul Moscovei. Aşa că nu ne rămâne decât să ne presărăm cenuşă pe cap şi să cerem îndurare. De-a mirării, vor spune unii, că Moscova a răbdat atât de mult. E adevărat, ea a dat deja unele semne de iritare, prin persoana aceluiaşi Onişcenko de la Rospotrebnadzor, căruia de la o vreme nu-i place din nou vinul moldovenesc. Onişcenko cheamă guvernarea actuală să ia exemplu de la guvernarea precedentă în ce priveşte atitudinea faţă de calitatea producţiei vinicole, dar nu s-a dezlănţuit ca, de exemplu, în cazul Ucrainei de până la Ianucovici sau al Georgiei lui Saaakaşvili şi nici măcar ca în cel al Kîrgîzstanului lui Bakiev. Asta fiindcă ea mai are timp la dispoziţie. Până la alegerile parlamentare anticipate mai este.

Din păcate, liderii AIE au procedat amatoriceşte în relaţiile curente cu Rusia. Deşi aliaţi de formă, dar dezbinaţi, făloşi ca mai orice politician moldovean, ei se comportă stupid, certându-se dacă e bine sau nu ca soldaţii noştri să mărşăluiască în Piaţa Roşie la parada de 9 mai. Încercările viitoare însă ar putea fi cu mult mai grele, dacă e să judecăm după comportamentul Moscovei în cazurile menţionate mai sus.

Lecţia americană

Repliindu-se după revoluţiile oranj, Rusia a elaborat un set de procedee eficiente, unele de sorginte americană, după cum scrie chiar un jurnalist american, pentru recucerirea sferelor de influenţă pierdute. I-a luat doar cinci ani ca să le pună în aplicare. Fireşte, Gazpromul joacă rolul central, dar atunci când Gazpromul a eşuat, ca în cazul Georgiei, Moscova nu a ezitat să folosească tancurile. Europa s-a burzuluit un pic, dar până la urmă s-a împăcat cu situaţia. Acum, cu o parte a teritoriului ocupat de trupele ruse, care s-au instalat acolo pe mult timp, Georgia nu mai prezintă interesul pe care îl prezenta din punct de vedere geopolitic până la războiul din august 2008, şi atitudinea faţă de ea s-a schimbat brusc. La recentul summit în problema securităţii mondiale, Barack Obama nu a catadixit să-i acorde atenţie lui Saakaşvili, în schimb s-a întâlnit cu Victor Ianucovici al Ucrainei. Preocupat să o atragă de partea sa împotriva Iranului, Washingtonul se face că nu observă comportamentul Rusiei în „străinătatea apropiată”.

În Kîrgîzstan, Rusia a încercat mai întâi „turta dulce” – asistenţă financiară şi credite avantajoase. Iar când Bakiev nu s-a ţinut de cuvânt şi nu a închis baza militară americană de la Manas, Moscova a schimbat radical tactica. În timp ce presa rusă, mai cu seamă cea on-line, îl ataca masiv, nu fără un oarecare motiv, pentru corupţie şi nepotism, organizaţiile neguvernamentale luptau ca populaţiei să nu i se îngrădească accesul la aceste site-uri. MID-ul a intervenit atunci când Bakiev s-a decis să blocheze unele publicaţii online de limba rusă, arătându-se, ironia sorţii, preocupat de libertatea presei şi libertăţii cuvântului în Kîrgîzstan. Apoi, în mediul inflamat, s-a aruncat scânteia majorării radicale a preţurilor la produsele petroliere livrate Kîrgîzstanului, care a provocat un val de alte majorări de preţuri pe piaţa internă.

Rolul Gazpromului s-a manifestat în toată „splendoarea” în Ucraina (după ce mass-media rusă l-a „desfiinţat” pe preşedintele „portocaliu” Victor Iuşcenko), Moscova demonstrând că dorinţele ei imperiale cresc şi că este pregătită să plătească orice preţ i s-ar cere. Menţinerea pentru încă 25 de ani a Flotei Militare Ruse la Sevastopol nu e singura cedare a noului preşedinte, Victor Ianukovici. El a mai dat de înţeles că nu exclude ieşirea din GUAM (ceea ce ar duce la lichidarea acestei organizaţii), şi chiar recunoaşterea Abhaziei şi Osetiei de Sud. Ianukovici pregăteşte pentru RM încă o surpiză, anunţând că va aborda, în cadrul viitoarei vizite a preşedintelui rus Dmitri Medvedev, la Kiev, şi problema transnistreană, pentru a ajunge la o poziţie comună în acest sens. Nu e greu de ghicit că el va adopta de fapt poziţia Moscovei.

Vin vremuri mai grele

Aşa că liderii AIE trebuie să se pregătească pentru vremuri mult mai grele. Să nu-şi facă unii dintre ei iluzia că presa rusă va bate doar în „fascistul” Ghimpu, pe care l-a admonestat joi însuşi Serghei Lavrov. Puterea mediatică a Rusiei în RM este nu mai mică decât în Kîrgîzstan şi nu-i va cruţa pe niciunul dintre ei.

Din fericire, dorind să sprijine guvernarea comunistă, Gazprom a încheiat cu aceasta un acord care poate „proteja” într-o măsură oarecare RM de unele acţiuni disproporţionate. Orice majorare a preţului la gaze peste prevederile acestui acord va pune Moscova în situaţia de agresor politic, dar cine a spus că ei îi pasă de ceea ce va crede Europa despre ea. De aceea, nu este exclusă aplicarea scenariului kîrgîz în preajma alegerilor anticipate din RM. (De altfel, PCRM a şi anunţat începutul unor acţiuni de proteste în masă.) Vinurile şi alte produse moldoveneşti vor fi oprite din nou la graniţa Rusiei, şi faptul acesta iarăşi nu va putea trece neobservat de alegătorii din RM. O acţiune similară i-a clătinat, în 2007, pe comuniştii uniţi, darămite pe liberalii şi democraţii mâncându-se între ei ca nişte câini. 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)